3,439 matches
-
cuțitul în spate pentru arta ta? Haide. Abbastanza. Ce vrei să facem mâine? Era exact întrebarea care-l neliniștea. Ce să facă mâine și poimâine. Încă o carte de popularizare nu intra în discuție. Chiar și munca de laborator părea nesigură. Echipa lui de cercetare deja se purta altfel cu el - o nerăbdare nouă față de stilul lui low-tech, popular și anecdotic, un apetit pentru un tip mai penetrant de cercetare -, chestiile alea sexy cu imagistică de proporții, care despicau creierul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark își apropiase capul de pagină, urmărind zgârieturile lăsate de spatulă. Se lupta cu imaginea, iar ceva dinăuntrul lui se sforța să iasă la suprafață. Karin înțelese imediat cu ce se luase la trântă: vechea lor fermă, refugiul din anii nesiguri ai copilăriei lor, casa pe care tatăl lor încercase s-o achite stropind cu insecticide dintr-un Grumman AgCat străvechi. Nu se putu abține. Știi unde e asta, nu-i așa? Mark se înfipse în ea, ca un urs surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
casă, și chiar și el era mai degrabă o carte poștală decât un loc. Nu locuim în mușchi, articulații și tendoane; locuim în ideea și în imaginea, și în amintirea noastră despre ele. Nici o senzație directă, doar zvonuri și informații nesigure. Acufena lui Weber - o simplă hartă auditivă, reorganizată pentru a produce sunete-fantomă într-o ureche nevătămată. Avea să sfârșească la fel ca unul dintre pacienții săi cu atac cerebral, cu un braț stâng în plus, cu trei gâturi, un candelabru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era acasă la Mark găsise o descriere online, în ceva ce se numea Enciclopedia populară gratuită. Site-ul părea onorabil, cu notițe de subsol și citate, dar completat în public, prin votul comunității, ceea ce o făcea să se simtă la fel de nesigură ca de obicei. SINDROMUL FREGOLI: un sindrom rar întâlnit de identificare greșită, în care suferindul e convins că mai multe persoane diferite sunt de fapt una și aceeași persoană care-și schimbă înfățișarea. Sindromul poartă numele lui Leopoldo Fregoli (1867-1936
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-i spună. Iar el știa întrebarea ei, înainte ca ea s-o formuleze. —O haită de afaceriști învârtiți de prin partea locului. Nu cumva știi din întâmplare...? N-ai auzit nimic de chestia asta? O cercetă, cu o expresie nesigură pe chip. Karsh. — Nimic. Ar fi trebuit să aud? El ridică din umeri și clătină din cap, împăciuitor. Știm care sunt constructorii implicați, dar nu știm ce urmăresc. Au pus ochii pe niște loturi de teren pentru un nou proiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea. Aproape că suna a conversație ușoară. M-am tot gândit. — Da? Spune. Părea încă dispus să meargă oriunde. Vechiul lui creștinism păgân: Animalele sunt cumva ranchiunoase? Era un om bun, genul de om bun pe care doar o persoană nesigură l-ar fi considerat demn de dispreț. — Am fost o lipitoare pentru tine. Un parazit, zău așa. El se adresă chiuvetei. —Nici vorbă. —Ba da. Am fost așa de preocupată de Mark. Tot timpul am umblat cu el. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i sub acuzare propriul interes. De ce trebuia să fie în relații atât de intime cu băiatul ăla, când avea și mai puține în comun cu Mark decât Weber? Clătină din cap și-și trecu mâna prin tentativa lui de păr. — Nesigură, în cel mai bun caz. În mod normal sunt conservator când e vorba de ceva atât de puternic. Când dai cu zarul neurochimic, e ca la barbut. E ca și cum ai încerca să repari o sticlă ciobită scuturând-o. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el. Ar trebui să plecăm. Aici n-avem ce afla. Simțea și ea, era convins de asta. Fiorul ăla al prăbușirii. Ei doi ar fi putut fi oricine, din orice viață, ascunzându-se ca să nu fie găsiți. Fața ei, la fel de nesigură ca a lui, simula nepăsarea. Ea găsi ușa și ieșiră din norul de fum și zgomot sub cerul plin de stele. Avu o senzație de liniște cât se poate de improbabilă, placiditatea neputinței, și își dădu seama că și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spitalul nu știe, pentru că stă acolo și se smiorcăie ca un pici nenorocit. Stătuseră împreună, doar ei doi, în casa părăsită de pe strada Brome, reconstituind trecutul pe care nu-l mai împărtășeau. Existase un moment, printre camerele dărăpănate și amintirile nesigure, când Karin realizase că în ziua aceea avuseseră în comun măcar după-amiaza aia însorită de confuzie, chiar dacă altceva nu mai aveau. Și când fratele ei începuse să plângă, iar ea se apropiase să-l liniștească, el o lăsase. Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
umflată și confuză, dând semne vagi că înțelege ce se întâmplă în jur. Își înclină capul și zâmbește, aproape așteptându-se să-l vadă. Și ultima parte solidă a lui se dizolvă în aer. —Ești bine? întreabă ea, provocatoare și nesigură. N-am știut că te-ai întors. El își leagănă capul la fel de ușor cum respiră. Fără cuvinte, ea îl lasă să intre. Abia când aprinde lampa slabă de tavan dintr-un hol pustiu - o casă de vacanță abandonată de pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
verde, din care brațele și picioarele îi ies ca niște greșeli proaspete. Își duce o mână la fața umflată. —Sunt groaznică? E frumoasă, genul de frumusețe înfrântă care-l răscolește. Îl conduce spre o chicinetă minusculă, unde pune cu mișcări nesigure un ceainic cu apă pe ochiul aragazului. El se învârte pe lângă ea. Nu prea mai e timp, spune el. Vreau să-ți arăt ceva. Înainte să răsară soarele. Mâinile ei se răsucesc în sus și-l împing în piept, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o mie de soiuri de ierburi. Citește și recitește, fără să rețină nimic. Se uită pe notițele de pe margine ale lui Mark, la mâzgălelile disperate de lângă orice pasaj care ar putea duce înainte, departe de confuzia permanentă. Spre sfârșit, dungile nesigure de marker devin mai late și mai frenetice. Acesta a fost drumul Destinului; ne-a condus spre acele capricii timpurii ale norocului, care au predeterminat în locul nostru tot ceea ce putem fi vreodată. Acum am înțeles că același drum avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că de data aceasta, se întâmpla cuiva care nu era doar o ființă de rând. Individul care se trezise era o ființă umană cu un creier supradezvoltat. Aceasta însemna că se trezise împăcat cu sine. Mai dispunea de o memorie nesigură despre ce făcuse: distanțele imense ale galaxiei pe care o traversase cu posibilitățile speciale ale super-creierului său. Evenimentele extraordinare la care luase parte, inclusiv distrugerea Discipolului și, lucru chiar mai important, salvarea planetei non-Aristoteliene Venus de forțele interstelare ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu-mi amintesc." Nu era un moment potrivit pentru încercarea de a-și aminti acele detalii. Pentru că văzu că femeia îl observase și se întorsese către el și că era într-o stare de extremă agitație. - Este posibil, întrebă ea, nesigură, ca toate astea să se fi întâmplat...? Gosseyn își revenise. - Pare să fie la fel cu ce i s-a întâmplat mai înainte. Am să văd ce pot face. Eu... Îl ignoraseră amândoi pe profesorul împăratului, aproape ca și cum acesta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
preotul său, pentru a-i umple viața de sens și inima de bucurie, pentru a-l face credibil și acceptat în fața oamenilor, precum și rodnic în acțiunea sa pastorală. De aceea, preotul nu trebuie să sufere din cauza comparației dintre fidelitatea sa (nesigură, parțială, slabă, câteodată contradictorie) și fidelitatea lui Cristos (întot-deauna pe deplin strălucitoare și atrăgătoare), ci trebuie să o trăiască cu bucurie, știind că tocmai fidelitatea desăvârșită a lui Cristos compensează fidelitatea sa ne-deplină și imperfectă, făcând-o, omenește vorbind
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
îl celebrează; omilia trebuie să respecte ordinea evanghelică corectă a primatului harului și omiletul trebuie să fie autentic și sincer, pentru că Cuvântul nu tolerează prefăcătoriile. 4. Familia prezbiterală în fața dificultăților vestirii Cuvântului într-o cultură slăbită 1. Preotul în fața identității nesigure a postmodernismului. Preotul nu este unul care joacă liber, dar este membrul unei Familii prezbiterale. Această inserare, cerută de motive sacramentale, este totdeauna solicitată și de rațiuni pastorale, mai ales atunci când trebuie să înfrunte probleme mai mari decât el. Între
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Cuvântului, care poate fi depășită numai prin curajul unei răbdări la fel de mari. Răbdare plină de încredere îi trebuie semănătorului, în sfârșit, atunci când Cuvântul semănat cade „într-un pământ pietros” sau „între spini” și aduce un rod parțial, lent, plăpând și nesigur (cfr. Mc 4,16-19). Semănătorul Cuvântului, în aceste împrejurări, trebuie să se mulțumească cu puținul rod chiar da-că a semănat mult. Semănătorul Evangheliei nu trebuie să cântărească, nu trebuie să măsoare, nu trebuie să socotească cantitățile recoltei, pentru a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
să fug din această îndatorire, din ce în ce mai puțin suportabilă; nu mi-a fost posibil să fug de greutatea pe care alții mi-au pus-o pe spate, fără să-mi ceară nimic, nici consimțământ și nici permisiune, nepăsători față de genunchii mei nesiguri. Te-am implorat să îndepărtezi cel puțin varga zbirului meu, care-mi bătea spatele la orice încercare de ridicare a capului. Nu știam nici măcar cum e soarele a cărui căldură o simțeam pe spatele meu! Necunoscută era pentru mine frumusețea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
eternitate, cu care nu ne băteam capul. Știam exact cum se numeau stația care urma și cea de dinainte, dar nu știam nimic despre călătoria pe o altă linie. A fost o vreme în care m-am simțit vinovat și nesigur din cauza lipsei mele de cunoștințe. Ar fi trebuit să mă adîncesc în istoria lumii, politică, nevoile societății? A trecut mult de atunci. În lumea mea din vara aceea, apa era cel mai important lucru, iar acum nu pot să-mi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
recunoaștere pentru rezultatele sale, aceasta trebuia să-i fie oferită într-un mod demn și implicit. Nu cred că subaprecia contribuția lui la succesul nostru. Nu era un om modest. Dar oamenii care se împing înainte dovedesc că se simt nesiguri. Iar Schneiderhahn a adoptat o atitudine care sugera că el se așteptase tot timpul ca noi să cîștigăm competiție după competiție, ca și cum ar fi fost un rezultat inevitabil al abordării, al programelor și al planurilor sale. Desigur, aceasta i-a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu putință, așa că ne putem aștepta ca în mesajul acela să fie lucruri inconfortabile pentru noul demnitar. Că așa este ne demonstrează felul în care acesta s-a comportat în chiar momentul în care a primit foaia: stânjenit, enervat și nesigur, în ciuda felului bărbătesc în care și-a modulat vocea și a accentuat vocalele și consoanele. Radu Stroe a spus inițial că nu a apucat să citească pagina buclucașă, deși părea evident că nu era așa, mai apoi a sfârșit prin
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
putem doar considera - având în vedere și paralelismele cu celelalte culturi semitice - că în sanctuarele regale, aproape în mod sigur, s-a desfășurat zilnic sacrificiul în onoarea lui Yhwh, Dumnezeul suprem, în timp ce existența cultului săptămânal din ziua de sâmbătă e nesigură întrucât sărbătoarea sâmbetei pare să fi dobândit o însemnătate mai mare doar în timpul exilului, această sărbătoare având o puternică relevanță în identificarea etnico-religioasă a poporului lui Yhwh (Ex 20,12). Ritmul săptămânal al sacrificiilor are legătură, foarte probabil, cu tradiția
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
era un moment al trecerii din lumea celor vii la cea de dincolo, locul în care defunctul se unea cu strămoșii familiei sale (Gen 25,8; 2Sam 7,12). Există multe expresii biblice care denumesc locuința morților: še’ôl, etimologie nesigură, tradus prin „lumea de dincolo”, ’ereș, „țară”, „pământ al întunericului”, „pământ al uitării”, „adâncul pământului”, ‘ôlăm, „veșnicie”, qeber, „mormânt, groapă”, bôr, „deschizătură, cavitate (ce duce către lumea de dincolo)” și altele. La fel ca în gândirea Orientului Apropiat antic, își
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
acela că amplitudinea (reprezentată în microvolți) este puternic influențată de condițiile de detecție dată, respectiv poate varia mult între electozi în funcție de subiecți și chiar de la o zi la alta pentru aceeași poziționare a mușchiului. Una dintre soluțiile pentru minimalizarea caracterului nesigur al parametrilor reprezentați în microvolți este normalizarea la valoarea de referință, de exemplu valoarea contracției voluntare maximă (MVC) la o contracție de referință. Ideea de bază este calibrarea valorii în microvolți la o unitatea unică de calibrare cu relevanță fiziologică
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
explică printr-o vecinică și deasă ninsoare (IV, 31). Precum Sciții nu pot pătrunde mai spre nord din cauza penelor, așa și Tracii din cauza albinelor. În ambele cazuri, aceeași transformare extraordinară a unui fapt real, provenită din cauza îndepărtării și a relațiilor nesigure și rare. Despre Sigini, care locuiau in Banat lângă Dunăre, Tracii știu să spună lui Herodot relațiuni adevărate (IV, 9); iar despre Agatirși nu, pentru că erau despărțiți de ei prin toată lățimea Munteniei. Din toate cele spuse s-a demonstrat
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]