2,766 matches
-
în ecranul retrovizor, văzu că globul minuscul încă se zărea ca un punct luminos în imensitatea neagră a spațiului. Punctul mai licări o dată, apoi se stinse. Corl avu impresia ciudată ca punctul se mișcase înainte de a dispărea și se întreba, neliniștit, dacă nu cumva ființele din navă stinseseră toate luminile și îl urmăreau acum pe întuneric. Era conștient că nu se va simți în siguranță decât după ce va coborî pe planetă. Își îndrepta din nou privirea spre ecranul din față, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Korita mi se pare foarte rezonabil! exclamă Morton și începu să împartă ordine. Din interiorul navei fură aduse alte aparate, care fură instalate pe suprafața ei. Fu adus și un scaner, pe care-l atașară de cușca mobilă. Grosvenor asculta neliniștit instrucțiunile date de Morton oamenilor care manevrau cușca: - Deschideți larg portița și închideți-o de îndată ce va intra înăuntru! Aveți grijă să nu se agațe de zăbrele! Dacă am ceva de obiectat, acum e momentul", își spuse Grosvenor. Nu vedea, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că cei doi șovăie, nexialistul adăugă, cu răceală în glas: - Dacă mă atingeți, o să ardeți de vii! Mâinile au să vi se umple de bășici, fața o să vi se... Cei doi tehnicieni se depărtară. Bredder începu să-i arunce priviri neliniștite lui Kent. - Cantitatea de electricitate acumulată într-un trup omenesc n-ar fi în stare să ucidă nici măcar o mușcă, zise Kent, furios. - Domnule Kent, replică Grosvenor, nu ți se pare că te-ai aventurat în afara domeniului dumitale? Electricitatea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
preconizat de mine. Oricum, majoritatea va hotărî, iar eu nu mă voi mai putea opune hotărârii ei prin nici un mijloc legal. Se opri, pentru a-i lăsa pe toți să se pătrundă de această idee. Mulți începură să schimbe priviri neliniștite. - Nu vă pripiți! exclamă Kent. Eu m-am și izbit de zidul de piatră al egoismului acestui individ! Era prima remarcă ostilă rostită de la începerea ședinței. Grosvenor îi aruncă o privire fugară, apoi continuă: - Îmi revine penibilă misiune de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apoi înaintă și spuse, clătinând din cap: - În ciuda asigurărilor dumitale, am avut senzația că zeci de arme erau ațintite asupra mea. Și totuși n-am văzut nimic. Nu cumva totul e o farsă? - Nu, răspunse încet Grosvenor. Sunt eu însumi neliniștit. Mi-ai zdruncinat încrederea în dumneata, zău că nu mă așteptam să vii aici cu o bombă. - Te asigur că nu am nici o bombă, protestă geologul, perplex. Dacă aparatele dumitale indică vreo... Nu-și sfârși gândul, ci, scoțându-și haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
i-a spus: „Ia te uită, te-ai trezit și tu?“ Vorbise cu glas tare, așa că nevasta i-a răspuns cu un ton sec: „De când! Doar mă scol în fiecare zi înaintea ta.“ Ceva mai încolo, Cercel îi spusese burții neliniștite: „Hai, porumbițo, să mâncăm!“, iar nevasta crezuse că despre ea e vorba și se cam mirase. Acum, la serviciu, burta era supărată pesemne că a trebuit să înfrunte viscolul ca să stea la muncă și duminica, și-l înțepa cu răutate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că ar trebui să fie descurajat. - Vom anunța prezența lui prin toate mijloacele de informare, spuse Rad. Își va petrece tot restul vieții negând această acuzație. Încrederea lui Fara în tun scăzuse în atât de mare măsură încât, în timp ce asculta neliniștit și nedumerit conversația aproape de neînțeles, uită complet de el. Bătrânul spuse cu insistență: - Eu cred că puțină emoție ar putea să aibă un efect de lungă durată. Arată-i Palatul. "Palatul!" Cuvântul îl smulse pe Fara din letargie. - Uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și încercă să-și ordoneze vălmășagul de imagini vizuale care rivalizau ca magnitudine cu acel torent de sunete. Bărbați, bărbați, bărbați pretutindeni. Mii de bărbați într-o sală de spectacole lungă și lată, cu zeci de șiruri de scaune, bărbați neliniștiți care umblau, în sus și-n jos, pe culoarul dintre scaune. Priveau cu toții, îngrijorați, un ecran lung, împărțit în pătrate, fiecare pătrat purtând o literă a alfabetului. Listele cu nume alergau continuu pe toată lungimea sălii. "Camera numelor", se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
împiedice. ― Cei patru ostatici constituie o garanție sigură. Vă vor însoți până la destinație. ― Care destinație? Îi cerem pilotului să ne ducă la Honolulu și ne debarcă în Sighetu Marmației! Vedeți-vă de treabă! ― În regulă! Poți pleca. Inginerul se foi neliniștit: ― Spuneți, domnișoară, credeți sincer în combinația asta? În cazul cel mai fericit, depășind cu succes toate etapele, vă dați seama că înainte de a ateriza statul român va alerta toate aeroporturile? ― Nimeni nu va ști de furtul tablourilor cel puțin câteva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se pleoștiră și începu să plângă cu capul pe umărul lui Scarlat. ― Tu ești prietenul meu... Nu trebuia să plec. Șerbănică Miga se strecurase din nou în colțul lui și tresărea la fiecare mișcare. Florence îl privea cu ochi mari, neliniștiți. Melania Lupu își țuguie buzele subțiri. " A intervenit ceva, draga mea, asta e sigur pentru că altfel se întorceau amîndoi? Văd că a adus niște pânze, dar printre ele nu e cea care te interesează pe tine. Nu, fetițo, nu intra
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se agăță de brațele fotoliului. Simțea că amețește. "Muzeul Chiusbaian... Acolo au expus Femeia cu evantai!" Revăzu surâsul din spatele dantelelor albe apoi un altul, ofilit, dar încă fermecător: surâsul Melaniei Lupu. * Inginerul își privi ceasul: 4. Se simți dintr-o dată neliniștit, o neliniște de esență specială, fizică. Avea impresia că se sufocă, voia cer deasupra și nu tavanul cu lustră scânteietoare din care picurau stropi de cristal, nu mai suporta figurile livide ale bătrânilor, maimuța spânzurată în mijlocul odăii, fără un ochi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
deci pe 14... Se răsuci spre cutia de țigări arătîndu-și talia bine conservată. Purta o rochie bleu, din flanel moale, cu un medalion greu de argint, ostentativ barbar. Trase adânc în piept fumul și spuse pe o voce joasă ușor neliniștită. ― Bănuiesc că s-a întîmplat ceva dezagreabil... ― Îi cunoașteți cumva pe vecinii domnului Vîlcu? ― Destul de vag. De ce mă întrebați? ― Profesorul Panaitescu s-a sinucis, iar Valerica Scurtu a dispărut. Femeia făcu ochii mari. ― Panaitescu?! Nu se poate! ― Din nefericire, da
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urmărea cu buzele strânse. Doina Popovici își trecu degetele prin părul cărunt. Figura plină se întunecă de parcă și-ar fi adus aminte dintr-o dată de ceva neplăcut. ― De altfel? ― Nimic... ― Ce înseamnă "nimic"? Femeia aprinse încă o țigară. Părea nervoasă, neliniștită. Cristescu o examină contrariat: "O indispoziție bruscă și inexplicabilă. Ca și cum ar fi primit un semnal, ceva recepționat numai de ea, care o avertizează că s-a întîmplat sau e pe cale să se întîmple un lucru îngrozitor..." Întrebă încet: ― E mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fixând profilul slăbit al tânărului apoi reluă: ― Poate sosi din clipă în clipă. ― Cine? A, da... olandezul! Nu, n-o să mai vină! Niciodată. Popa avea dreptate... Unchiul Alecu... Îmi vine să cred că l-am cunoscut. Melania Lupu îl privi neliniștită. ― Vorbeam despre domnii de la Miliție. Se vor interesa de prietenul nostru, iar noi nu sîntem deloc pregătiți. ― Mat inevitabil... Fără soluție... ― Nu-mi plac simbolurile, domnule Matei. De altfel, vă înșelați, există o soluție. Sculptorul ridică din umeri. ― Nu m-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vocea lui avea un ușor tremur, deși cuvintele în sine erau precise și, în esența lor, încrezătoare: ― Vă rog să nu uitați, domnule Cadron, că noi am analizat împreună caracterul Împărătesei. Presiunile socio-tehnice anormale ale epocii au făcut-o la fel de neliniștită și înclinată spre aventurism așa cum sînt toți cei 19 miliarde de supuși ai ei. Are poftă de schimbări, de distracții, de emoții și experiențe noi. Dar mai presus de toate ea întruchipează puterea imperială, reprezentativă pentru forțele conservatoare, potrivnice schimbărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cu care vorbise. Dacă rămînea și punea mîna pe navă, se rezolva întreaga problemă a propulsiei. ― Ce s-a întîmplat? îl trezi din meditație glasul acela aspru. Ce mai aștepți? Ușa e deschisă. DECI OMUL ERA DEJA BĂNUITOR. DAR ȘI NELINIȘTIT, JUDECÎND DUPĂ VOCE. ACEST OM, CINE O FI FOST, ERA FĂRĂ DOAR ȘI POATE NERĂBDĂTOR SĂ AIBĂ LA BORD UN INGINER ATOMIST. ASTA ÎN MOD SUBTIL ÎL FĂCEA SĂ CADĂ ÎN PALMA LUI HEDROCK. ACESTA AVU DECI POSIBILITATEA SĂ SPUNĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
În privința asta nu încăpea îndoială. Fără voia lui, și în pofida felului cum o cunoscuse pînă atunci, Hedrock era fascinat. Nu greșise niciodată socotind că Împărăteasa Innelda avea să joace un rol de frunte în toate marile crize ale acestei epoci neliniștite. Tigroaica își scoase ghearele și erau gheare de oțel, calme în violența lor. Sufletul acestei femei trebuie să fi fost flacără pură. Mintea începu să treacă în revistă implicațiile celor spuse de Împărăteasă. Rămase pur și simplu șocat. Ea arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
însoțitoare. Erau doar planete. La prima mișcare de baleiaj a telescopului apărură vreo zece-douăsprezece orbite palide, dar ele nu făcură decît să sublinieze realitatea. Era pierdut. Pierdut într-o noapte care cu fiecare ceas avea tot mai puțin sens. Dormi neliniștit, apoi reveni la pupitrul de comandă. Nici nu se instalase bine acolo că un șoc zgudui toate plăcile din care era alcătuită barca de salvare. Mica navă începu să se învîrtă ca o surcică într-o bulboană. Numai scaunul ― scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
întrebări. Lucrul ciudat era că referirile lui întîmplătoare la Hedrock nu căpătară nici un răspuns. După o vreme lucrul deveni uluitor. Gonish se lăsă pe spate, studiind chipurile celor trei bărbați și al femeii și începînd să fie de-a dreptul neliniștit. Într-un tîrziu spuse, dar cu multă prudență: ― Am sentimentul că-mi ascundeți anumite informații. După ce rostise aceste vorbe, se gîndi că poate n-o făceau în mod conștient. Erau de o seriozitate mai presus de orice îndoială. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
granițele moralei tradiționale să fie abolite. Italia în care revine Pratt este marcată de linia de ruptură dintre fidelii regimului marionetă de la Salo și Rezistență. Este acea Italie dominată de teluric și escatologic pe care o reconstituie un alt italian neliniștit și ambiguu, Curzio Malaparte. Războiul lui Pratt posedă nuanța de imprevizibil și curaj pe care scriitorul o transferă spre Corto Maltese. Privit ca spion sud-african, Pratt este parte din marele joc care are ca miză supremația în zona Adriaticii, în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
către noul război mondial pregătit pe câmpurile Republicii. Africa italiană însăși, ca vis imperial țesut megaloman, trece în neființă numai după câțiva ani, înghițită de pământul enigmatic și tenace al continentului. Proza grafică a lui Micheluzzi este convocarea acestor spectre neliniștite și evocarea unei lumi care a fost. You only live twice (Bob Morane) Imaginarul postbelic occidental este marcat de fascinația aventurii. În paraliteratură, în cinematografie, în serialul de televiziune, suspansul și tenebrele atrag, irezistibil, un public cu experiența istorică a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
prima poruncă ne îndeamnă: «Să nu ai alți dumnezei în afară de mine». Cred în soare, și atunci când nu strălucește; cred în iubire, și atunci când nu o simt; cred în Dumnezeu, și atunci când tace». (Inscripție pe un zid în ghetoul din Varșovia) «Neliniștită este inima noastră până când nu se odihnește în Tine, o, Doamne». (Sfântul Augustin) «Să nu-ți faci chip cioplit...» Sensul acestei porunci nu este atât de simplu de înțeles. Ne vom apropia de sensul ei, dacă o vom lua în
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
pună stăpânire pe ea. La patru dimineața nu se face în general nimic și se doarme, chiar dacă noaptea a fost o noapte de trădare. Da, se doarme la ora asta, și asta e liniștitor, deoarece marea dorință a unei inimi neliniștite este să posede la nesfârșit ființa pe care o iubește sau să poată să scufunde aceasta ființă, când timpul despărțirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu se sfârșească decât în ziua revederii. La scurtă vreme după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PUTEA SĂ LE STRECOARE RUDELOR BOLNAVE CU IDEEA ȘI MAI SMINTITĂ CĂ ACEȘTIA AR PUTEA MÂNCA ALIMENTELE LOR. INTRAREA ERA PĂZITĂ DE SENTINELE ÎNARMATE ȘI, DIN CÂND ÎN CÂND, UN STRIGĂT BIZAR STRĂBĂTEA CURTEA CARE DESPĂRȚEA CAZARMA DE UȘĂ. CHIPURILE NELINIȘTITE SE ÎNTORCEAU ATUNCI SPRE INFIRMERIE. Cei trei bărbați priveau acest spectacol când, în spatele lor, un "bună ziua" clar și grav i-a făcut să se întoarcă. În ciuda căldurii, Raoul era îmbrăcat foarte corect. Înalt și voinic, purta un costum la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nimănui decât pentru o foarte bătrână și foarte posomorâtă speranță, chiar cea care împiedică oamenii să se lase pe mâna morții și care nu e decât o simplă îndârjire de a trăi. În ajun, Grand nu venise la întâlnire. Rieux, neliniștit, trecuse pe la el dis-de-dimineață fără să-l găsească. Toată lumea fusese pusă pe picioare. Spre prânz, Rambert a venit la spital să-l avertizeze pe doctor că îl zărise pe Grand de departe, rătăcind pe străzi, cu o înfățișare descompusă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]