9,847 matches
-
înalt, cu picioarele lungi, pur-sânge, de la sine înțeles. Îl ținuse foarte aproape, așa i se spusese, să-l țină din scurt. Simțea animalul fremătând, asta probabil și din pricina lipsei de siguranță a mâinii nedeprinse să stăpânească o asemenea namilă de nervi și mușchi. I se părea că s-ar fi dovedit cu totul neputincios la cea mai mică intenție de nesupunere din partea lui. Atingerea involuntară, cu umărul, a pieptului acestuia, tresăltând sub respirația profundă, îi provocase fiori. La comanda plecării, spre
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
și ne durea-n șpiț că ne pârau la partid. Partidu’ avea atunci treabă, nu se ocupa de muieri! Îi fac un semn ospătarului să mai treacă două beri în contul meu, că bani, de unde, iar după ce nesimțitul îmi rupe nervii cu băutul calm al halbei, plescăit, râgâit și oftat, scoate din buzunar o cărțulie răpciugoasă. - Ia și citește că e de milioane! Citesc titlul: Femeia în Islam. Ca să fiu sincer mă doare drept în bască de chestia asta, da’ hoțomanul
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
în Islam. Ca să fiu sincer mă doare drept în bască de chestia asta, da’ hoțomanul stătea cu ochii pe mine așa că am deschis cartea. Primele rânduri erau despre cât de mult este prețuită și ocrotită femeia printre musulmani. Mă iau nervii! Păi, dacă e așa, le-o dau pe Marcela să o ocrotească ei, că eu unul m-am săturat! Dau să arunc terfeloaga pe masa udă de bere dar Pidel intervine prompt: - Deschide la pagina patruzeci și unu și citește
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
deschide dacă-i Florina cu bețivanul ei! se precipită Irina. - De ce dragă? Am dat-o afară ca pe un câine în ploaie, spuse Maria , alergând spre ușă. Când deschise, o tânără brunetă intră furioasă pe ușă: - Sunt un pachet de nervi, tanti! Să mă sfătuiești ce să fac. Numai dumneata ai să mă înțelegi. Însă, nu observă că pe hol ieșise și Irina, care o întrebă: - Ce-i cu tine, Camelia, n-ai mai plecat la restaurant? Camelia se fâstâci. Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
deschide dacă-i Florina cu bețivanul ei! se precipită Irina.- De ce dragă? Am dat-o afară ca pe un câine în ploaie, spuse Maria , alergând spre ușă.Când deschise, o tânără brunetă intră furioasă pe ușă:- Sunt un pachet de nervi, tanti! Să mă sfătuiești ce să fac. Numai dumneata ai să mă înțelegi. Însă, nu observă că pe hol ieșise și Irina, care o întrebă:- Ce-i cu tine, Camelia, n-ai mai plecat la restaurant? Camelia se fâstâci. Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
notariat? — Noi avem notarul firmei, autorizat pentru astfel de tranzacții. — Mâine la aceeași oră pot să intru în posesia sumei cerute? — Desigur! Notarul va fi alături de mine! O noapte zbuciumata îl făcu pe Criști să devină de nerecunoscut. Plin de nervi, nu suportă, nu avu răbdare să bea cafeaua dimineață. Delia simțea de un timp schimbarea soțului, dar nu reușea să-i găsească explicație. Știa că o iubește, nu s-a îndoit de sentimentele lui Criști. La serviciu, care se desfășura
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
crupieri? Cu croitorii? Cu cizmarii? Cu învățătorii, aproape analfabeți? Cu răcanii și cu ofițerii, care privesc lucrurile prin cătarea puștii? Cu precupețele? Cu bețivanul de Erou? Despre Doctor am auzit lucruri care m-au pus pe gânduri. Vrea să descopere nervul optic atribuit celui de-al treilea ochi! În loc să se îngrijească de sănătatea pacienților, își consumă energiile aiurea, pentru că nu doar asta îl frământă. Unul din oamenii mei a auzit, de la un felcer, că Doctorul face disecții pe ascuns, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mână și Împăturind-o grijuliu. — De ce cunoașterea formei lumii trebuie ținută secretă? De ce să rămână ascunsă Înfățișarea lumii create? E tot una cu a ascunde chipul lui Dumnezeu, Îl provocă Dante, uimit de purtarea lui. — Căile pământului nu sunt doar nervii care leagă marele său trup: sunt venele prin care Îi curge bogăția, messer Durante. A le cunoaște Înseamnă a avea acces la acest sânge În mod neîngrădit, la adăpost de invidia rivalilor. Și apoi, cine știe, poate că forma lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
perete și, pentru prima oară, a schițat un vag zâmbet politicos În direcția mea: - Poftiți, sunteți așteptat. Așteptat? De cine, mă rog frumos? Dacă m-am mulțumit să Întreb doar În gând, a fost numai pentru că taciturnul mă călca pe nervi inclusiv când se chinuia să pară cât de cât amabil. Am intrat Într-o Încăpere spațioasă, ceva Între salon de primire și birou de companie I.T. last generation. Prima imagine care mi-a izbit retina dilatată de uimire Înfățișa frumoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ochit, punct lovit - asta vrusesem să aud: că au nevoie de mine. Bănuiam sau intuiam asta, dar o certitudine e cu totul altceva. De acum, totul, sau aproape totul, se reducea la inteligenta gestionare a situației. Numai să mă țină nervii! - Sper că voi avea curând ocazia să-i mulțumesc personal pentru... - Doctorul Wagner ne ascultă, probabil, În acest moment... Nu m-am arătat mirat. Nici nu eram: ne găseam tot În camera mea, despre care știam foarte bine că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă acuzați de blasfemie, dar atitudinea lor nu diferă cu nimic de aceea postgeneză a Dumnezeului creștin. Ba chiar are o finalitate mai neutră decât a Lui. Cel de Sus l-a azvârlit pe om În lume la supărare, la nervi, blestemându-i și pedepsindu-i astfel pe Adam și pe Eva. Pământenii originari n-au fost animați de resentimente și de impulsuri punitive la adresa noastră. Și nici nu ne cer recunoștință, iubire și devoțiune! Nu ne cer nimic altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ritos, de câte ori avea ocazia: „Domnule, În problema banilor există o singură soluție: să te porți, când Îi ai, ca și când nu i-ai avea, iar când nu-i ai, ca și când i-ai avea. Dixit!”. Zoran Întârzia, și asta mă călca pe nervi. De ce oare Îmi pusese În vedere Eva să mă feresc de el? Cine era individul și ce hram purta? Puteam să aflu de pe computer, ar fi trebuit să aibă, ca și ceilalți, o pagină biografică acolo. Ar fi trebuit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Îndepărteze gândul lichefiat că ar putea să nu-și mai revină niciodată. Nu, pe bune, chiar eram speriat ca nu cumva, Doamne ferește... Înțelegeți ce vreau să spun... N-am idee cât timp a durat scena așteptării apăsătoare care Îmi șfichiuia nervii și Îmi amplifica neputința de a reacționa Într-o manieră corespunzătoare, habar n-am care ar fi fost maniera aia, iar lucrul acesta mă stresa și mai tare. Încet-Încet, profesorul a prins să se reanime În uralele mele lăuntrice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nonșalanță. - După atâta căutare... Nu, mi se pare absurd, nu pot să cred... a mai murmurat cu mintea aiurea. Îți dai seama?! Exclamația era vădit retorică. Am tăcut, deși tare aș fi vrut să-i strig În față, cu toți nervii activați subit, la vedere: nu, nu-mi dau seama și nu pentru că sunt tâmpit, ci fiindcă nu văd ce nenorocire te-a putut aduce În halul ăsta de decepție. Ți-ai citit acolo condamnarea la moarte de-ți dai ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În subsol sunt total inutilizabile. Nici urmă de parola pe care o caut de-atâta timp. A tăcut Înnegurată, așteptând din partea mea o Întrebare care n-a venit. Fără să mă privească, a continuat: - Ani de căutări și de iluzii, nervi, riscuri - totul a fost degeaba. Proasta de mine, cum am putut să-mi Închipui că...? A surâs strâmb, forțat, plină de dispreț la adresa propriei naivități și a tăcut din nou. Crezusem până atunci că doar copiii sunt capabili să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să aflu. Apoi, am Înțeles că treaba cu pseudonimul George Blacke era o aiureală: Codul lui Alexandru trebuie și va fi semnat cu numele meu adevărat. Am Încredere În Vali. În fine, dar nu În ultimul rând (mă calcă pe nervi această formulă, Însă acum o fac pe interesantul: scriitor, deh...), pour la bonne bouche, așadar, vreau să vă povestesc ce mi s-a Întâmplat alaltăieri seară. Veneam de la serviciu. Ultima zi de serviciu, fiindcă tocmai Îmi dădusem demisia. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dau cuvântul meu de om! Dar până când? Urăsc corturile, harnașamentele, zăbala, dormitul ca iepurii pe care-i mănânc, iarba naltă din care nu știi cine și cum și de ce sare, goana când pe stânga, când pe dreapta; mă calcă pe nervi chiotele, strigătele, năvălirile, omnes, omnes! Vreau un loc liniștit, fraților, un gineceu! — Cardiac ștahrâm hărbânt! - spuse atunci cu asprime soră-sa Huruzuma, trăgându-l pe han de mânecă. — Ai dreptate, n-are rost să mă înfierbânt! se domoli tătarul. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dramă. Slujnica respectivă se numea Măriuca, avea 17 ani și era cum nu se poate mai bună, ca un boboc de trandafir pe cale de a se deschide, fiind copil din flori. Crescuse printre slugi și cum era o bucurie a nervului optic, de la 15 ani fusese luată să îngrijească de odăile boierului, să-i pună acestuia cărămizi calde la picioare, să-i aducă dimineața șerbet cu apă de izvor și eventualele proțapuri cu jalbe. Asupra mecanismelor socio-economice datorită cărora Măriuca se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cu câteva ore înainte, văzuse mulți vulturi și toți păreau să zboare înspre munții ce rămăseseră în urmă, atrași probabil de cadavrul primului nefericit pe care acei sălbateci îl asasinară. Doamne ajută! murmură din nou. Luna întârzia să capete strălucire. Nervii și nerăbdarea îl măcinau pe dinăuntru și își dădu seama că simțea nevoia să meargă, deoarece însuși faptul că vedea cum fiecare pas îl apropie încă un pic de țintă făcea să-i calmeze tensiunea ce părea că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fost În stare să-și Înfrîngă mizeria, să ne dea o lecție, cu ce preț“. Disperarea ei se lovește la tot pasul de ochi critici, comozi, suficienți, prudenți, deforanți. Mărturisesc că pînă și mie contactul cu această fată Îmi irită nervii periferici ca o alergie. Îmi provoacă reacții contradictorii, mă conectează la vechea mea identitate pe care În viața mea placidă, de zi cu zi, aproape am uitat-o. La ce folosește să bați mereu la porțile infernului, cînd atîtea gîngănii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de foarte multă tinerețe, de fervoare mistică, de foarte mult sex. Nu pot să mi-i Închipui cum stau ei acolo, În Întîmplările teribile ale materiei lor. Singuri, suportînd tăcuți acest proces În care carnea cea moale și dulce, neastîmpărații nervi, creierul cu miracolele lui se face o humă cleioasă și nu se mai distinge ochiul de inimă, limba de ureche, venele de mațe și pămîntul și-i Însușește bucată cu bucată. Pietrele mute le sorb tulburatele limfe, În filtrele ierburilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ce Înspăimîntat este acest picior cînd devine el Însuși destin al altor existențe, lovind haotic, fără alegere, fără criterii. Va fi folosind și viața paraziților la ceva, de vreme ce s-a ivit În spațiul acesta, fie și numai ca să-mi biciuiască nervii și creierul, să-mi dezgroape de undeva din străfunduri niște gînduri aberante, să mă purifice și să mă redea primei copilării, cînd credeam că aripioara unei muște pe care o lași să trăiască te poate salva. Uite-l cum urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
treizeci de ani de conviețuire, de pat comun, de cadă comună, cred că cel mai recalcitrant ochi se adaptează peisajului, pentru că altfel n-ar putea supraviețui. Un singur lucru mă Îngrijorează, cred că el are o elasticitate prea pronunțată a nervului optic care Îi anihilează spiritul critic. Unii numeau asta Înțelepciune. În fața acestui argument, bucuria mea de femeie rămîne la temperatura normală de 36,5°. Cămașa roz Îi place la fel de mult ca și cea bleu, pantalonii largi la fel ca pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
peste ocean. Maria mi-a spus să mă duc după ei, dar eu am mințit-o că nici nu se punea problema, pentru că țelul meu era afirmarea vieții. Din clipa aceea, am început să scăpăm uneori tacâmurile din mână, de nervi, dar ne întorceam din respect acasă în fiecare seară. La câteva zile după ce Eberhart a orbit, orașul a fost ciuruit de gloanțe. Forțele interne și externe făceau cu schimbul: când un maior, când doar un plutonier. Credeam că nu scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
gata ceaiul, știind din experiență că e mult mai abordabilă după ce are o ceașcă la activ. Apoi am întrebat: Care mai e viața prin Castle Road? A dat din umeri. —Destul de nasoală. Ajay chiar a ajuns să mă calce pe nervi. Se plânge mereu de zgomotul pe care-l facem. Pur și simplu nu-și dă seama că e al naibii de greu să locuiești cu cineva într-o singură cameră, da, fără bani și fără muncă, în afară de producțiile studențești, care nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]