2,225 matches
-
vieții toate plăcerile sau neplăcerile ei. - Matildă!..Matildă!... Dă-mi te rog o lumậnare s-o pun la capul mortului! Gậndul că tractoristul acela s-ar putea face strigoi tocmai acolo, în calea noastră, la porțile magice ale Frenței, mă neliniștea totuși. Aveam deja sădită în mine credința străbună și mi se părea ciudat și în același timp absurd ca mortului să-i lipsească de la creștet lumina. Ore în șir, am aprins lumậnare dupa lumậnare, pentru ca sufletul celui dispărut să-și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
vezi în ei, în dorul lor profund. Tot ce-ai văzut eu am văzut-n-al tău - Nici în mormânt nu pot ca să-i uit eu. Ei sunt minuni ce-a muri nu mă lasă. În somnul morții m-or neliniști, Pătrunde-vor cu raza lor focoasă Chiar în sicriul unde voiu dormi. Ei au pătruns prin pături neguroase Ce viața mi-a urzit până aci - De-ați putut sparge negurile acele, Veți lumina în veci, iubite stele! Oh, nu-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fac despre tine. 24 {EminescuOpXV 25} [MOARTEA ESTE ECHILIBRAREA ESISTENȚEI] 2285 Ah, ce dulce-i moartea; ca repaosul după o zi de lucru, dulce ca momentul ațipirei. Cui nu-i place să doarmă, să doarmă cald, adânc, fără visuri, cari neliniștesc sufletul? Liniștea e mai dulce decât chiar bucuria. De-aceea pe-nțelepți nimic nu-i bucură ca pe nebuni, cum nu-i supără nimic ca pe nebuni. Viața duce-n sine acel grăunte de mulțămire care s-a născut din
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
înțelepciunea e un semn că însăși înțelepciunea și liniștea trebuie să semene morții. Liniște, somnul etern - e așa de scurtă adormirea. A putut cineva să se prindă de aripele somnului, să aibă conștiința de cum adoarme? Nu. Și nici nu-l neliniștește. De ce să se teamă de moarte? E-ntocmai procesul adormirei; când ai adormit, nici nu știi că și cum ai adormit. Și, deși s-ar părea cum că un stadiu neconștiu e indiferent, totuși ce dulce e somnul fără de vise
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cumcă 260 de papi vor sui scaunul lui Petru și după aceea va începe o nouă ordine de lucruri în lume. Papa Pius IX e al 259ălea. Asta o spune "Charivari", un jurnal din a[nul] 1847. [20] O dorință neliniștită în sufletele oamenilor, de a fi ceea ce nu sunt și de-a avea ceea ce nu au, este rădăcina a toată imoralitatea (William Temple). [21] Nenorocirea este cel mai bun dascăl, și își are metoda lui proprie, dar de [dat] greș
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
prin faze obligatorii de naștere, creștere, dezvoltare, corupere și moarte. Omul și-a pus mereu întrebări cu privire la situația generală a corupției, la tot ceea ce privește corupția și la propriul său mod de a fi. Dimpotrivă, izvorul principal al întregii sale neliniști dar și a inspirației sale a fost mereu meditarea în jurul aceleiași coruptibilități, înțeleasă ca o dispariție prin dezintegrare a forțelor sale, a corpului său, a sănătății sale, a raționalității sale, a dinamicii sale, precum dizolvarea progresivă a elementelor care constituie
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
faptul că de fiecare dată când pronunțăm acest cuvânt ne gândim aproape automat la o deviere și pervertire a acțiunii umane, pentru că el indică, în mod evident, în profunzimea noastră, „ceva ce ne îngrijorează și pe de-a dreptul ne neliniștește profund”. Tocmai de aceea e necesar ca aceste intuiții să găsească o reînnoită existență în discursurile noastre interpersonale, în discuțiile noastre cotidiene, în reflecțiile și în argumentările noastre. Pentru a spune împreună cu Charles Taylor, filosoful cel mai angajat în această
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
ascunsă între tufani, și Iahuben plecă purtând cu mândrie scrisoarea în sân. Avea de mers până acolo mai puțin de o jumătate de ceas, deci în câteva ore se putea întoarce. Niciodată nu-l văzuseră străinii pe Auta așa de neliniștit ca după plecarea prietenului său. Umbla în jurul luntrii fără astâmpăr. Străinii își vedeau de treburile lor, cercetând plantele, țărâna sau văzduhul, timpul părea că trece prea încet. În sfârșit, Auta zări în apropiere un nor de praf. O ceată mare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
semn să vină în partea cealaltă a piscului, de unde priviseră adineauri. Dar zarea de la miazăzi se întunecase. Nu se mai vedea nimic. Hor și ceilalți străini intrară în luntrea lor. Nefert nu-și dădea seama ce se petrece, dar era neliniștită. Auta nu apucase să afle nimic și, văzîndu-i pe străini atât de îngîndurați și grăbiți, nu mai îndrăzni să-i tulbure. Șezu cu Nefert pe o bucată de stâncă. Tăceau. După un răstimp destul de lung se stârni un vânt puternic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
XXVII Răstimpul de zbor în jurul pământului se apropia de sfârșit. De la înălțimea la care se afla minunata lor luntre, călătorii vedeau pământul ca pe o lună mult mai mare și așteptau întoarcerea între arborii și râurile lui. Toți călătorii erau neliniștiți, fiecare în felul lui. Auta se îndeletnicea mare parte din vreme cu învățătura, în restul vremii cu dorul de a se vedea pe pământ. Ajunse mai înțelept și mai învățat decât toții învățații pământului, dar nici învățătura, nici deprinderile noi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în cer; deocamdată tot pe pământ, în țara Haru unde ne așteaptă ceilalți prieteni străini. Dar nici așezat pe scaun, alături de Ntombi, Mai-Baka nu-și găsea astâmpăr. Întrebă iarăși, în timp ce luntrea pornea: - Zeul meu slăvit Auta, de ce zeii ceilalți sunt neliniștiți? - Nu știu, Mai-Baka. Am fost chemați grabnic în țara Haru. Să vedem când vom ajunge! - Dar cum, zeii nu știu tot ce se petrece? stărui Mai-Baka. Neliniștea neobișnuită îl făcuse pe Auta supărăcios. Se întoarse spre sărmanul arcaș și-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
primi telefonul doamna Angela Ulmeanu încă nu dormea. Deși ajunse de la nuntă de aproape două ore, se mișca prin cameră destul de agitată. Avea o presimțire sumbră, care nu-i dădea pace deloc. Parcă aștepta ceva, nici nu putea plânge din cauza neliniștii care puse stăpânire pe ea. Mereu avea în fața ochilor imaginea fiului ei. După ce fusese anunțată în legătură cu accidentul fiului său, o durere parcă îi sfâșia inima, lacrimile îi inundau obrajii. Pentru moment, nu găsi altceva să se șteargă decât un fular
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
intelectuală metoda nu este particulară formativă, dar nu este nici periculoasă într-o calitate asemănătoare. Șomajul este oprirea sa din dezvoltare : diploma nu este egală cu slujbă. O anchetă în acest sens, în 1989, arată că: „frica, panica de șomaj, neliniștește 65-85 % dintre tineri”. Tinerii față de școală Condițiile de școlarizare sunt profund modificate în raport cu cele trăite de elevii generațiilor precedente. Școlarizarea obligatorie a fost prelungită până la 16 ani, când analfabetismul era în real progres. Mai mult de jumătate din populația școlară
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
trei județe din sudul Basarabiei, și trupele țariste În retragerea lor din Balcan,i staționau pe teritoriul său; totodată interdicția, pentru micile state riverane, de a dispune de marină militară la Dunăre, nemulțumea statul român. Pacea de la San Ștefano a neliniștit, marile puteri și În special Anglia și Austro-Ungaria. Anglia era interesată În realizarea securității strâmtorilor dintre Marea Neagră și Marea Egee, Austro-Ungaria era nemulțumită pentru că nu primise Bosnia și Herțegovina așa cum i se promisese. Având și sprijinul Germaniei, ea a cerut convocarea
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
cu venituri halucinante și jos de sărăcime, de imigranți etc. Dacă altădată visul era de a trăi într-o societate fără clase sociale, acum ne temem de inegalități între oameni fără societate... În fața violenței actuale (foarte mult mediatizate), unii ne neliniștesc cu potențialul de război acumulat, alții cu discursuri despre creșterea riscurilor de război 24. În timp ce unii vorbesc de binefacerile "procesului de civilizare" (Norbert Elias), alții aduc în discuție "procesul de barbarizare". Este drept că brutalitatea și inumanitatea au răbufnit din
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
pedepsește la fel cu elinul, păcătuind? Nicidecum, căci tu ai cu tine libertatea izvorâtă din cunoaștere. Dar ce? Dacă ți-ar spune cineva acum că și tu, și elinul vă veți învrednici acelorași bunătăți pentru cunoaștere, oare nu te ai neliniști? Eu cred că da, căci ai zice că elinul, putând afla cunoașterea prin sine, n-a voit totuși să o afle. Și dacă și el ar zice că Dumnezeu trebuia să insufle în noi cunoașterea în chip firesc, oare nu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
putea să le încalce voința. Mai mult, zeii, ei înșiși îngrădiți de Soartă, se tem din când în când că forța omenească ar putea frânge cercul ei de bronz și săvârși ceva hypér móron, mai presus de hotărârea Soartei. Sunt neliniștiți că Patrocles sau Ahile ar putea cuceri Troia înainte de soroc sau că, în ciuda Soartei, Ahile îl va ucide pe Enea, sortit să-i supraviețuiască, și fac tot ce le stă în puteri să împiedice asta, devenind astfel ei înșiși unelte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
omorât și pe 142 Sarpedon, fiu al lui Zeus, dar zeii i-au vrut moartea, în plănuitul lor joc fără inimă cu patimile omenești. Când Antiloh vine să-i aducă vestea morții lui Patrocles, omorât de Hector, Ahile era deja neliniștit. Stătea în fața corăbiilor sale și, văzând cum aheii se retrag din nou, în derută, își amintește de o mai veche prevestire a Tetidei potrivit căreia cel mai bun dintre toți mirmidonii avea să piară în luptă înainte de propria lui moarte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
putea să le încalce voința. Mai mult, zeii, ei înșiși îngrădiți de Soartă, se tem din când în când că forța omenească ar putea frânge cercul ei de bronz și săvârși ceva hypér móron, mai presus de hotărârea Soartei. Sunt neliniștiți că Patrocles sau Ahile ar putea cuceri Troia înainte de soroc sau că, în ciuda Soartei, Ahile îl va ucide pe Enea, sortit să-i supraviețuiască, și fac tot ce le stă în puteri să împiedice asta, devenind astfel ei înșiși unelte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a omorât și pe Sarpedon, fiu al lui Zeus, dar zeii i-au vrut moartea, în plănuitul lor joc fără inimă cu patimile omenești. Când Antiloh vine să-i aducă vestea morții lui Patrocles, omorât de Hector, Ahile era deja neliniștit. Stătea în fața corăbiilor sale și, văzând cum aheii se retrag din nou, în derută, își amintește de o mai veche prevestire a Tetidei potrivit căreia cel mai bun dintre toți mirmidonii avea să piară în luptă înainte de propria lui moarte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Aceasta uneori fiind doar adaosul uman NEGRUL cu reflexia sa la nivel spiritual, prin nevoia de singurătate, a perioadei de criză morală inconștientă. Astfel, înnegrind albastrul, individul devine bolnav și epuizat înainte de vreme, anxios. Desfac legăturile, iar comportamentul îi e neliniștit. Agitație mentală, dând naștere la o nevoie compensatorie pentru verde, sărind astfel peste celelalte culori. Alteori, din lipsă de mulțumire și împlinire, se simte nevoia acută de roșu compensator, sărind peste violet. Când oamenii înnegresc culoarea roșie, apar tendințele megalomane
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
este într-o situație analogă cu aceea a unui prizonier, înlănțuit în peșteră, unde este înșelat de viziunea umbrelor pe care le crede reale. Această magie iluzionistă a teatrului, care poate muta cu ușurință frontiera dintre ficțiune și real, a neliniștit puterea publică încă de la origine. Solon, dacă putem crede ce ne spune Plutarh, a părăsit, indignat, teatrul lui Dionysos din Atena, în cursul primului spectacol tragic la care a asistat, refuzând să plătească pentru această artă a minciunii. "Discipolii lui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să revină, nu numai cu cei care l-au adus acolo mai întâi, ci în fruntea lor pentru a mai aduce și pe alții." (Confesiuni, Cartea VI) Teatrul, care în orice moment poate deveni o forță de subversiune, îi va neliniști totdeauna pe legiuitori. Datorită lui se stabilește un consens, chiar și numai momentan, în sânul unui grup. Născut odată cu cetatea, el este un ciment susceptibil de a uni o colectivitate. De aceea, întotdeauna va fi, mai mult decât celelalte arte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să-l atingă", adică personajele sale, înțelege înlănțuirea acțiunii. 22 Aceeași critică ar putea fi formulată cu privire la multe alte tragicomedii ale epocii. Dacă Academia condamnă Cidul, asta se datorește faptului că succesul răsunător al acestei piese neconformă cu regulile o neliniștește. Când Corneille scrie Cidul, în 1636, el califică piesa drept tragi-comedie, gen fără reguli. Cum piesa îi este taxată, chiar de la primele reprezentații din 1637, de nerespectare a regulilor, el o plasează, începând din 1648, printre tragedii, gen conform cu regulile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să se îndepărteze de centrul comun în jurul căruia gravitează societatea, de o excentricitate limitată. Și totuși, societatea nu poate interveni aici printr-o constrângere materială, căci nu este vizată latura materială. Ea se află în prezența a ceva ce o neliniștește, dar cu titlul numai de simptom de-abia de o amenințare, cel mult un gest. Râsul trebuie să fie de acest gen, un fel de gest social"5. Pe de altă parte, asocierea comicului cu râsul produs de percepția neprevăzutului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]