8,065 matches
-
A mea? exclamă Dante, neizbutind să Își ascundă uluirea. Nu știam că am una care să merite atenția. - Și totuși, așa stau lucrurile. Istoria dumitale e una care i-ar fi făcut fericiți pe povestitorii din vechime, dar care produce neliniște printre fiii binelui. - De ce? Întrebă poetul, trecând instinctiv În defensivă. - Fiindcă nu se explică. Iar tot ceea ce nu se explică e sursă de incertitudine. Iar incertitudinea e sămânța lipsei de Încredere. Iar lipsa de Încredere e dușmana credinței, poarta prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zidurile caselor ar fi fost ridicate drept omagiu adus unui plan diabolic, iar pe străzi ar fi circulat cu adevărat acei jinn despre care Monerre spunea că Îi Întâlnise În Orient. La Priorat, noaptea de 13 august Era stăpânit de neliniște. O senzație de dezechilibru moral, de senzualitate toropită se agita În sinea lui. Chipul fugar al Amarei, ușor umbrit, asemenea suprafeței unei luni Îndepărtate, Îl urmărea. Se Învârtea prin chilie, mângâind În minte trupul femeii, ale cărui forme splendide le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu noi, Îi marchează pecetea intangibilă. Cele două fețe ale sale reprezintă Răsăritul și Apusul, diferite, dar reunite Într-o singură idee de pace. Spate În spate, pentru ca nimic să nu le scape din vedere. Dante asculta atent, În timp ce o neliniște tot mai mare i se strecura În suflet. - V-ați trădat misiunea, care era aceea de a mântui Țara Sfântă, zise el pe un ton Înghețat. - Nu, messer Durante. Am trădat numai deșartele ambiții ale unor oameni mărunți, pentru ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de la miazănoapte, de la Veneția, al templierilor. Arrigo luase doar parte la el. Cu generozitate, pusese inimă În această Încercare. Însă mintea sa era altundeva, pierdută În urma unui alt vis. Un vis pe care acum Dante Îl Înțelegea, În sfârșit. O neliniște neașteptată Îl cuprinse. Să pătrunzi acel secret nu Însemna cumva să pătrunzi taina lui Dumnezeu? Își simțea ochii umezi și un nod În gât, ca o mână de fier. Izbucni În plâns, covârșit de durere. - Așadar asta voiai? Întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
colț, un câine mare de ceramică stătea mândru, cu gura larg deschisă, cu colții dintr-un email strălucitor, cu limba groasă și roșie. Din tavan, foarte înalt și aproape de nebănuit, o lustră de cel puțin trei tone sporea sentimentul de neliniște al celui care se găsea dedesubtul ei. Pe perete, cum intrai, un tablou mare și înalt, în nuanțe de crem, argintiu și albastru, înfățișa o femeie tânără, în ținută de bal, cu fruntea împodobită de o diademă de perle, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de distanțare, deci include și începutul, originea e mitică, de-aia ți-am vorbit de Kogaion... Și Maestrul o întoarce pe Lori cu fața spre el, se uită lung, deodată circumspect, la fata cu ochii de aur. Aceasta simte o neliniște ciudată, ceva nu e în ordine cu bărbatul ăsta?, de ce s-o fi uitând așa la mine? Dar îl mângâie îndelung și-i spune alintat: continuă, te rooog, mă interesează atât de mult!!! Se sprijină, fragil și delicat ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o vizită, și ea că nu mai merge, merg, nu merg, nu știa ce să facă, am treabă, zice, tu ce faci dacă eu nu merg?, păi, mă duc la facultate, prin oraș, mi s-a părut suspectă graba ei, neliniștea, nesiguranța, se vedea că minte, era ciudată, i-am zis că plec, dar am deschis casetofonul, fără să mă vadă, un casetofon care era așezat în spatele canapeli din sufragerie, jos, l-am lăsat să înregistreze și... am plecat. Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din tine. Pe măsură ce timpul crește, în mintea ei, posibilitatea se transformă în certitudine, certitudinea că el știa de răul de-acolo, dar că nu-i păsa sau că i-a fost frică să-i spună. Avusese doar o clipă de neliniște când o adusese în acest apartament, când s-a uitat lung la ea și a cântărit-o ca un geambaș, zicându-i vesel: ești genul care pierde mereu, că există și din astea! Da, da, există și oameni din ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Câtuși de puțin. Cred că e ceva extrem de important. Vreau să aflu totul. Tot ce-ai făcut de la ultima noastră Întâlnire. Amory i-a povestit: a vorbit amănunțit despre căile distrugătoare pe care apucase și, Într-o jumătate de oră, neliniștea i-a dispărut din voce. — Dacă ai pleca de la colegiu, ce-ai face? — Nu știu. Iubesc călătoriile, dar, firește, războiul ăsta plictisitor nu-ți permite să voiajezi. Oricum, mama ar fi tare dezamăgită dacă nu ajung la absolvire. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
deschis ziarul și a citit: „Cel care nu este cu mine, este Împotriva mea, după cum spunea acel gentleman cu notoria lui capacitate pentru diferențieri brutale și generalități puerile’“. — Și ce-i cu asta? Ferrenby Începea să se simtă cuprins de neliniște. Îi aparține lui Oliver Cromwell, nu? Sau lui Washington sau vreunui sfânt? Dumnezeu mi-e martor că am uitat. Burne se prăpădea de râs. — O, Jesse, o, bunule, blândule Jesse! — Cine-a zis-o, naiba s-o ia? — Păi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
anunțat Amory, privindu-și ceasul de mână. Ești invitatul meu la o cină nemaipomenită, de dragul Juvenaliilor operelor tale complete! PRIVIND ÎN URMĂ Iulie s-a terminat, umflată, cu o ultimă săptămână caniculară, iar Amory, cuprins de un nou val de neliniște, și-a dat seama că trecuseră doar cinci luni de la ultima Întâlnire cu Rosalind. Totuși Îi venea deja greu să și-l imagineze pe flăcăul acela numai inimă, care coborâse din mijlocul de transport, dorind pătimaș să trăiască aventura vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
patru ani. Lucruri care pe atunci fuseseră aspectele cele mai banale ale vieții - somnul profund, sentimentul că totul În jur era frumos, că totul era numai dorință - Își luaseră zborul, iar golurile lăsate de ele erau umplute numai de marea neliniște a deziluziilor. „Ca să țină În lesă un bărbat, femeia trebuie să apeleze la ceea ce are el mai rău.“ Fraza aceasta constituia teza majorității nopților sale de nesomn și simțea că noaptea care venea avea să fie una dintre acelea. Mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rapid afară din Încăpere. Și-a Încleștat mâinile, prins brusc de o excitare extatică... cele zece secunde se scurseseră... - Fă ce zic eu, Alec, fă ce zic eu. Înțelegi? Alec l-a privit mut. Fața lui era un tablou al neliniștii. - Tu ai o familie, a continuat rar Amory. Tu ai o familie și este important să scapi. M-ai auzit? A repetat răspicat ceea ce spusese. — Mă auzi? - Te aud. Vocea avea În ea o Încordare curioasă. Ochii nu i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chelnerul barului meu. Copilul meu de suflet. Amantul meu ocazional, își alese Popa cu grijă cuvintele. Contesa rămase înmărmurită. Acest Pygmalion de cleștar nu se așteptase la asemenea lut infect. Să renunțe acum? Să se recunoască înfrântă? Pisica, simțindu-i neliniștea, se desprinse de șoldul ei și se repezi cu ghearele în pulpa domnului Popa. - Futu-ți gura mă-tii astăzi și mâine! Contesa înmărmuri din nou. - Mă iertați, Contesă. Sunt un necioplit. N-am educație... Eu am lucrat pe șantier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de cărți mari, mici, colorate, triste sau vesele, una îi sări în ochi ca și cum l-ar fi așteptat pe el, ca și cum ar fost scrisă pentru el: Veronika se hotărăște să moară. Mișu fu cuprins de un sentiment neplăcut, ceva între neliniște și vinovăție, și ieși imediat afară din librărie. Mariana se hotărăște să moară, Mariana se hotărăște să moară, Mariana se hotărăște să moară, vedea Mișu pe toate panourile publicitare, pe toate ziarele, pe statuia lui Coposu, pe cartoanele cu reduceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în imensul cuptor de pâine al Palatului, să plece la mănăstire și să se prefacă posedată, să se deghizeze în chinez, să se ofere voluntar pentru teste de medicamente sau să viseze că o doare măseaua? Asemenea gânduri, îndoieli și neliniști Contesa nu avusese niciodată până acum. - Deci ai plecat! Contesa se apropie de oglindă: trei peri blonzi și aspri îi ieșiseră deasupra buzei de sus. Plus unul în barbă. Încă nehotărâtă, se aruncă cu fața în perna pufoasă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ci mai degrabă însuflețirea sportivă. Trebuie să‑ți conștientizezi propriul corp sau pe cel al calului de curse, atunci când acesta trece de la trap la galop. În momentul acela vântul învăluie calul și călăreața, iar aerul proaspăt alungă proasta dispoziție și neliniștea. Cu un asemenea aer n‑ai voie să te odihnești, dacă vrei să nu ruginești. Răul se aciuează, însă, de preferință în locurile ferite de vânt, adolescenții palizi și moleșiți caută mai degrabă spațiul închis al barurilor de la subsol; afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Rainer spune că el însuși are, de asemenea, dreptul la non‑existență, la fel ca pisica aceasta, pe care o va trimite acuși spre propria ei non‑existență până să apuce să zică pâs. Pisica are o presimțire, de unde și neliniștea din sac. Sophie poartă o rochie sport de lână, lucrată la casa de modă Adlmüller. Pardesiul Annei e lucrat la mașina de cusut a mamei, chestie care se observă imediat. Sophie aleargă cu pas elastic peste rădăcini, conuri de brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vei sesiza faptul că munca te poate elibera, în momentul concentrării, de apăsarea care‑ți încleștează inima tânără. Dacă ești aproape de cel iubit, te copleșește un sentiment de liniște profundă, pentru ca în clipa imediat următoare să fie înlocuit de o neliniște puternică, atât de puternică, încât mâinile ți se albesc și încep să tremure ușor. Exact asta mi se întâmplă mie. Rainer se agață de balustradă, care e pusă acolo ca să nu‑l lase să cadă, el nefiind un bun înotător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
doar descurca, dar e și mai bine când ai un pic mai mult de atât. 4 Luni, 5 septembrie — Doctorul mi-a spus că electroterapia are ca efect temporar tulburarea memoriei. În rest, mă simt grozav. Bruno mă privi cu neliniște: — Ești sigur? Nu m-am simțit nicicând mai bine. Ei, mai bine tu decât eu, aruncat așa acolo, zise. Apoi pufni: Așadar, ceea ce ai reușit să afli cât ai stat la clinica lui Kindermann e temporar rătăcit în capul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plictisi, începu cu ciocănelul de la ușă. Până la urmă, în hol se aprinse o lumină și am auzit sunetul zăvorului tras. Ușa se deschise atât cât permise lanțul pus și am văzut fața palidă a lui Lange trăgând cu ochiul, cu neliniște, de după ușă. Poliția, zise Becker. Deschideți. — Ce se întâmplă? Ce doriți? Becker făcu un pas în spate: — Feriți-vă domnule, zise el și apoi își înfipse în ușă talpa bocancului. L-am auzit pe Lange scâncind când Becker lovi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vomă. Nu am spus nimic. Era un context nepotrivit ca să mai însemne și altceva. Răzbunarea nu e dulce. Adevăratul ei gust este amar, de vreme ce mila este cel mai probabil ceea ce rămâne. — Ce-ai de gând să faci? zise el cu neliniște. Că doar n-ai de gând să mă omori. Ascultă-mă, a fost un accident. Nu poți omorî un om pentru asta, nu-i așa? — Nu, i-am zis. Nu pot. Nu pentru asta. L-am văzut respirând ușurat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lecție capabilă să genereze bucurie: a căuta și a ști să găsești în tot ce e negativ rațiuni de a descoperi o pozitivitate. Loviturile soartei ne privează de bunurile agonisite? Foarte bine, iată tot atâtea griji mai puțin, tot atâtea neliniști evitate, tot atâtea griji de care suntem scutiți. Ne-au lăsat fără puterea de care dispuneam? Perfect, noua situație ne va scuti să mai avem de-a face cu paraziți, numeroși în locurile unde există putere și bani. Ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tăria-ngîndurată Iar sfânta ta durere va trece legănată În ritmuri largi și grave, de corul sferelor. Pe Calichor, în templul încins de roci calcare, Acolo te așteaptă, cucernic, dorul meu; Acolo vei ajunge în Marea Noapte, greu De gânduri, de neliniști, de-adîncă-nduioșare. Mă vei urma... Cuvântul va depăna domol Povestea fără nume a Nunții Subterane Uimit, îți vei cuprinde supremele arcane Din culmi nebănuite și limpezi de simbol. Iar când, topit în apa adâncilor mistere, Zeiței chtoniene întreg te vei fi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Nietzsche era neîndoioasă, iar comparația cu Dehmel posibilă. Această fază a activității poetului se prezenta, așadar, sub forma paradoxală a unei intense vieți ascunse într-un înveliș dur: lavă prin proveniența ei minerală și totodată și prin incandescență și neliniștea vieții tumultuoase; fuziune de elemente contrarii, a cărei originalitate era crescută de originalitatea vocabularului pietros, a unei anumite tăieturi a versului, a unei respirații largi și virile, umbrită doar prin oarecare retorism. Plecat de la Sburătorul, I. Barbu a evadat din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]