9,277 matches
-
marmeladă, iar băieții n-au avut timp să stea toată dupăamiaza la rând. Așa că mâine vei mânca un ciu-ciu la pătrat sau vei linge niște cifre din statisticile tale pe care nu le mai termini odată și le refaci la nesfârșit... Cei trei copii, doi băieți și o fetiță, își făceau temele fiecare în câte un ungher al camerei lor, ceea ce l-a determinat pe Ghiță să renunțe la orice replică, ca semn al împăcării cu situația dată. Da, desigur, negreșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
victimă a unor prejudecăți: Iertare, Silvico! Iertare, copii! * * * Pensionat pe caz de boală, la nici cincizeci de ani, Ghiță Solovăstru, zis Ghițescu, se deplasa agale prin centrul urbei către și dinspre nicăieri, cu privirea ațintită spre înainte, și repeta la nesfârșit pentru sine și pentru trecători: Nu știam că sârma-i coardă! Nu credeam că sârma-i coardă! Nenicule! Neanicule! Să știi că Maica iarăși mă va ajuta! Va veni și vremea mea! Va veni și legea mea! Anticriștii vor tomba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aruncat în brațe și l-a îmbrățișat cu căldură, iar cea mică l-a respins ca pe ceva de prisos și și-a încolăcit mânuțele de gâtul mamei, ascunzându-și ochii înlăcrimați... S-a discutat despre Laponia cu întinderile ei nesfârșite de zăpadă, despre renul de rezervă al Moșului, despre năluci și criză, dar și despre cumințenie și ascultare ce s-au constituit în tot atâtea momente de încântare și mulțumire pentru Bătrânul Călător. Drept răsplată, i-a lăsat o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
caseta conținând Cazul Escu Iosefina și a așezat-o pe aparatul Video până la plecarea tinerilor la cursurile de după-amiază. Dar timpul se încăpățâna să stea în loc. Cele două ore de așteptare i s-au părut a fi două veșnicii... Sute nesfârșite de gânduri și amintiri i s-au derulat prin fața ochilor sub forma unor imagini cinematografice în alb și negru. Și a conchis că nu-și merita postura de cerb sub niciun chip, precum și faptul că Iosefina a deviat de la comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ore și puși la dispoziția vajatei în vederea pregătirii de profil: oferirea florilor în alergare ștrengărească, zâmbetul fericirii, reverența, salutul pioneresc și cântecul, cuvântul de bun venit, gestul demnității sovietice, toate trebuiau însușite până la perfecțiune, prin perseverență și prin repetiții la nesfârșit. Totodată, se știa că acești copii vor participa și la conferința de presă a trimisului american și, în consecință, se impunea pregătirea unui set de întrebări și o problematică pentru niște posibile discuții. De punerea în temă și de pregătirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
casele de vacanță ce fuseseră construite cu ceva timp în urmă... Spurcata Dobarilor mi-a nenorocit feciorul! Clevetea Ilaria în neștire... În timp ce la casa Dobarilor, un băiețel de vreo doi-trei anișori aleargă cu șurubelul gol prin curte și întreabă la nesfârșit: Mama! Dar teatea al meu când vine acas' la mine? Când vor înflori cireșii, dragul mamei Vasilaș, răspundea Măriuța-mama ce scotea la iveală câte o lacrimă amară în coada ochilor căprui. Da? Mama, da? Da, băiatul mamei! Așa! Pe când vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
apartament ca pe un cățeluș de companie; numai curelușă nu aveam. Și tot ca pe un cățeluș de companie mă ținea, în vreme ce stăteam lângă fotoliu, la picioarele ei, pe covorul peste care aruncase o blană de căprioară, trecându-mi la nesfârșit mâna prin păr, vorbind ore în șir cu suratele ei. Uneori simțeam și faptul că Jojo, cățelușa ei pekineză, este geloasă, pentru că nu se bucura, pe timpul prezenței mele, de același tratament. Iar eu, bineînțeles că eram foarte mândru de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce zice. Dar toate-s până la o vreme, fătul meu. De-acum ți-a venit și ție rândul să mori; n-am ce-ți face..." N-am putut asculta povestea mai departe. Am priceput că nu te poți juca la nesfârșit cu doamna asta neagră înarmată cu îngrozitoarea coasă și, tocmai de aceea, pentru mine, mult timp, moartea a însemnat ceva rău de tot, avea chiar chipul răului celui mai mare din lume. Încetișor, am început însă să mă luminez. Vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
este încă în floare, pentru... Și mai știam că trebuie să merg trei kilometri, în urma mortului, prin previzibilul noroi de poveste, că trebuie să mărturisesc din nou faptul că nu prea înțeleg logica acelui ceremonial complicat de înmormântare cu punți nesfârșite, cu praznic, cu bocete ipocrite ceremonial pentru care unii risipesc o mare parte din bruma lor de avere... Știu, știu, știu, nu sări la beregata mea. Îmi vei vorbi despre tradiție, despre credință, despre rădăcini și neam... Poate tocmai aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
poate că am avut norocul să-l întâlnesc pe cel mai înțelept om din lume. Știi, îmi spunea el, atâta vreme cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina niciodată. Sub pașii tăi, care urcă, treptele se vor înmulți la nesfârșit. Dacă mai ai cu tine și iarba fiarelor, speranța te va ajuta și mai mult... Și iar i-au dat lacrimile unchiului Grătărel. A așezat ușor plicul pe masă, și-a pipăit papionul, a înconjurat gâtu-i subțire cu eșarfa sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mult aș da să nu știu că Iuda este trădătorul! Dar vreau să fiu așezată acolo, ca și cum n-aș ști, pentru a încerca să aflu câte ceva din tenebroasele mecanisme ale trădării, ale abandonării celor dragi. Aș vrea să stau la nesfârșit chircită acolo, cu speranța că nimeni nu-și poate trăda un prieten drag pentru treizeci de arginți nenorociți. Ce mult mi-aș dori să descopăr că Iuda a trădat dacă a trădat cu adevărat doar din plictis. Ceea ce, cred, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
erou special. Cu el poți începe să scrii primul capitol al unui manual despre o anume fericire. Sisif nu are chemarea către orizonturile zădărniciei, așa cum credeam până acum. Toată truda sa face parte dintr-un proiect al demnității. Rostogolind la nesfârșit stânca spre piscul muntelui, el reia truda știind că aceasta este munca lui. Sisif trudește tăcut în acest univers absurd, sfidându-i pe zei. El știe că zeii mizează pe o nouă revoltă a sa, pe refuzul său de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sisifi. Alții coboară. Fiecare dintre ei are propria sa stâncă. Unele stânci au speranța că vor ajunge în vârf, altele se rostogolesc, golite temporar de speranță, urmate de sisifii lor, către poale. La poale este un uriaș cimitir; un câmp nesfârșit de cruci. Sisifii știu că, în cele din urmă, acolo vor sfârși, dar își reiau truda. Chiar și în detalii, nu vei vedea niciun sisif trist; dar nici zâmbind. Ei sunt doar niște ființe care-și fac treaba. Parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de mult timp iubești mușcatele?... A, nu, după ce i-au căzut cu tronc lu' nea sportivu' cu mustață. Are gusturi omu'... Și mai știe cineva că tu și cu nea sportivu' apreciați mușcata?... Timpul însemna bani. Nu puteam lungi la nesfârșit conversația: "Momentan, nu..." Din ziua aceea am înțeles că există pe lume cuvinte care aduc bani. Când a auzit magicul momentan, Lili m-a luat de umăr, a făcut, ca doamnă distinsă ce era, câțiva pași cu mine, a cotrobăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și mă face ființă vorbitoare; cu gesturi. Trag un fermoar invizibil peste gură. Omul e de-al casei. Are școala lumii; ca și mine. Batem cuba și mergem fiecare în treaba lui. Dar munca asta la negru nu merge la nesfârșit... Dau însă de evrei; mană cerească. Bani gârlă, muncă de belfer, oameni de cuvânt, negocieri la sânge. Îi cad cu tronc lui Marcel Seinstein, hahamul din Calea Călărașilor. Marcel iubește vioara. Știe s-asculte și să tacă iar după ce ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mama niciodată bani pentru jucăria aceea. Când am ajuns eu belfer, ba cu hahamul, ba cu Lili, ba cu Suzana, jucăria încă mă atrăgea ca un magnet. Era tot acolo și credeam că mă va aștepta doar pe mine; la nesfârșit... Îmi era teamă s-o cumpăr, ca nu cumva s-o stric. Într-un rând, de ziua mea, mama m-a dus de mânuță lângă acea vitrină și mi-a zis, toată numai zâmbet: Hai s-o cumpărăm!" Am refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vorbi cu splendidele stele, cu scumpii peștișori, va lua dicționarul și scumpe cuvinte va căuta, fie ca sunet, fie ca simbol și se va supăra în final pe toate, pentru ca neschimbat să stea. Dulci îs cuvintele, scumpe ele sunt, însă nesfârșite și după ele tânjim. Ce e cuvântul? Cine poate spune! însă cert e că tocmai din această cauză nu terminăm niciodată ce avem de spus: totul e incomplet și frumusețea cere mai mult și tot mai mult. Raze întunecate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dar mojice, urâte, josnice, mizerabile. Ți-aș putea îndruga chestii, cum că el mă înalță, fiind mai bun ca mine, cum că trebuie să țintesc cât mai sus, să depășesc limitele, dar adevărul e că am nevoie de iubirea sa nesfârșită, dăruirea, generozitatea, căldura, amabilitatea sa. X: Nu-nțelegi că nu te iubește? O: Cea care nu-nțelege ești tu. El e iubirea. Iar ea e pentru toți cu aceeași intensitate. O femeie rea și isterică vine și îi cere cont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să poată, atingându-mă, să le readucă la viață. Toate trebuie să trăiască, și cum toate alcătuiesc absolutul, presupun că lucrurile incomplete se termină. Noi, materia vie, având acces la perfecțiune, de ce murim și noi? Ne-am putea regenera la nesfârșit si, visând veșnic , am fi fericiți. Conștiința de sine, conștiința unicității noastre (și mai ales ea) ne face să tânjim după nemurire. Și de ce soarele tocmai pentru ca nu e viu există mai mult? Poate pentru ca asta sunt ele. Din întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cunoștea cuvinte pentru nici o nuanță.) Cei ce vor prin tehnici yoga să se concentreze asupra trupului pentru a atinge nemurirea nu fac yoga.( Există arta japoneză de descoperire a legilor trupului) Momentele, amintirile și senzațiile plăcute pot fi explorate la nesfârșit. Dar prin ele nu se poate atinge nemurirea, chiar dacă intensitatea lor e supraomenească și veșnică, chiar dacă te pierzi în ele, astfel nu-ți pierzi și moartea. Căci ele există în conștiința ta, și nu invers. Pentru a fi invers ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
superbă și exactă, cu un timp exact și o viață de trăit. Să fim fericiți, iar dacă nemurirea există, o vom găsi. Iar de nu, poate că cineva își va închipui infinitul, și, simțindu-l (lucru ce va ține la nesfârșit) ne va da viață în închipuirea sa. Și poate că Dumnezeu ne-a gândit cu o logica și a dat formă întregului infinit. Ce bine ar fi să fim ai Lui. Asta simțim când iubim, și astfel suntem mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în cazul acesta, priceperea și talentul meu nu mă ajută -, cuprins de o poftă necumpătată, se repezi avid, agitat, cu lacrimi în ochi și cu sughițuri puternice, să revadă imaginea nespus de dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mădulare neputincioase, care nu-mi servesc mai mult decât servesc celorlalți oameni și prin care, deși curge sânge și sunt calde, mă țin zăvorât și izolat într-o cușcă necruțătoare, cu zăbrele din spatele cărora nu pot privi decât cu lacrimi nesfârșite și cu un amar mocnit. Trebuie să trec de stavila asta blestemată, care este cu totul demnă de disprețul meu. Știu și văd în această viață un singur scop extrem: părăsirea ei, și tind către el aproape cu bucurie și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nici de la ceilalți. În definitiv, cine sunt eu pentru a ridica pretenții?! Totuși, singurul mod, prin care aș putea pleda pentru această cauză, este spunând că, prin lectură, imaginația, îmbogățindu-se în chip extraordinar, începe să pulseze puternic de posibilități nesfârșite; și până și pentru cei care iubesc atât de mult științele exacte - cărora le admit, fără ezitare, așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai agățătoare, care momesc pe loc și subjugă cu puterea lor. Acestea se numesc în chip generic: „frumusețe”, „bine”, „bucuria sufletului”, „nemurirea lui”, „are rost să mă zbat”, „are rost să întreprind ceva pe lumea asta”, și tot așa, la nesfârșit! Înțelegi? Numai în felul acesta, acești oameni pot rămâne în picioare, altfel s-ar prăbuși grabnic în gol: mai întâi în suflet, iar apoi de pe vreo clădire înaltă! În aceste condiții, parcă îmi vine să-i las dracului în pace
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]