2,065 matches
-
să se audă, ca o tânguire, umplând văzduhul de o chemare tristă... A urmat o noapte senină... dar, ce noapte!... se vesteau între ele, trezindu-se ca din coșmar, ca o înțelegere pentru o primejdie mare. Stelele sclipeau pe cerul nemărginit, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită... și, neînțeleasă... La primul cântat al cocoșilor, clopotarii au revenit cu dangăt jalnic de chemare. Era mobilizarea... Văzduhul era un vaiet și o năucire de clopote... de clopote de mort, de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
săgeată. „Tot așa trebuie să fie și sufletul omului!“, reflectă bătranul, cu răsuflarea tot mai grea. „...Se zbate în strâmtoarea trupului nostru, pân‟ ci scapă... Pân‟ ci scapî, ca șî rândunica, pi urmî, să rătăcească slobod, în adâncu‟ văzduhului albastru nemărginit..!“ Vântoasa trecuse. Soarele a început din nou să lucească, ceața se risipi. Pădurea se limpezi... așa dintr-o dată Deodată, se simți singur și cu sufletul pustiit... Niciodată nu s-a simțit atât de singur. - Sânt sângur, sângur... nici macar Pârvu nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acea vreme nu mi-au rămas în amintire nici chiuvetele mizere de faianță, nici infirmeriile supraîncălzite, unde noapte de noapte eram trezit ca să mi se facă injecții cu penicilină, nici oribilele duminici cu șnițele grețoase la masa "festivă", ci încîlceala nemărginită a pădurilor. Cu ochiurile lor de lumină, cu izvoarele ce le străbăteau în toate părțile, cu musculițele sticlind în aerul verde, cu buturugile mișunând de vacile-domnului, cu iepurii și dihorii morți pe poteci. Răzlețindu-mă de ceilalți copii, mă afundam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
n-are măsură omenească, ei stau acolo la masă, ultimii oaspeți, pentru mine, făcând sforțări dumnezeiești să nu se ridice de la masa praznicului lor, Copleșitoare pentru mine această lecție! Și parcă toate luminile s-au aprins dintr-o dată în întunericul nemărginit al sufletului meu în urma acestei tulburătoare dezvăluiri, Da, mă pot întoarce astăzi la mănăstire! Cred că soarele e trecut de amiază când mă ridic din patul de crengi și iarbă, caut tufe de zmeură și mălaiu-caprii, îmi astâmpăr setea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
numai că lipsește tocmai protagonistul, lipsește Iisus 11 decembrie, o caut pe Ana și sunt incapabil să mă stăpânesc, nu mă pot obișnui cu ideea că aparține altui bărbat și eu n-am făcut nimic ca să împiedic, în orgoliul meu nemărginit am crezut că, mă port ca un dobitoc cu ea, Oare demonul tău are nevoie într-atât de aceste ieșiri iraționale? se hrănește pictura ta din neputința asta oribilă de a te stăpâni?! se-ngrașă desenul tău din sucul amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
amețitor, încât atunci când am pus piciorul pe mal, aproape dacă se mai zărea figura ei de raze undeva în înalt, la creștetul capetelor oamenilor ajungând abia faldurile ce-i acopereau sandalele... însă ea aștepta acolo, răbdătoare, întâmpinând călătorii cu bunăvoință nemărginită. Vaporul nu staționa acolo decât un timp scurt, trebuia vizitată înainte ca barca să plece din nou... așa că am alergat spre ea și m-am oprit în fața soclului uriaș din piatră pe care stătea. Am decis să-i vorbesc direct
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
s-au dat la o parte ca și cum n-ar fi existat niciodată, nu mai rămăsese decât grupul statuar din jurul pianului la care cânta ea, sonata aceea de Mozart, de Beethoven, ce naiba, În mijlocul unui imens lan de grâu verde al unei nemărginite câmpii. Muzica lină cuprinsese totul, marea de grâu unduită de vântul ușor, și el, vântul, topindu-se ca un fuior subțire În vinețeala amurgului. El pornește prin grâul Înalt spre firul de beton al șoselei naționale. Se făcea din ce În ce mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acelui aproape lui de foarte departe, de neînchipuit de departe. „TE IUBESC!” spuse. Și rostind acest ireparabil prinse mingea pe bot În aplauzele celor din delfinariu... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire, care trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice, Își așteptau intrarea În portul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
intensificat activitatea teroristă după denunțarea de către Indonezia a acordurilor Conferinței mesei rotunde și după refuzul Guvernului indonezian de a plăti datoriile către Olanda. Bandele Dar-el-Islam sunt Înzestrate cu arme și muniții din străinătate. E lumină pe puntea vasului. Oceanul este nemărginit. Vaporul este mare. El este un transatlantic. În mijlocul unui grup de oameni, o femeie cu pălărie albă, râzând. Un copil o ține de mână. Soțul ei o cuprinde cu brațul peste umăr. În spatele lor pe șezlonguri o mulțime de alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Populară și Democrată pe deasupra, turtă dulce colorată și cu oglindă la mijloc. Spune-mi, spune-mi, oglinjoară, Cine-i cea mai frumoasă din țară? ... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul de grâu se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice Își așteptau intrarea În portul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mișcarea nervoasă și amplă a unei cravașe vii, venind din alte lumi, lovind când În dreapta când În stânga, când deasupra când dedesubt, loviturile nemiloase ne pun În evidență părțile componente, statice și În mișcare ale unei locomotive ce străbate solitară imensa, nemărginita, necuprinsa câmpie Înfășurată În aburi și fum. Alergătura stihinică a monstrului de oțel pe șine e Însoțită de un strigăt turbat. La orizont, cu privirea dementă, turma cu ochii injectați de ură ca un taur furios, așteaptă cu lăcomie Înfruntarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fi un cartier dintr-un mare oraș, ci o tabără de vânători de balene care s-au așezat la capătul lumii, pe malul uitat de Dumnezeu al Alaskăi, și-au ridicat niște clădiri șubrede și un gard instabil În pustietatea nemărginită, printre triburi de nomazi Însetați de sânge omenesc, și iată că s-au ridicat cu toții și au pornit pe Întinderile Întunecate de apă să caute balene care nu există. Iar Dumnezeu i-a uitat, după cum spunea ieri patroana restaurantului de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ați putut observa, n-am șovăit nicidecum În fața soluției eroice. Las În mâinile domniei voastre detaliul polițist, adică recuperarea scrisorilor. Chiar mâine, la orele 10, vesela caravană automobilistică pleacă de la cenotaful gol al lui Rivadavia spre Moncha, beată de orizonturile nemărginite ale libertății. Cu un gest hotărât, Gervasio Montenegro și-a cercetat ceasul de aur Vacheron et Constantin. — Timpul e aur, a exclamat. Am făgăduit să le fac o vizită colonelului Harrap și părintelui Brown, cei doi confrères de reședință penală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tot. Această nefericită analogie rimează și cu Madame Hsin, la fel de vătămată și imparțială ca generalul. În zadar a Încercat ea să-i reconcilieze pe cei doi amici: mergea fuguța din iatacul mistuit de flăcări al lui Tai An la acum nemărginita cameră de lucru a lui Nemirovsky, de parcă era divinitatea protectoare a ruinelor propriului său templu. Cartea Schimbărilor ne atrage atenția că zadarnic folosim petarde și măști fără măști pentru a-i aduce bucurie mâniosului; ispititoarele argumente invocate de Madame Hsin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Începu să vadă ceva ca niște licurici. Era un fel de spumă luminoasă, milioane de lumini punctiforme care dansau rotindu-se În jurul său. „Ce-o fi asta?“ se Întrebă. Nu vedea decât spuma. Nu avea nici o structură și, aparent, era nemărginită. Era ca un ocean agitat, o spumă scânteietoare. Simțea o mare bucurie și o liniște interioară. Era odihnitor să te afli acolo. Întinse mâinile, Încercând să apuce spuma: mișcările sale o Învolburară. Și observă că mâinile Îi devin transparente, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
atunci cînd, dorind să aurești iubirea trupurilor, proclami de unul singur împărăția dragostei sufletești! V. caută cu totdinadinsul să scape de moartea incertă. Ea vine din afară. N-a întîlnit-o prin jocurile vieții lui. Iubirea care îl sufocă cu o nemărginită și tăcută tandrețe e o construcție împotriva morții. Ca și nevoia de Dumnezeu, nevoia de iubire dă un sens prin subordonare. Iubitul e sclavul ființei diafane pe care numai mintea lui o vede și nu o dată, tot înălțînd-o și dăruindu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
reîncarnării. Încă un pas și va deveni zeu căci fiecare privire, dincolo de albeața tavanului înseamnă rituri, sacrificii. Soma. Sau anulează moartea substituind îndoielnicei nemuriri, prin inițierea într-un iad abstract, o fericire nemuritoare. Sărman V. tînăr! Scriind, simți o putere nemărginită de parcă ai putea săruta ciocîrlia în miezul cerului. Gîndești, gîndești, dar ai să te întorci, pînă la urmă, neîncrezător, ca un atomist la măsurarea umbrei. Renuntă la visul vreunei nemuriri larvare! Nu vom supraviețui ca embrioni și nici ca umbre
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să le doară, de ce să nu preaslăvesc CUVÂNTUL, când ușor el se preface un zbor de noapte ce te poartă și te dorește să fii și tu un ZBOR IERTĂTOR, de ce să nu lăsăm să pătrundă această vrajă a dorințelor nemărginite, pentru că iubirea mea mă va iubi numai pe mine, Deoarece, Eu, i-am furat inima lui însingurată, și am făcut din Ea un trup de lumină, cu o voce aproape perfectă de înger ascuns în toate viețile mele și în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
spună, Că lumina uitării, e rănită în țărmul durerii. Că lumina din iubire e un pământ de IERTARE. Din ABURUL CE SE RIDICĂ spre cer; Dumnezeu veghează o viață de lumină deasupra lumină, peste un trup de aer, unde sunt nemărginite iubiri, ce vin din vieți de cuvinte, îngenunchiate-n legendarele ierni. Doamne și cât de trist este să adormi Pe un țărm de durere fără iubirea de El. SUFLETUL DE LUNĂ În ploaia rece mă-nfioară dorul meu din altă lume ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
s-a prefăcut că e om și nu actor, nu s-a prefăcut că ia globul de tablă și a plecat să-l caute pe Richard al III-lea, șchiopătînd de la reumatism și ca să dea de Înțeles că nutrește o nemărginită dragoste pentru toți cei care l-au ajutat să ajungă pe podiumul pe care oricum ar fi ajuns, e infatuat din pricina bătrîneții care-l pîndește din culise, și, din generozitate, a lăsat impresia că simte aceeași dragoste adevărată și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe pe căi neștiute mergând pe câmpii, dealuri și adâncuri de văi, Și mă regăsesc în marea-Ți iubire, nemărginită milă din ochii Tăi. Te caut pe aripi de vânt, printre nori, pe abruptele stânci sculptate-n granit Și mă regăsesc alinată de dor, de palmele Tale, căci mult m-ai iubit. Te caut în susurul apei din zori, în
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
societatea bisericească etc. Însă, scrierile acestea arată și pasiunea pură a lui Rosmini pentru binele Bisericii și al societății, dragostea și fidelitatea lui față de Dumnezeu pe care l-a slujit cu adînc spirit de îndrăzneală și de jertfă, de încredere nemărginită, de umilință senină, de bucurie interioară de nezdruncinat. Toate acestea capătă un ecou aparte în cuvintele pe care i le lasă Rosmini lui Manzoni, prietenul său; pe patul de moarte îi scria acestuia trei cuvinte ca testament spiritual: A ADORA
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acel nou și veșnic testament. În adevăr, unitatea alor săi, simbolizată de Pîinea Euharistică, simbolizată și de acea tunică dintr-o bucată care îi acoperea trupul divin, era ultimul semn al încununării dorințelor lui Cristos și trebuia să fie rodul nemărginitelor sale pătimiri, după cum îi spusese Tatălui că dorește "ca toți să fie mîntuiți în numele Său, pentru ca să poată fi una"99. 50. În mintea vechilor Episcopi predomina o singură mare idee a unității și, mai mult, purtînd această dorință în inimă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu sînt de mirare atunci cînd luăm în considerare că, dacă primii Episcopi, care au trebuit să se apuce de afacerile trecătoare, aveau o inimă atît de sfîntă și sufletul cu adevărat episcopal încît nu făceau aceste lucruri decît cu nemărginită durere și cu lacrimi, nu așa a fost și cu succesorii lor. De la episcopatul sărac și ostenitor, predicat de Evanghelie, și de la grija nemijlocită pentru suflete, toți cei care erau mînați de un spirit secular, de lăcomia după bogății și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
iubește pe Dumnezeu, așa după cum spune Evanghelia, "din toată inima, cu tot sufletul și cu tot duhul său", neputînd să-I ofere lui Dumnezeu vreun bun, pentru că Dumnezeu deține toate lucrurile bune, vrea măcar să se folosească de dreptatea Sa, recunoscîndu-I nemărginita sa desăvîrșire, și să capete în toate lucrările sale o slujire, aducîndu-I un omagiu, supunîndu-I-se și venerîndu-L cu toată puterea sa, ceea ce cu alte cuvinte înseamnă că unica și nețărmurita sa dorință este să-L slăvească pe Dumnezeu. Și pentru că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]