1,838 matches
-
și pe ingineri și să arătați cum e și cu ei..." Iată de ce îi trebuie atâta timp spiritului revoluționar ca să învingă și de ce sîntem supuși atâtor erori încer-cînd să ni-l însușim: spiritul primar agresiv și apoi spiritul anarhic, de negație, înfloresc și ele pe terenul liber al marilor răsturnări, și nu o dată, în istorie, asistăm la stingerea temporară a spiritului revoluționar și la înflorirea, nu chiar efemeră, a celor două din urmă. Și nu o dată ne trezim, crezând că sîntem
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
MAI ÎNAINTE, LA FEL DE NELINIȘTITOARE, ÎN CONDIȚII ASEMĂNĂTOARE. NU ȘTIA NIMIC DESPRE CEI DOI OAMENI UCIȘI DE MARIN. \ ATUNCI CINE ERAU? ÎNTREBĂ ACESTA ABSENT. ORDONĂ SĂ FIE ADUSE ÎNĂUNTRU CADAVRELE. KUDA LE PRIVI APATIC ȘI CLĂTINĂ DIN CAP ÎN SEMN DE NEGAȚIE. DETECTORUL DE MINCIUNI CONFIRMĂ CĂ NU ÎI CUNOȘTEA. Îl îndoctrinăm și îl trimitem în Jorgia ca agent al nostru? Marin făcu semn că nu. Ar fi fost inutil, dat fiind că ofensiva urma să aibă loc peste două zile. \ ATUNCI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
OCAZIONAL DE SUNETUL ÎNDEPĂRTAT AL MITRALIERELOR. UN TIMP VORBIRĂ DESPRE RĂZBOI. DUPĂ ACEEA MARIN\ PE CARE PROBLEMA ÎL INTERESA MAI MULT DECÂT VOIA SĂ ARATE \ ÎNTREBĂ DACĂ SE MAI AFLASE CEVA DESPRE EXPLOZIE. SLATER CLĂTINĂ DIN CAP ÎN SEMN DE NEGAȚIE. PĂREA NERVOS, AȘA CĂ MARIN ABANDONĂ SUBIECTUL. La cafea, discutară cazul celor care fuseseră destinați lichidării, dar care, în loc de aceasta, dintr-un motiv sau altul, deveniseră prizonieri. Erau optzeci și doi de asemenea indivizi. Adoptară o metodă de lucru foarte simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
bune În viață, puține erau disponibile. Teroarea de sublim smintea toate mințile. Capacități, impresii, viziuni comasate În ființe umane de la Începutul Începuturilor, poate de când materia pentru prima dată lucise de grăunțe de conștient, erau strâns legate În general de vanități, negații și dezvăluite doar În indicii și cifre amorfe mâzgălite pe ferestrele magazinelor condamnate la demolare. Toți firește erau Înspăimântați de viitor. Nu de moarte. Nu de acel viitor. Un alt viitor În care sufletul cu totul se concentra asupra ființei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sigură ar fi reprezentat în continuare o determinație, o măsură. Însă regele dorea altceva, să ridice un labirint în adâncul căruia totul să se piardă, nume și semne, viață și moarte. Ne dăm seama că, în acest caz, sensul și negația lui se retrag deopotrivă. Iar dacă vorbim de nonsens, acesta apare ca unul necomun, incomprehensibil ca atare. În definitiv, imaginea labirintului apare stranie nu doar întrucât este neobișnuită. Nici întrucât ar fi sumbră, într-un aer sepulcral și misterios. Desigur
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
eu sunt diferit la celălalt nu este ca mine. În ce-a de-a doua perspectivă este o diferență inversată; celălalt, dușmanul, cel de la care provine tot răul nostru, devine un moment al justificării existenței proprii. E o diferențiere prin negație: de la eu sunt altfel decât ei se trece la eu nu sunt ca ei. În ambele variante ale diferenței ne justificăm prin ceilalți. Poate deveni criteriu de diferențiere orice: vârsta, sexul, rasa, apartenența politică etc. Dacă nu există criterii atunci
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
zona" limbii engleze. ٭ Cu limba putem avea o relație internă, atunci când ne însușim cuvintele, când folosindu-le ne și exprimăm în măsura în care exprimăm, și o relație externă, în cadrul căreia ne facem doar transmițători ai cuvintelor, purtători inerți ai ecoului gândirii altora. Negația constituie unul din indicatorii faptului de a învăța, în sensul tare al termenului, deoarece a învăța presupune a te afla cu toată ființa ta prezent la cele de învățat, a te raporta ca întreg la ele și a le însuși
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
PROPAGANDA LOR DE ACUM ȘASE SĂPTĂMÎNI. ȘI-AU REPETAT CEREREA CA TU SĂ DAI ÎN VILEAG PROPULSIA INTERSTELARĂ, DAR CONTINUĂ SĂ NEGE ORICE LEGĂTURĂ CU URIAȘUL ȘI ÎNCĂ O DATĂ SE OFERĂ SĂ AJUTE LA PRINDEREA LUI. \ S-AR PĂREA CĂ NEGAȚIA ASTA E RIDICOLĂ. PRINȚUL DEL CURTIN SPUSE CU SERIOZITATE: \ INNELDA, DACĂ URIAȘUL ĂSTA ÎȘI CONTINUĂ, DISTRUGERILE, VA TREBUI SĂ FACI ALTCEVA MAI CONCRET DECÎT SĂ ADUCI ACUZAȚII ARSENALELOR. \ COBORI LA MICUL DEJUN? ÎL ÎNTREBĂ EA. DUC LA DENAR. INNELDA PRIVI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ciudat și destoinic, din misterioasele neamuri din miazăzi, vine să-l uimească cu foarte scumpe daruri. Bucureșteni, raiale, salutar bătute de părintele acestui om, la singurele voastre părți simțitoare pentru păcatele de somn, prostie și îmbuibare, nu purtați vrăjmășie fiului! Negația celui dintâi trebuia, pentru fapta omului de astăzi, să se înalțe în toată cuviința. E timp să vă bucurați prin mila scrisului său. Un act de mare iubire și domnească dărnicie răscumpărară cetatea voastră din păcate grele și vechi. Veți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se părea oarecum teatral. Se lăsase ea Într-adevăr legată și violată? Oare amintirea acelor evenimente Îi pictase pe chip expresia aceasta dramatică, teatrală? — Vă plictisește o asemenea poveste? Auzindu-i Întrebarea, am scuturat În grabă capul În semn de negație. Îmi venea să-i spun că mă simțeam fericit să fiu În aceeași cameră cu ea, dar m-am abținut. Mi-au revenit foarte clar În minte cuvintele lui Porcușor: „Este o persoană atât de minunată cum nici nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
orice naștere un avort și să suspecteze orice profet că duce sub mantie un cuțit, că, isprăvindu-și de murmurat rugăciunea, va pronunța o sentință de condamnare la moarte. E limpede, onorată instanță, că o revoluție este mai întîi o negație. Și că orice negație trebuie dusă până la capăt. Cine dărâmă Bastilia nu se poate opri la jumătatea efortului pentru a o amenaja mai confortabil. Sau dacă o face, se dezice de misiunea pe care și-a asumat-o inițial. Dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și să suspecteze orice profet că duce sub mantie un cuțit, că, isprăvindu-și de murmurat rugăciunea, va pronunța o sentință de condamnare la moarte. E limpede, onorată instanță, că o revoluție este mai întîi o negație. Și că orice negație trebuie dusă până la capăt. Cine dărâmă Bastilia nu se poate opri la jumătatea efortului pentru a o amenaja mai confortabil. Sau dacă o face, se dezice de misiunea pe care și-a asumat-o inițial. Dar partea cea mai grea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și mai ales ceea ce au făcut alții în locul lui. Altminteri, ne-am comporta ca și cei care l-au huiduit după ce a fost înfrînt, și am recunoaște nu ideile, ci conjuncturile. Rechizitoriul a recunoscut astfel un lucru esențial. Că orice negație trebuie dusă până la capăt. Așadar, cineva care a dărâmat o opresiune nu se poate opri la jumătatea drumului. Trebuie să zdrobească această opresiune cu totul. Datoria lui, a unui asemenea om, este mai întîi să nege și după aceea să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cineva care a dărâmat o opresiune nu se poate opri la jumătatea drumului. Trebuie să zdrobească această opresiune cu totul. Datoria lui, a unui asemenea om, este mai întîi să nege și după aceea să afirme, să clădească pe ruinele negației sale ceva. Or, toată drama lui Robespierre asta este, în fond. El a fost trimis la ghilotină atunci când încă se afla în plină negație. Când nu avusese încă timp să ridice pe ruine un adevăr nou. El era ocupat să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
asemenea om, este mai întîi să nege și după aceea să afirme, să clădească pe ruinele negației sale ceva. Or, toată drama lui Robespierre asta este, în fond. El a fost trimis la ghilotină atunci când încă se afla în plină negație. Când nu avusese încă timp să ridice pe ruine un adevăr nou. El era ocupat să dărâme încă, înainte de a începe să construiască. Și n-ar fi drept, probabil, să-l judecăm numai pentru ceea ce a făcut, când nu aceasta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
abia pregătea condițiile pentru a-și începe opera. Pentru a cântări exact rolul lui Robespierre, ar trebui să știm ce anume vroia el să clădească după ce negase ceea ce avea de negat. Putem discuta, firește, în ce măsură ghilotina era un mijloc de negație adecvat. Eu cred că nu. Sânt convins că nu. Dar să recunoaștem cel puțin că Robespierre a dispărut înainte de a spune: iată clipa la care vroiam să ajung. Pe celălalt talger al balanței, el urma să pună ceva ce n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dezechilibrată. Vedem numai talgerul pe care se află coșul cu capete însîngerate. E oribil acest coș, dar dreptatea ne cere să avem în vedere că acuzatul n-a avut timp să și afirme ceva. Destinul lui s-a oprit la negație. În schimb, știm ce-au făcut cei care l-au doborât pe Robespierre și care au pozat în salvatori. Se pare că acești "salvatori" n-au luptat pentru a răsturna eșafodul, ci pentru a-l cuceri. Dezamăgiți de teroarea revoluției
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
august limpede. Genia, despre ce ispitire îmi vorbești? Amintirile nu mi-au ținut loc de pat plin, de fagure pe limbă de clopot, de livadă cu dafini în fereastră, de puf de înger în pernă, de cer în perfuzie. Petre, negațiile tale nu au atins adâncimea în care se pot depăși pe ele însele. Refuzi simțurile, pentru că din ele nu mai izvorăște conștiința. Refuzi lumea, pentru că în ea nu se mai identifică simțirea. Mereu închizi porți, iar dacă se întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cuptor, iar tatăl răspunse, Nimic. Sec, tăios, cuvântul nu lăsa loc pentru îndoieli, Cipriano Algor n-a spus, în locul lui, una din frazele curente care, vrând să se asume ca definitiv negative, nu țin seama de faptul că poartă două negații, ceea ce, după competenta opinie a lingviștilor, le-ar transforma într-o categorică afirmație, ca și cum o propoziție ca, de exemplu, Nu putem face nimic, și-ar bate capul să se nege singură ca să semnifice că, de fapt, încă se mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dragostea nimfei Echo, cînd, de fapt, pe mine mă aștepta această fîntînă cum Îl aștepta pe Oedip sfinxul...) Narcis a urmat Îndemnul filosofiei grecești fără să aibă vocația echilibrului din arta greacă. Singurătatea lui secetoasă rodește doar un lirism de negație. Cu alte cuvinte, În Narcis, Sisif se contopește cu stînca. El fiind și stînca și Sisif nu se mai știe cine pe cine urcă muntele. Rictusul de pe fața sa e acum pe rînd batjocoritor și dureros, contemplația se ruinează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
soarbe puterea din aceeași convingere ca și Ulise, că orice odisee trebuie să se sprijine pe o Ithacă. A nega e necesar, altfel nu s-ar putea afirma nimic, dar Anteu ne lasă să Înțelegem că deșertul Începe foarte aproape de negație... Gigantul acesta melancolic nu-și poate permite să se depărteze prea mult fără a fi Învins. Izvorul care-i Împrospătează forțele este și lanțul său invizibil. Dar ce e libertatea de a rătăci printr-un pustiu pe care inima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fie invidiat pentru el? ...Apolo și Dionysos ne cer fiecare să sacrificăm ceva. Ianus nu ne pretinde nimic. Dar nici nu ne dăruie, se pare, decît o dilemă. Neîncrezător Într-o singură mască, el Își pune două măști. Această dublă negație afirmă, poate, o teamă. Teama de timp? Zeița alegorică Prudența a fost și ea reprezentată inițial cu două fețe, lîngă o clepsidră; dovadă că și zeii pot suspecta timpul. Zeul bifrons e și el circumspect; bizuindu-se pe o anomalie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
tem să nu observ și pe fața mea timpul...) Iată deci condiția eternității, spune Proteu. Schimbarea perpetua este soluția, nu piramida. Nemurirea lui este o eternă succesiune de măști. Se neagă pe sine tot timpul și se hrănește din această negație. Și, dintr-un punct de vedere, pare chiar să aibă dreptate. Nu este infinitul o negație continuă a finitului? Din ce este compus acest infinit care ne obsedează dacă nu din nesfîrșite lucruri finite? Dintr-un număr nesfîrșit de morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
perpetua este soluția, nu piramida. Nemurirea lui este o eternă succesiune de măști. Se neagă pe sine tot timpul și se hrănește din această negație. Și, dintr-un punct de vedere, pare chiar să aibă dreptate. Nu este infinitul o negație continuă a finitului? Din ce este compus acest infinit care ne obsedează dacă nu din nesfîrșite lucruri finite? Dintr-un număr nesfîrșit de morminte și nașteri. Dar eternitatea lui Proteu e o sumă nesfîrșită de renunțări. Destinul său se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de pe patul lui Procust nu ne-ar fi Împiedicat adesea să vedem că dincolo de negarea acestuia trebuie să se afle altceva decît triumful arbitrariului. Tot ce-a reușit povestea a fost să ne inspire o repulsie ce se oprește la negație. Or, ceea ce trebuie e nu să detestăm criteriile În sine, ci să distingem care dintre ele sînt vitale și care aruncă În captivitate. Acuzatorii lui Socrate au avut și ei criterii. De asemenea, Inchiziția cînd l-a ars pe rug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]