KorAP: Find »[drukola/base=nenorocit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...83 >

2,065 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

partidului, care nu știu de unde a aflat de micul contretemps de la Winshaw Towers din weekend. Nu mă întrebați cum a aflat - s-a scris ceva în ziarul local, dar Lawrence a avut grijă să nu ajungă mai departe. Ce familie nenorocită am! S-o ia naiba! Dacă ajung vreodată la tribunal... să nu se aștepte la loialitate din partea mea. Oricum, voia să afla câte ceva despre Tabitha și boala ei și dacă mai aveam alte cazuri de bolnavi psihic încuiați în pod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
din vina lui Pyles? — Firește. — Asta e! Chicoti. Poate că ar trebui să-i strecurăm niște bani ca să fim siguri că data viitoare își va face treaba până la capăt. Presupun că ar trebui să urc să-l văd pe bătrânul nenorocit mâine, la un moment dat. Dădu la o parte farfuria cu mâncarea pe jumătate consumată și observă că amicul ei Conrad încă se mai lupta cu a lui. Nu-i nevoie să mănânci tot, scumpule. Nu ne supărăm. E delicios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
moment dat pe parcursul serii, nu te jena să-mi atragi atenția. Mă tem că în ultimul timp am o tendință incorijibilă de a face avansuri. Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât mai puțin reușesc să-mi controlez acest libidou nenorocit. Nu-i purta pică unui biet bătrân pentru slăbiciunile lui. Nu, desigur. Știam că vei înțelege. Am ajuns: Citroenul 2 CV albastru. Ne-a luat ceva timp să ne instalăm în mașină. Bătrânele articulații ale lui Findlay gemură puternic când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
m-am mai gândit aproape deloc la această familie îngrozitoare. Pot să te întreb ce oare a determinat un tânăr atât de fermecător și - dacă nu te deranjază - de frumos, ca tine, să aibă de-a face cu șleahta asta nenorocită? I-am povestit despre Tabitha și despre neobișnuita comandă pe care am primit-o de la ea. — Ciudat, spuse el. Foarte ciudat. Trebuie să fie o nouă conspirație în spatele acestei povești. Mă întreb ce pune la cale. Ai luat legătura cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Nu-ți face probleme. Ești cam glumeț, omule. Cel de-al doilea bărbat se întoarse și ieși prin deschizătura ușii. L-am văzut pe fermier urmându-l. — Unde te duci? — Nici nu mă gândesc să calc în picioare găinile alea nenorocite ca să-ți verific circuitul. — Ascultă, cum crezi că... Glasurile se topiră. Am coborât de pe contanier și mi-am scuturat praful de pe haine. În timp ce mă îndreptam spre gardul de la marginea pădurii, am văzut o furgonetă venind pe alee și oprindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

și documentele nu se zăreau pe nicăieri. Am urmărit din priviri cum apar și dispar șase etaje Întregi de perfecțiune de un alb imaculat și abia pe urmă am simțit veninul și am auzit vocea. — Tipa - asta - e - o - cățea - nenorocită. Zău așa, nici nu mai pot să discut cu ea. Cine se crede ca să facă una ca asta? Vorbesc serios - CINE SE CREDE CA SĂ FACĂ UNA CA ASTA? a șuierat o fată de vreo douăzeci și ceva de ani Îmbrăcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de rapid ca să Înțeleagă motivul care se ascundea În spatele ei. Mi s‑a părut straniu să fiu obiectul vreunei Întrebări de‑ale ei, alta decât una care să se refere explicit la motivul pentru care eram o tâmpită așa de nenorocită fiindcă nu făcusem aport, nu găsisem sau nu trimisesem ceva prin fax suficient de rapid. Nu mă Întrebase niciodată ceva referitor la persoana mea până acum. În afară de cazul În care Își amintea de interviu, când mă angajase - dar asta părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

elegantă. Apoi Își imagină cum se va comporta față de Fraser, cînd acesta o să deschidă ușa: „Bună, Fraser“, ar zice el nonșalant, iar Fraser o să exclame uluit și admirativ: „Pearce! În sfîrșit, arăți ca lumea, acum c-ai părăsit fabrica aia nenorocită!“ „O, fabrica“, ar răspunde Duncan, cu un gest al mîinii „Mă duc acolo ca să-i fac un serviciu doamnei Alexanader...“ Continuă să viseze cu ochii deschiși vreo cinci sau zece minute - jucînd aceeași scenă de mai multe ori, cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
huța agățați de mînerele ușilor ambulanței. Aveți nevoie de ajutor, domnule? i se adresară băieții gardianului, sau poate lui Kay. Le răspunse gardianul. — Nu, n-avem. Faceți loc și duceți-vă Înapoi În adăpost Înainte să vă zboare capetele alea nenorocite. Unde vă sînt mamele? Ce vă Închipuiți că sînt avioanele alea, bărzăuni? E bătrîna doamnă Parry? A murit? — Plecați de-aici! — O, Doamne! Încă se văita femeia În timp ce-și croia drum printre ruinele apartamentului ei. În ambulanță erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Și drăguță pe deasupra. Bărbatul făcu cu ochiul. Și asta nu dă rău, nu-i așa? Duncan zîmbi, dar apoi adulmecă, strîmbîndu-se. De unde vine mirosul ăsta oribil? — Tu ce crezi? zise bărbatul de vizavi. S-a Înfundat din nou canalul ăla nenorocit. La cîțiva metri de masa lor era chiuveta În care bărbații din celulele de la parter trebuiau să-și golească oala de noapte. Chiuveta se Înfunda mereu; Duncan se uită la ea imprudent, și văzu cum dă pe-afară cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
voi. Nu, zise Mickey urmărind-o. Nu prea. — Nu te aștepți ca o chestie de calitatea asta să fie ieftină. Nu În vreme de război... — CÎt a fost, Kay? Văd că te roșești! — E cald, asta-i tot. Soba aia nenorocită! — Cinci lire? Șase? — Ei, a trebuit să risipesc avea familiei Langrish pe ceva! Și pe ce poți să cheltuiești În zilele noastre? Nu-i băutură În cîrciumi, nu-i tutun la tutungerie. — Șapte lire? Opt lire? se repezi Mickey. Kay

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
frig și furie. Rujul Îi ieșea În evidență pe buze. Kay Își Întoarse capul. Brusc simți cum e cuprinsă, nu atît de furie, cît de dezamăgire: o dezamăgire legată de vreme, de Helen, de ziua aceea, de toată chestia asta nenorocită. — Pentru Dumnezeu, zise ea. Își mai aprinse o țigară fără să-i ofere una lui Helen. Simți gustul amărui al fumului În gură, care semăna cu propria ei stare posacă. — Îmi pare rău, Kay, spuse Helen Încet, după ceva vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la armată să-ți zboare capul? Ce știi tu despre asta? Dacă te-ai fi dus la armată, atunci cînd trebuia... — Tată, zise Viv. Dar taică-său nu-i dădu atenție sau n-o auzi. — O vreme În armata aia nenorocită, continuă el, mișcîndu-se În scaun, de asta are nevoie. Să vorbești așa. Dacă mi-e rușine! La naiba, bineînțeles că mi-e rușine! — Duncan n-a spus-o cu intenție, tată, zise ea punîndu-i mîna pe braț. Nu-i așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sus. Julia făcu la fel. — Vecinul meu e polonez, murmură ea. A ajuns la Londra din Întîmplare. Merge așa ore În șir. Orice veste nouă din Varșovia este mai rea decît cea precedentă, zice el. — Dumnezeule! spuse Helen. Războiul ăsta nenorocit! Crezi oare că-i adevărat ce spune toată lumea? C-o să se termine curînd? — Cine știe? Dacă al doilea front se pune În mișcare, atunci e posibil. Dar, după părerea mea, ne mai așteaptă un an, cel puțin. — Încă un an

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu cerneală neagră. — Nu vrei să zici că-i manuscrisul tău? Întrebă Helen, impresionată. Julia dădu din cap aprobator. — E o mare bătaie de cap, dar bombele mă fac să-mi fie teamă pentru el. ZÎmbi. Pentru mine, hîrtiile astea nenorocite valorează mai mult decît cuvintele Încrucișate. Îmi dau seama că trebuie să le iau cu mine oriunde mă duc. Le făcu sul și le Îndesă În buzunarul interior al hainei. Apoi le bătu ușor. Acum mă simt În siguranță. — Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o găleată pe fundul unui puț. — SÎnt Într-un dulap, șopti ea, acasă. Adică la John Allen House. — Într-un dulap? — Acolo de unde sună fetele. N-are importanță. Numai că... S-a Întîmplat ceva Reggie. — Ce? Nu tot fratele tău nenorocit? — Nu-i spune așa. Nu, nu asta. Nimic de genul ăsta. — Atunci, ce? — Eu... e... Încercă să se uite În hol, apoi Își Întoarse capul și vorbi și mai Încet decît Înainte. Nu mi-a venit prietenul, spuse ea. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
peretele cabinei. — Mickey! Dubița Încetini, apoi se opri; se auzi scîrțîitul frînei. Fața lui Mickey apăru la fereastra glisantă de deasupra capului lui Viv. — E OK? Nu, nu e ce-am crezut noi. A fost la cineva... la un dentist nenorocit - a scăpat-o de sarcină. — O, nu, spuse Mickey. — Încă sîngerează. Probabil că... nu știu. Poate că i-a obturat peretele uterului. — Bun, zise Mickey și se Întoarse. O să merg cît pot de repede. — Așteaptă. Așteaptă! Îi e teamă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
jos. La fiecare nouă explozie, Înjura și mergea mai repede. Nu te mai tot plimba, zise Duncan iritat, ridicîndu-și capul de pe pernă. — Scuză-mă, spuse Fraser cu o politețe exagerată. Oare te țin treaz? Se Întoarse la masă. Luna asta nenorocită Îi aduce, spuse el, ca și cum s-ar fi adresat sieși. De ce nu-s nori pe cer? Șterse geamul Încețoșat de respirația lui. Nu mai spuse nimic timp de un minut. Apoi o luă de la capăt: Nu sînt bombe. Nu sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la Începutul lui, iar taică-său Îl tot Împingea să se ducă să lupte. Și a venit bombardamentul. Era aproape de sfîrșitul lui, deși nu știam asta atunci. Ne făcea să ne simțim ca și cum... de parcă ar fi fost sfîrșitul lumii ăsteia nenorocite! Era cea mai proastă perioadă. Eu și Alec nu doream să luptăm. El dorea să fie altfel, să se deosebească de ceilalți. În schimb... Ei bine... Sărmanul băiat, spuse Fraser impresionat, cînd Duncan nu mai dori să continue. Pare să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mă numească laș pe stradă! Dar să te gîndești așa, În liniște că tribunalele și femeile ar putea avea dreptate, să te roadă iar și iar Îndoiala, suspiciunea: oare cred asta cu adevărat sau, pur și simplu sînt un laș nenorocit? Își șterse din nou fața, iar Duncan Își dădu seama că sudoarea Îi era amestecată cu lacrimi. N-o să mai găsești oameni ca mine care să recunoască, continuă el, mai ezitant. Dar o simțim, Pearce, știu c-o simțim... Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
acolo, spuse Mickey cu Înțeles. Kay nu dorea s-o privească În ochi. — A vrut să riște, zise ea. Asta o privește pe ea, nu pe noi. — Dar nici măcăr nu știa ce vorbește. Știa prea bine. Pe porcul ăla nenorocit care și-a bătut joc de ea aș vrea să pun mîna. Pe el și pe prietenul ei. Ajunse la o intersecție. Pe unde s-o luăm? — Nu pe ăsta, spuse Mickey, privind atent pe stradă, cred că-i Închis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o acoperise Înainte. Avea părul blond și Încîlcit, de parcă dormise - ca părul lui Helen, se gîndi Kay, cînd se trezea sau cînd se dădea jos din pat după ce făceau dragoste. — Isuse, repetă ea, ștergîndu-și gura cu dosul manșetei. Ce treabă nenorocită! Se depărtă puțin și-și aprinse o țigară. Dar În timp ce-o fuma, se neliniști. Se mai uită o dată la cer. Jocul de culori era la fel de brutal ca Înainte, strălucirea mai intensă uneori, alteori mai redusă pentru că flăcările Împungeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Încercă să se uite În cameră, dincolo de el. — Ce făceai acolo? Am bătut la cealaltă fereastră. — Viv nu s-a-ntors. Dorm aici. De cînd te-nvîrți pe-aici? M-ai trezit. M-ai speriat de moarte! Ce s-a-ntîmplat? Am primit chestia aia nenorocită, Duncan, asta s-a-ntîmplat, zise Alec, cu vocea mai ridicată. La naiba, am primit-o! În spatele lui, pe cer, apărură flăcări și se auziră niște bubuituri. Duncan se uită la cer și i se făcu frică. Își imagină că un lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
apărură flăcări și se auziră niște bubuituri. Duncan se uită la cer și i se făcu frică. Își imagină că un lucru groaznic i se Întîmplase familiei lui Alec sau casei lor. — Ce-i? Ce s-a-ntîmplat? Am primit chestia aia nenorocită! repetă Alec. Nu mai vorbi așa! Ce vrei să zici? Ce-i cu tine? Alec se contractă, de parcă s-ar fi forțat să se calmeze. — Mi-au sosit hîrtiile, spuse el În cele din urmă. Duncan se sperie, dar În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își Întoarse fața și i-o arătă lui Duncan. Avea o urmă roșie pe pomete. Dar ochii, Își dădu seama Duncan, erau mai roșii ca oricînd. Plînsese. Văzu cum Îl privește Duncan și se Întoarse la loc. E o brută nenorocită, adăugă el Încet, de parcă i-ar fi fost rușine. — Ce-ai făcut? — Le-am spus că n-am de gînd să mă duc, că nu mă pot forța. Nu le-aș fi spus nimic despre hîrtii, dar poștașul a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]