2,234 matches
-
la aceeași glorificare a lui Maximus, prin ceea ce reprezintă el pentru acea străveche și nobilă casă de care aparține: "Maxime, tu care egalezi cu ale tale strălucitoare calități numele tău și nu lași ca geniul tău să fie învins de noblețea ta, tu, pe care te-am cultivat până în ultima clipă a vieții mele (prin ce diferă oare această stare a mea de moarte?), tu, fără să respingi un prieten în dizgrație, faci un lucru mai rar decât oricare altul din
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
faci un lucru mai rar decât oricare altul din vremea ta"379. Acest început nu diferă deloc de cel din scrisoarea I, II, care a fost deja comentat 380: "Maxime, tu care onorezi al tău faimos nume și care sporești noblețea neamului tău cu cea a sufletului tău...". Se aseamănă perfect inclusiv prin solemnitatea exprimării. Într-adevăr, pe vremea când toți sunt împinși de speranța unui câștig, numai Maximus face excepție: "Te admir cu atât mai mult, cu cât în acest
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
este defel înconjurată de haloul de blândețe și dreptate. Este evident că Sulmonezul are impresia că a fost condamnat pe nedrept 434. În plus, relegarea sa pentru a respecta termenii condamnării este cel mai dur exil posibil și imaginabil. II. Noblețea: originea modestă a lui Augustus. Când este predispus spre adulare în scrisorile trimise din Pontus Euxin, pentru a-și atrage de partea sa bunăvoința lui Augustus, poetul din Sulmona nu face economie de cele mai mari elogii la adresa împăratului care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de idei și de sentimente ale lui Ovidiu, acest fragment apare ca o referire ironică la originea modestă a lui Octavian. În concluzie, potrivit insinuărilor, mai mult sau mai puțin voalate ale lui Ovidiu, pe Împărat nu-l caracterizează nici noblețea de sânge, nici noblețea de suflet. O asemenea atitudine față de Augustus apare încă dinaintea exilului, așa cum va rezulta și mai clar în cele ce urmează. III. Demnitate morală: imoralitatea lui Augustus. Eforturile augustiene de moralizare a societății din vremea sa
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sentimente ale lui Ovidiu, acest fragment apare ca o referire ironică la originea modestă a lui Octavian. În concluzie, potrivit insinuărilor, mai mult sau mai puțin voalate ale lui Ovidiu, pe Împărat nu-l caracterizează nici noblețea de sânge, nici noblețea de suflet. O asemenea atitudine față de Augustus apare încă dinaintea exilului, așa cum va rezulta și mai clar în cele ce urmează. III. Demnitate morală: imoralitatea lui Augustus. Eforturile augustiene de moralizare a societății din vremea sa sunt bine cunoscute și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și față de poetul oficial al acestei politici, Vergiliu. Sintagma "Eneida ta" spusă de Ovidiu reunește în același dispreț pe însuși Augustus și pe poetul preferat! Mai mult, referirea la începutul Eneidei: Arma virumque (cano) în acel context puțin măgulitor pentru noblețea morală a Eneidei și a autorului său, dă impresia unei parodii atroce, care frizează obscenitatea. Între timp, a trecut multă apă pe sub poduri și însuși Augustus a adoptat o morală stoică destul de rigidă, astfel încât să ureze poporului roman, care-l
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tempora noris, care îi amplifică sensul: pentru ca tu să poți cunoaște ce vremuri traversa pe-atunci Italia... Ut tempora noris, are pentru noi, o poziție strategică asemănătoare cu cea a sintagmei si quid est (v. 7), care indica antiteza dintre noblețea antică a lui Ovidiu și (subînțeleasa) lipsă de noblețe a celor din cercul lui Augustus și a susținătorilor săi. Este evidentă pentru noi intenția lui Ovidiu de a atrage atenția cititorului asupra versului următor. Și atunci ce importanță avea pentru
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poți cunoaște ce vremuri traversa pe-atunci Italia... Ut tempora noris, are pentru noi, o poziție strategică asemănătoare cu cea a sintagmei si quid est (v. 7), care indica antiteza dintre noblețea antică a lui Ovidiu și (subînțeleasa) lipsă de noblețe a celor din cercul lui Augustus și a susținătorilor săi. Este evidentă pentru noi intenția lui Ovidiu de a atrage atenția cititorului asupra versului următor. Și atunci ce importanță avea pentru Ovidiu evenimentul cu care el vrea să marcheze pentru
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
falsuri propagandistice prin care toți cei care îi otrăviseră ultimii ani de viață încercau să se împărtășească din autentica lui glorie postumă. Cum Seniorul avea mult umor și foarte multă înțelepciune, și-a dat repede seama că stilul său ascetic, noblețea și inflexibilitatea sa nu erau sortite unei popularități mediatice, de care partidul avea atâta nevoie, așa că l-a lăsat pe Ion Rațiu să apară în prim-plan: jovial, fără inhibiții, acesta își expunea fără ezitare papionul și ușorul accent britanic
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
urmă ursitul etc.). Specifică romantismului, melodrama e și un gen așa-zicând "democratic", pentru că se adresează tuturor claselor sociale, deznodământul optimist ilustrând "unitatea utopică a unei lumi fericite", unde oamenii sunt egali și unde meritul personal rămâne unicul semn de noblețe 70. Dar melodrama s-a îndepărtat cu mult de la forma ei originară, ajungând să desemneze în general, prin abuz terminologic, caracterul excesiv al pasiunii, cum și natura neverosimilă (dacă avem în vedere principiul adecvării la "realitate") a "subiectului", a narațiunii
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană, Loredana Ilie În pregătire: Povestirile lui Alice Munro. De la Dance of the Happy Shades la Open Secrets, Dragoș Zetu 1 "Omul era într-adevăr frumos, plin de noblețe fiziognomică. Închipuiți-vă un atlet enorm, cu liniile însă rotunjite, herminiene, cu mască gigantică, efeminată și suavă, cu ochi fără scântei, indiferenți și enigmatici, cu piept greu, cu pulpe grele, făcut parcă dintr-o marmură moale. Genunchii săi uriași, ca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
află în curs și vor sfîrși, pe 13 noiembrie 1974, cu primirea lui Yasser Arafat la ONU. Președintele Sadat condamnă "agresiunea criminală și mîrșavă"; regele Marocului deplînge "victimele inocente ale unei agresiuni criminale și mîrșave, ce este împotriva principiilor de noblețe și umanism ce sînt apărate de națiunea arabă". Responsabilii unor mișcări palestiniene, dintre care El-Fatah, condamnă de asemenea aceste crime. În ianuarie 1975, un purtător de cuvînt al OEP anunță la Damasc că pirații aerului vor fi executați dacă atentatele
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
în cameră. Ștefan scoase capul pe ușa dormitorului voievodului rostind numele lui Selin pașa și al celui de-al doilea postelnic. Intrară. Odaia era scăldată în lumină. Un pas și Selin rămase țintuit. Fața domnitorului albă și desumflată își arăta noblețea trăsăturilor. Doar nasul mai păstra puțină roșeață fără să fie însă deformat de boală. Barba căruntă netezită revenise la forma elegantă. Doar pe frunte, o dâră roșie maronie, subțire ca urma unei lovituri de bici. Lângă el, cu ochii holbați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre tâmple, barba și mustățile negre, frizate îngrijit lăsau vederii gura rumenă, frumos conturată, cu buza de jos plină și răsfrântă ca o petală, ochii mari, căprui, cu albul curat aproape transparent aveau ceva melancolic și prin mărimea lor subliniau noblețea nasului subțire, ușor coroiat cu nări mici. Instructorii de la școala de ieniceri îi pierduseră urma, nu se știa despre el de unde era; venea și el ca toți ceilalți din devșirmé, adică fusese copil de creștini, dar nu era revendicat nici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a povesti istoria contemporană a Principatelor. Totuși, pentru a înțelege bine compoziția nobilimii actuale, trebuie știut că înnoirea frecventă a hospodarilor, fie în secolul trecut, fie în prima jumătate a acestui secol, a făcut să crească peste măsură titlurile de noblețe. În ciuda domniei efemere a hospodarilor și a caimacanilor80, copiii lor nu și-au însușit mai puțin titlul de domn din belșugul de titluri a rezultat compromiterea acestora. Să adăugăm că, în ceea ce privește ultimele numiri, condiția gradelor de noblețe, pretinsă de către
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
titlurile de noblețe. În ciuda domniei efemere a hospodarilor și a caimacanilor80, copiii lor nu și-au însușit mai puțin titlul de domn din belșugul de titluri a rezultat compromiterea acestora. Să adăugăm că, în ceea ce privește ultimele numiri, condiția gradelor de noblețe, pretinsă de către legea existentă, n-a mai fost respectată: Rusia a fost destul de puternică pentru a-și impune creaturile; așa au urcat pe tron noi-veniți de cea mai vulgară origine. Nu fără motiv deci aristocrația actuală este pusă sub semnul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
eliberat; pe hârtie, e posibil; în fapt, contestăm acest lucru și vom aduce dovezi, căci vom mai avea ocazia de a reveni de mai multe ori asupra acestei clase dezmoștenite care ne trezește interesul prin calitățile sale native și prin noblețea peceții romane a cărei amprentă mai este încă păstrată de trăsăturile sale ofilite. Israeliții sunt aici ceea ce sunt și în Polonia, Germania și Alsacia. În sfârșit, pe ultimele trepte ale scării apar țiganii (boemieni), împărțiți în trei categorii distincte: 1
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
care înflorea principiul alegerii exista o națiune română războinică, cu moravuri simple, ce practica virtuțile antice; abnegația era onorată, recompensele se dădeau celui mai demn de ele; ambiția se limita la a susține onoarea și independența teritoriului. În aceste timpuri, noblețea era personală, viageră, netransmisibilă; nu exista marea proprietate. Micii proprietari formau o masă compactă, influentă, respectată, prin chiar faptul că domeniile concesionate, deși date ca recompensă pentru fapte vitejești și pentru servicii militare, le impuneau titularilor obligația de a întreține
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pe aceste meleaguri. Imense grădini cu flori din toate soiurile pământului, dintre care pe prim plan se situau trandafirii, lalelele și narcisele. Havuzurile uriașe, cu fântânile arteziene care le întâlneai la tot pasul, amplificau spendoarea multicoloră a peisajului, acordându i noblețe și strălucire, sub razele blânde ale soarelui. Apeductele împânzeau aproape tot domeniul, pentru irigare și alimentarea cu apă a secularului castel. Dincolo de imensa grădină a florilor începeau nesfârșitele grădini de zarzavaturi și legume, lanuri imense cu cereale, vii cât cuprindeai
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
lui... De pildă taică-său, simți că ține până și la Dandanache. I-o fi făcut ceva în viață acest Pirgu, lui Mateiu." " Da, mi-a răspuns Miron, așa este, i-a făcut, Pirgu reprezintă canalia, noroiul, omul fără nici o noblețe, în timp ce Mateiu se credea descendent din prinți îndepărtați... Gândul că socialmente putea fi egal cu de-al'de Pirgu îl indigna probabil prea tare, fiindcă taică-său i-a arătat capul lui mare spunînd: ce e turtit de atâtea tăvi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu sunt cumva una și aceeași sau visul în care au apărut cândva, fiecare sau împreună, suprapuse Siei Strihan, în după-amiaza când intra, emoționată, în casa Hariga. Comună tuturor acestor chipuri este doar supraintensificarea mișcării interioare ? ! Chiar când împrumută simplitatea, noblețea liniștită a imobilității. ...Doamna Mărgărit, viitoarea soție a folcloristului, și tânărul Barbosa, dar și ceilalți întruniți în elegantul imobil din Bucureștii ultimului război ar fi putut profita de apariția necunoscutei pentru o convorbire „interesantă și plăcută“, dar crisparea le mobiliza
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lor, Natalia Bibiri, la rậndul ei învățătoare, o cunoscusem de mic copil, o bătrậnă oarbă, dar fină și elegantă, impunậnd respect, chiar dacă o cataractă rebelă îi răpise licăririle acelea vii din privirile fermecătoare ale tinereții. Se remarca de la distanță prin noblețea sufletească și prin aerul de contesă cu care obișnuia să-și impună doleanțele, în ciuda lipsei vederii. Își educase copiii cu grijă, școlindu-i după tradiția familiei Bibiri, al cărei arbore genealogic se încovoaie sub greutatea slujitorilor școlii romậnești. Neculai Bibiri, fostul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
avut tot ce firea ți-a dat cu dărnicie, Că ești podoabă scumpă în lume orișicui, Podoabă ce nu-i trebue în lume nimănui? Virtutea e-o poveste... când gândul ți-l ascuți Tu vezi că slăbiciuni sunt vestitele virtuți: Noblețea-i slăbiciunea acelor ce nu pot Pe sine să se pue deasupra peste tot, Să aibă pentru toate adânc și greu dispreț, Hrănind a lui viață din sute de vieți. A nu-ți ține cuvântul când nu-ți vine-ndemînă A
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fixează clasa individului. Contează și mărimea aripilor, dar mai ales dinamica lor. Scopul polarizează drumeții. Valorile autentice nu au fost niciodată purtătoare de țucal ierarhic. Săracul își burdușește speranțele în ambiție. Să crezi într-un ideal până la naivitate. Semnat : Don Quijote. Noblețea este a spiritului, nu a hegemoniei. Discreția în suferință este un semn al nobleței spirituale. Devii puternic recunoscând superioritatea celorlalți. Pentru părinte, copilul este o datorie, nu o dobândă. Pentru scaunele de lux prudența a ajuns cea mai fină husă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bine în rând cu ea. Valoarea se dispensează de privilegiile de sex, vârstă, etnie etc. Agora rămâne superlativul comunicării directe. În orice succes pot înmuguri noi speranțe. Deși provizoriu, trupul este o soluție. Discreția în suferință este un semn de noblețe spirituală. Voluptatea este superlativul sperat de orice dorință. Tandrețea ne-ar putea vindeca multe hârtoape sufletești. Nu e ușor să învingi. Dar e mult mai greu să-ți cenzurezi după aceea entuziasmul. Munca pasională poate da sens vieții. Modestia este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]