2,919 matches
-
e, fiind un reper în această chestiune) că nonexistența simplă, absolută, nu ar pu tea fi în nici un fel exprimată. Las deoparte și faptul că exem plele date, dacă sunt scoase din context, nu ilustrează absolut nimic. Propoziția „afară există nimicul“, luată izolat, nu este nici cu sens și nici lipsită de sens. La fel și atunci când auzi rostindu-se „Cezar este un număr prim“. În primă instanță, ai putea spune că este o propoziție poznașă, mucalită. Sau poate tristă: un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
întrucât acolo sunt delimitate câteva situații care, din punct de vedere formal, pot constitui moduri ale vorbirii absurde. Simțul logic ne face să tresărim ori de câte ori auzim despre Cezar că este un număr prim. Sau, mai grav chiar, când auzim că nimicul se plimbă nestingherit și senin prin fața casei noastre. Să ne amintim însă de acela care, aproape întreaga sa viață, a tot urmărit cum nimicul, impetuosul nihil, cutreieră istoria europeană în lung și în lat. Îl va recunoaște în destule conduite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ori de câte ori auzim despre Cezar că este un număr prim. Sau, mai grav chiar, când auzim că nimicul se plimbă nestingherit și senin prin fața casei noastre. Să ne amintim însă de acela care, aproape întreaga sa viață, a tot urmărit cum nimicul, impetuosul nihil, cutreieră istoria europeană în lung și în lat. Îl va recunoaște în destule conduite și ideologii, în forme istorice de viață și gândire. Fenomenul numit nihilism ajunge constitutiv unei întregi istorii și definește logica ei modernă. Iar Nietzsche
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
răspunsul la întrebarea «de ce?»“, știi că deja este de față (§ 2). În fața ușii nu mai așteaptă acum o instanță glorioasă, precum ființa ca atare, nici ceva ce ar fi mai presus de ființă, binele însuși. Dimpotrivă, acolo vei întâlni tocmai nimicul, cu puterea și semnele sale, odată cu voința omului de a institui noi și noi valori în această lume. Căci îi netezește drumul omul însuși, cel care s-a voit dintotdeauna singura măsură a lucrurilor, a celor ce există și a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aude nimic atunci când se vorbește despre nimic. Este firesc atunci ca acest mod de a vorbi să-i apară absurd. s-a spus bine, de altfel, că „știința nu vrea să știe nimic 104 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE în legătură cu nimicul“. Între timp însă, știința face loc unor entități și fenomene care nu mai au nimic din imaginea clasică a obiectului. Invocă frecvent entități indeterminate spațial și temporal, libere în privința cauzalității, absolut instabile și totuși reale. Nu e vorba despre nimicul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nimicul“. Între timp însă, știința face loc unor entități și fenomene care nu mai au nimic din imaginea clasică a obiectului. Invocă frecvent entități indeterminate spațial și temporal, libere în privința cauzalității, absolut instabile și totuși reale. Nu e vorba despre nimicul ca atare, dar intervine tot mai mult o discretă familiaritate cu aparițiile nimicului și ale nonsensului. Omul de știință, în destule situații, nu le mai înlătură acum fără judecată, ca simple grozăvii și fantasme. Înțelege altfel indeterminarea și ceea ce nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mai au nimic din imaginea clasică a obiectului. Invocă frecvent entități indeterminate spațial și temporal, libere în privința cauzalității, absolut instabile și totuși reale. Nu e vorba despre nimicul ca atare, dar intervine tot mai mult o discretă familiaritate cu aparițiile nimicului și ale nonsensului. Omul de știință, în destule situații, nu le mai înlătură acum fără judecată, ca simple grozăvii și fantasme. Înțelege altfel indeterminarea și ceea ce nu este măsurabil sau nu poate fi gândit cu ajutorul unor concepte. Devine mai sensibil
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu le mai înlătură acum fără judecată, ca simple grozăvii și fantasme. Înțelege altfel indeterminarea și ceea ce nu este măsurabil sau nu poate fi gândit cu ajutorul unor concepte. Devine mai sensibil față de acele viziuni asupra realității care nu mai echivalează nimicul cu simpla absență a ceva sau cu o iluzie. Însă nimicul ne poate vizita și în alt fel, de exemplu sub chipul vieții care trece ușor pe lângă noi. Sau asemeni acelor limite care, deși privesc nemijlocit modul omenesc de a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fantasme. Înțelege altfel indeterminarea și ceea ce nu este măsurabil sau nu poate fi gândit cu ajutorul unor concepte. Devine mai sensibil față de acele viziuni asupra realității care nu mai echivalează nimicul cu simpla absență a ceva sau cu o iluzie. Însă nimicul ne poate vizita și în alt fel, de exemplu sub chipul vieții care trece ușor pe lângă noi. Sau asemeni acelor limite care, deși privesc nemijlocit modul omenesc de a fi, nu se lasă văzute ele însele. Însemnările târzii ale lui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
infinit și inutil...“ Nu știm de ce biblioteca este înfășurată în cearceafuri ude, nici cum arată o masă fără picioare, însă nu e nevoie acum să știm așa ceva. Aflăm doar că într-un vas este cap turat „lucrul în sine“, probabil nimicul însuși. Tocmai acesta își aruncă lumina indefinită asupra celor din jur. Restul, numit sub aceeași pură indeterminare, nu mai pre zin tă impor tanță. Camera obscură, ce nu are uși sau ferestre, pare un fel de athanor în care este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
la o alegorie. Însă cred că ar putea fi citită ca și cum ar face un pas către o experiență de felul celei religioase. Cititorul ce așteaptă să întrevadă subtextul povestirii ar pu tea crede și altceva. Inspirat de noii profeți ai nimicului, ar putea crede că omul de la țară întâlnește în cele din urmă vidul legii, nimicul ei ca atare. Are în față vanitatea ei desăvârșită, vegheată dintotdeauna de credința celor care o caută și de puterea celor care o ascund. Fără
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
către o experiență de felul celei religioase. Cititorul ce așteaptă să întrevadă subtextul povestirii ar pu tea crede și altceva. Inspirat de noii profeți ai nimicului, ar putea crede că omul de la țară întâlnește în cele din urmă vidul legii, nimicul ei ca atare. Are în față vanitatea ei desăvârșită, vegheată dintotdeauna de credința celor care o caută și de puterea celor care o ascund. Fără credința celor dintâi și voința celorlalți, legea nu ar avea semnificație. Căci nu ar exista
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de puterea celor care o ascund. Fără credința celor dintâi și voința celorlalți, legea nu ar avea semnificație. Căci nu ar exista acel șir nesfârșit de uși și paznici care să-i dea nume și putere. Sub numele legii intangibile, nimicul se anunță pe sine. Cu fiecare „încă nu“, nimicul legii este deja acolo. Nu se arată ca atare, ci indirect: legea este păzită cu destulă putere, se află sub interdicții clare, iar la fiecare pas există o nouă intrare, mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dintâi și voința celorlalți, legea nu ar avea semnificație. Căci nu ar exista acel șir nesfârșit de uși și paznici care să-i dea nume și putere. Sub numele legii intangibile, nimicul se anunță pe sine. Cu fiecare „încă nu“, nimicul legii este deja acolo. Nu se arată ca atare, ci indirect: legea este păzită cu destulă putere, se află sub interdicții clare, iar la fiecare pas există o nouă intrare, mai întunecată și mai presus de celelalte. Legea se adâncește
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Triste crezuri în sadea, În simplă uniformă. Sărman gând rămas în joc E văduvit de rosturi, Căci i-am dat doar dor de foc Cu șapteștrei de costuri. Trupu-mi este istovit, Dar creierul mai poate Prin vers tot mai gârbovit Nimicuri a străbate. 11 ianuarie 2004 REFLECȚII (CIXL) Nu vreau să am atât cât sunt Și de mine scriu, și scriu, Bănet cu carul pe pământ, Ci-n bun-simț bogat să fiu. 12 ianuarie 2004 „Ochi boldiți și cască gură” Sunt
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
REFLECȚII (CLI) Executăm în chip tăcut Tot ce străinul spune; Așa făcut-am și-n trecut, Speranța iar apune. * „La calendele grecești” Vom ajunge fericiți, Doar atunci și nu cu-acești Lideri zilnic ghiftuți. Eu scriu, rescriu și-apoi transcriu Nimicurile mele; Să nu le puneți în sicriu, Rămână probă ele. Fără lacrimi și durere Bunul simț și sentimentul, Sub a rațiunii vrere Ornează terasamentul. * „La Paștele calului” Vom ajunge ca model În fața credulului, Ce ne-o scrie un rondel. Ce
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
mai mult de-a latul; De au frâne cu suișul, S-așază de-a curmezișul. 31 mai 2004 „Jos capitalismul!” „Sus cu socialismul!” Iar capitalismul, Des de roade ismul. Ieri, penița s-a-nroșit Nu de cât cu ea am scris, De nimicul ce-am moșit, Bun să stea în manuscris. * Făcând azi un sacrificiu, Timpul simplu, din oficiu Mi-a dat iute un serviciu Cu zero pe frontispiciu. * Chiar pacea pierzi de n-ai în tine Frica sfântă de Dumnezeu, Se prăbușește
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
merge mia, mergea, ieri, și suta Mia, azi, e slabă, suta e cu pluta. Triumfând dolarul, leul nu există, Fericind pe unii într-o țară tristă. * „Leneșul mai mult aleargă” Până cade mort pe targă. Din ce strâns-a ca nimicuri, Încap bine-n două dricuri. * Fac cu toții pariul mare, De aici sau depărtări, Că-n oricare guvernare Suntem ași, ași în ratări. 10 aprilie 2005 Oricât de-adânc am suferi, Nu ne sporește dota Și orice preț am oferi, Nu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
vorbindu-se, ca în paginile lui Pascal, despre om ca o făptură terifiantă). Deopotrivă, când se are în vedere ceva inefabil și incomprehensibil în sine. Sau ceva cu adevărat straniu, cum ar fi golirea de orice semnificație a lumii trăite, nimicul acesteia. La limită, termenul poate semnifica locul unui mister, o taină. În astfel de cazuri, distincția elementară dintre cele cu sens și cele lipsite de sens poate să ajungă irelevantă. De regulă sunt ocolite aceste accepțiuni, însă, așa cum vom vedea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
păianjenului care își face casă din pânza pe care singur o țese. Doar că nimic în această lume nu e mai fragil decât casa păianjenului. Versetul următor are un sunet realmente definitiv: „Dumnezeu știe că ceea ce cheamă în locul lui este nimicul“ (XXIX, 42). Așa este, iar nimicul poate lua în mintea omului forme seducătoare, precum imaginea acelui labirint ce este văzut ca adăpost sigur. Dar despre ce este vorba în această prealabilă povestire? Doi buni prieteni, Dunraven și Unwin, se văd
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pânza pe care singur o țese. Doar că nimic în această lume nu e mai fragil decât casa păianjenului. Versetul următor are un sunet realmente definitiv: „Dumnezeu știe că ceea ce cheamă în locul lui este nimicul“ (XXIX, 42). Așa este, iar nimicul poate lua în mintea omului forme seducătoare, precum imaginea acelui labirint ce este văzut ca adăpost sigur. Dar despre ce este vorba în această prealabilă povestire? Doi buni prieteni, Dunraven și Unwin, se văd deodată în fața unei clădiri solitare, aproape de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cele necondiționate, libere, de a depăși limitele experienței sensibile și ale celei formale. Prin urmare, trebuie admis că lucrul în sine nu este o simplă ficțiune și că poate fi gândit. În alt loc, vorbind despre cele patru specii ale nimicului, Kant observă că lucrul în sine înseamnă altceva decât nihil negativum, „un obiect vid fără concept“. Căci afec tează totuși simțurile, reprezintă sursa inepuizabilă a unor fenomene. De negândit ar fi doar „obiectul vid fără concept, nihil negativum“. Cu exemplul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
loc, în neștire, nonsensului ca atare. Gravă e situația când o pro poziție aparentă e rostită cu pretenția că are sens, că spune ceva semnificativ. Gravitatea maximă e însă atinsă prin contra dicție totală între termeni (ca în afirmația „există nimicul“, pe care Carnap o extrage dintro pagină heideggeriană și o 100 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE citește: „există ceea ce nu există“). Rezultă astfel ceva absurd (widersinnig), opus sensului în genere. În consecință, limbajul filozofic poate merge cel mai departe în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE citește: „există ceea ce nu există“). Rezultă astfel ceva absurd (widersinnig), opus sensului în genere. În consecință, limbajul filozofic poate merge cel mai departe în disoluția sensului. Poate atinge hăurile întunecate ale vorbirii, ca atunci când spune: „nimicul există“, „neființa are ființă“, „neantul este de față“. Pe de o parte, asemenea „propoziții“ ar cuprinde termeni fără semnificație, pe de altă parte, termenii se neagă reciproc și complet. Avem dea face, în consecință, doar cu spuse absurde. Lipsa de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
consecință, doar cu spuse absurde. Lipsa de sens trece în absurditate frustă: exact aceasta ar fi marca definitivă a unor propoziții metafizice. Așadar, unele propoziții sar situa ineluctabil în afara spațiului logic al celor cu sens. După cum exemplifică aici Carnap, „există nimicul“, „noi cunoaștem nimicul“, „nimicul ca atare este de față“. Probabil că ar vorbi în felul acesta doar cel care, privind îndelung și trist pe fereastră, ar vedea la un moment dat cum nimicul trece alene pe stradă. Însă Carnap nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]