3,831 matches
-
când sări În spate și, după ce se-mpiedică de-o pernă, simți cum i-a Înfipt cornul Într-o parte. Apucă cornul cu ambele mâini și merse cu spatele, ținându-se bine. Taurul Îl zvârli și cornul ieși afară. Zăcea nemișcat. Era-n regulă. Taurul plecase. Se ridică tușind și simțindu-se terminat. Jigodiile dracu’! — Dă-mi sabia, țipă. Dă-mi lucrurile. Fuentes Îi aduse sabia și muleta. Hernandez Își puse brațul pe umărul său. — Du-te la infirmerie, nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doamna dezamăgită, nu mai vrea banane. — Spune-i că fac În schimb un duș rece În fiecare dimineață. În schimb, domnu’ face câte-un duș rece În fiecare dimineață. — Asta io nu-nțeleg, spuse doamna. În fața noastră, marinarul localului stătea nemișcat. Nimeni nu-i dădea atenție. — Fă-ne nota, Îi spusei. — Oh, nu. Tre’ să mai stați. — Auzi, Îi spuse tânărul aranjat care scria la masă, lasă-i să plece. Aștia-s niște amărâți. Doamna mă apucă de mână: — Nu vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și mergem să mâncăm ceva. — Bine. Ajunși la hotel, Jack se descălță, Își scoase haina și se-ntinse puțin. Eu am scris o scrisoare. M-am uitat la el de vreo două ori și am văzut că nu dormea. Stătea nemișcat, dar ochii i se deschideau din când În când. În cele din urmă se ridică. — Jucăm un cribbage? spuse. — Sigur. Își luă valiza și scoase de acolo cărțile și tabla de joc. Am jucat un timp și el a câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Se simțea ușurat - viața În armată era prea complicată. — Ești un băiat de treabă, spuse. Ești un băiat bun, Pinin. Da’ nu mai fi condescendent și ai grijă să nu apară careva și să te ia de-aici. Pinin stătea nemișcat lângă pat. — Nu-ți fie frică, Îi spuse maiorul, ținându-și mâinile Încrucișate deasupra păturilor. N-o să m-ating de tine. Dacă vrei, te poți Întoarce la plutonul tău. Da’ ar fi mai bine să rămâi ordonanța mea. Sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
auzi foarte clar cum mănâncă, așa că stăteam Întins, cu ochii deschiși, și-i ascultam. În cameră mai era doar un bărbat care era și el treaz. Mult timp i-am ascultat zgomotele de om treaz. Nu putea să stea la fel de nemișcat ca mine, pentru că, probabil, nu era la fel de antrenat. Stăteam pe niște pături Întinse pe paie, și paiele făceau zgomot când se mișca, dar zgomotele noastre nu-i speriau pe viermii de mătase, care continuau să mănânce În același ritm. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stând În genunchi, Înecându-se cu ceva dulce și fierbinte, pe care Îl scuipa pe o piatră În timp ce ei treceau peste el, În loc de astea văzu o casă lungă și galbenă, cu un grajd mic și râul mai lat și mai nemișcat decât oricând. — Of, Doamne, spuse, de-acu’ pot să plec. Se ridică-n picioare. Am plecat, Para. Mai bine să merg acum, după-amiaza. Dac-au sosit ceva provizii le-aduc la noapte. Dacă nu, o să mai trec eu Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe o coală de hârtie și mi-am mai notat orele la care trebuia să-i dăm pastilele. — Vrei să-ți citesc ceva? — Da, dacă vrei, mi-a zis băiatul. Era foarte palid și avea cearcăne Întunecate. Stătea În pat nemișcat și părea indiferent la tot ce i se Întâmpla. Am Început să-i citesc cu voce tare din Cartea piraților, a lui Howard Pyle, până mi-am dat seama că nu mă urmărea. — Cum te mai simți, Schatz? — Deocamdată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să mă ierți. Și mă și doare. Mă doare destul de tare. E foarte posibil să mor. Te rog, scoate-l pe polițist de aici, pentru că-s foarte obosit. Păru că vrea să se Întoarcă pe o parte. Dar apoi rămase nemișcat. — I-am transmis exact ce-ai zis și mi-a zis să-ți spun că Într-adevăr nu știe cine l-a Împușcat și că e foarte slăbit și și-ar dori să-i pui Întrebările astea mai târziu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
s-au dus glonț către lift. Au tras de ușă, au apăsat butonul, dar, nimic! Vezi, nu e gata, mai au de lucru - spune Sorin și dă să plece, din nou, în casă. Sorina, însă, rămâne lângă ușa rece și nemișcată a liftului și bate cu degetul în ea. Sorin, care n-a văzut nimic, dar a auzit totul, se face alb ca varul, începe să tremure și abia-abia reușește să mai spună: Da, poate că ai dreptate. Este ceva acolo
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cei sperioși, acum nu prea bagă de seamă ce se întâmplă pe țărm. Moș-Martin se apropie tiptil. Tupilat, ajunge la balta în care știe că se joacă păstrăvii, și se culcă pe burtă, lungit tocmai pe buza malului. Rămâne apoi nemișcat, ca un buștean, numai cu ochii dintre pleoapele aproape închise petrece cu luare aminte cele ce se întâmplă în apa limpede și mică. Iată că un păstrăv voinic, rotindu-se prin șuvoi, a ajuns tocmai sub țărmul pe care pândea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
arunc plasa În lac și scot o sută de pești. Pun peștii pe mal, iar ei sar și se zbat. «Nu vă fie teamă», le spun eu peștilor. «Vă salvez de la Înec.» După puțin timp, peștii se liniștesc și rămân nemișcați. Da, cu tristețe vă spun, ajung Întotdeauna prea târziu la ei. Peștii mor. Și pentru că e rău să faci risipă, iau peștii morți și-i duc la piață, unde Îi vând la un preț bun. Cu banii pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la loc. Într-o zi, un spirit a văzut că era o pradă ușoară și i-a intrat În trup prin gaura din stomac. Mama ta s-a prăbușit, zvârcolindu-se și rostind cuvinte fără șir și apoi a rămas nemișcată. În amintirile mele inventate, o vedeam pe mama mea cea mărunțică ridicându-se din pat și ducându-se la o oală cu supă Îndulcită de semințe de susan. Își Înmuia degetele ca să vadă dacă e suficient de dulce. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de șefi de trib care-și apărau satul de invadatori. Cel mai mare dintre băieți Își luă avânt și sări În spinarea unui bivol de apă care se odihnea pe marginea drumului. Se luptă cu coarnele animalului care stătea absolut nemișcat, iar apoi Îi dădu un șut În coaste Înainte de a se declara Încă o dată victorios. Ceilalți băieți Îl imitară luându-și avânt și sărind pe spinarea bivolului, pentru ca apoi să se rostogolească precum niște gimnaști la o olimpiadă pentru munteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
au văzut fața schimonosită. Tot corpul Îi era Încleștat, ca al unui pește mare țâșnind din apă. O pată Închisă de urină i se ivi Între picioare. —O, Doamne! țipă Roxanne. Faceți ceva! Ea și Dwight Încercau să Îl țină nemișcat, iar Moff Îngenunche Încercând să-i bage un băț În gură. Nu, nu! strigă Heidi, nu așa se face. Dar nu au auzit-o, așa că i-a Împins și a Înșfăcat bățul aruncându-l. Ea, ipohondra desăvârșită, făcuse trei cursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
autoritară că se mira și ea. —Luați-l de lângă foc. Aveți grijă să nu fie nimic ascuțit pe jos. Și după ce se opresc convulsiile, Încercați să-l Întoarceți Într-o parte, În caz că vomită. După un minut, se termină. Bennie zăcea nemișcat, gâfâind. Heidi Îi luă pulsul. Era amețit, iar când realiză ce se Întâmplase, gemu și Îngână: —La naiba, Îmi pare rău, Îmi pare rău. Avea senzația că dezamăgise pe toată lumea. Acum știau. Heidi Îi aduse o rogojină pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-o. Așa Își petrecuse zilele lungi din junglă, iar cățelușa mereu o amuzase. Într-o zi, Esmé Îi spuse lui Rupert: —Uite! apoi o privi cu seriozitate pe Cuțu-Cuțu: Închină-te stăpânului. Cățelul se lăsă În jos, fundul Îi era nemișcat În aer, coada Îi flutura. Ce tare! exclamă Rupert. Esmé se Înfioră de plăcere. Lui i se părea că e tare. —Închină-te stăpânului! Îi ordonă Rupert câinelui, iar și iar. În apropiere, câțiva copii stăteau pe vine și priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nou clară, lumea e cu susul În jos, numai fum și cenușă care plutește. Probabil pusese camera pe ceva din moment ce acum obiectivul era Îndreptat În sus. Se văd niște cuvinte roșii intermitente: „baterie slabă“, pulsând ca o inimă. Obiectivul rămâne nemișcat, orb, nu privește nici Înainte În Întuneric, nici În lateral. Privește fix În sus, Înregistrând fulgii de cenușă care se ridică În fumul auriu și cuvintele scrise cu roșu. Urechea camerei ascultă imparțială, Înregistrând ca un simplu martor bolboroselile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o pătură și se vor Înfășura ca Într-un cocon. Înainte vor mânca ciupercile otrăvitoare pe care le găsiseră gemenii. Se vor zvârcoli și se vor chirci precum fluturii care se eliberează din crisalide. Ciucurii păturilor le vor mângâia chipurile nemișcate, semn că odihna va fi de această dată veșnică. Iar când suflările lor vor fi asemenea brizei care trece, aripile de smarald se vor zbate și vor zbura, zornăind din clopoței și Îngânându-le morților: Mergeți spre casă, mergeți spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
respir. M-am urcat și m-am oprit între ușă și scaune. M-am lăsat furată de somn. Mereu mă urc în primul vagon, la a doua ușă. Mă bag într-un colțișor lângă ușă, mă pitesc acolo și stau nemișcată. Unii urcă, alții coboară. Însă eu nu mă mișc. La Nijūbashimae, peronul e pe partea opusă, de aceea pe la stația Ōtemachi mă mut la ușa cealaltă. La Ōtemachi se mai eliberează, așa că nu e prea greu să mă deplasez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
imediat la urgență. Nu mi-au făcut nici un fel de control, dintr-odată mi-au pus o perfuzie. Nu, nu mă durea, dar atunci m-am gândit: «Chiar așa de rău să fie?». Până s-a terminat perfuzia, am stat nemișcat pe scaunul din spate. Doctorul a venit, m-a examinat și mi-a zis: «Nu e chiar așa de grav, după ce se termină perfuzia, poți să te întorci acasă.» Chiar și după ceva timp, pupilele nu-și reveniseră la mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trec de bară, mă cam clătinam. Am urcat scările tremurând, am ieșit la suprafață și am rămas uimit. Afară era întunecat. Apoi am mers puțin și mă gândeam că e prea întuneric. M-am ghemuit în fața unei clădiri. Am stat nemișcat două-trei minute în poziția asta. Era multă lume pe acolo, însă nimeni nu m-a întrebat ce e cu mine. Eu nu am zis nimic. Atunci încă nu se crease panică, era o atmosferă normală. Probabil că mă credeau beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trecut pe lângă mine. Stăteau cu batistele la gură. «Ce s-o fi întâmplat? Or fi alergici al polen sau mai știu eu ce.» Dacă n-aș fi simțit mirosul în acel moment, n-aș fi tușit. Aș fi stat acolo nemișcat. S-a dat alt anunț: «O să vă dăm biletele înapoi, așa că vă rugăm să folosiți alte mijloace de transport până la destinație.» Toți se îndreptau către casa de bilete, luau biletele și ieșeau la suprafață. Am ieșit în stradă și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la pământ. Nu înțeleageam care era cauza. Alții stăteau în fund pe jos și, dintr-odată, cădeau la pământ. Foarte ciudat! În spatele clădirii de lângă metrou zăcea un bătrân, chiar foarte bătrân, care nu respira și nu avea puls. Stătea acolo nemișcat. L-am întrebat pe cel de lângă mine: «A chemat cineva amulanța?» Mi-a răspuns afirmativ, dar se pare că nu venise nici una. Altcineva a spus: «Nu o să reușim. Dacă așteptăm ambulanța o să murim.» Am decis că trebuia să încercăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era treaba mea. Am stat liniștit pe scaun. Până la Ningyōchō mai era o stație, trebuia să rezist. Nu aveam chef să merg pe jos și... Oricum după aceea nu s-a mai întâmplat nimic. Era o liniște mormântală. Am stat nemișcat cinci minute. Am renunțat și am ieșit afară. Trepat, oamenii începeau să plece. Era o priveliște tristă (râde). Te impacientai. M-am hotorât să cobor și s-o iau pe jos până la Ningyōchō. Am trecut de barieră, am urcat scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o ofilească. Birja plină de flori a rusului ajungea prima. Filip rostea înflăcărat mesajul de dragoste și preda florile celor doi paji negri, costumați în livrele cu fir de aur și peruci cu păr alb buclat, care așteptau docili și nemișcați de o parte și de alta a ușii, ca două personaje sculptate în piatră care păzesc intrarea și susțin blazonul castelelor. Fuseseră cumpărați de Dimitrios de undeva din Etiopia. Totul era regizat festiv, ca la operetă și mahalagiii dădeau buzna
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]