2,833 matches
-
nu sînt medicul sau moașa, o asistentă și soțul? Și n-am știut ce să răspund cînd m-a Întrebat Linda, n-am vrut să fiu nepoliticoasă, mă străduiam, În ciuda tuturor celor spuse și Întîmplate, să mă comport ca o noră exemplară, așa că am răspuns diplomatic, zicînd că mă voi mai gîndi și că-i voi da de știre. — Și-a ieșit de tot din minți? Întrebasem, Întorcîndu-mă să vorbesc cu Dan de Îndată ce ne suisem În mașină. El dăduse jenat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ea vorbește mult despre tine. — Da? Ce zice? — Sigur, nu vorbește de față cu Dan, pentru că ar ieși pe dată din Încăpere. Dar vorbește despre tine ca despre un membru al familiei. Chiar deunăzi am auzit-o zicînd cuiva că noră-sa lucrează la departamentul de marketing de la Calden. Cu mine nu se mîndrește niciodată așa. — Așa a zis? — Da, așa. Deci, ce spui? Crezi că ai putea s-o suni sau ceva de genul ăsta? Poate vă Întîlniți să vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu mă prind În joc. Am găsit o cale de mijloc. Linda nu este și nu va fi nicicînd mama de care n-am avut parte, iar eu nu intenționez cîtuși de puțin să fiu fiica ei. SÎntem soacră și noră și, astfel, am devenit prietene. Nu Îi fac confidențe și nici nu-i cer sfatul, deși sînt convinsă că i-ar face mare plăcere să mi-l ofere. Dar ne Întîlnim să luăm prînzul Împreună, de regulă o dată pe săptămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spus? țipă Emma. S-o lași În pace pe mama, spuse Antonio. Așa ți-a spus ea? țipă Emma. Mama, eu nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Mama mea e mult prea doamnă ca să se lamenteze că nora ei nu mișcă un deget, stă relaxată În salon, ca o regină, să dea audiență cumnaților, În timp ce toate celelalte dau o mână de ajutor la bucătărie, spuse Antonio. Așa crezi tu? spuse Emma cuprinsă brusc de un calm rece. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
curând din Germania, unde emigrase În urmă cu douăzeci de ani, care Îi povestea fiului despre progresele pe care le făcea pe șantier. Cu propriile mâini ridica Încă un etaj la casa construită pentru ceilalți fii - astfel Încât și Antonio cu nora și cu nepoțeii să aibă o casă de vacanță. Toate acele pregătiri, acele proiecte pe termen lung, familia aceea unită și solidară aveau asupra Emmei un ucigător efect magnetic. I se părea că nu cunoscuse niciodată ceva asemănător. Plecase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Eram nerăbdătoare s-o văd din nou pe prietena mea și s-o cunosc pe Bunica, care începuse deja să trăiască în imaginația mea. Eram sigură că Rebeca le va adora pe mamele mele; până la urmă, erau nepoatele ei și nurori totodată. Pe mine mă și vedeam favorita ei, animăluțul ei preferat. De ce n-aș fi fost, în fond nu eram eu singura moștenitoare de parte femeiască a fiului ei preferat? A doua zi dimineață am plecat, dar n-am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care stătuse până atunci. - Probabil ești flămând și însetat, Isaac, a zis ea, invitându-l cu o voce glacială. Copiii tăi sunt arși de soarele de pe drum. Las-o pe Debora ta să te aducă înăuntru. Și să vedem dacă nurorile tale știu să gătească. O învolburare de veșminte albe a întins masa și festinul a început. Bunicul a mâncat bine, luând fiecare înghițitură din mâinile femeii acoperite cu văl. S-a interesat dacă nepoții lui au mâncat la fel de bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
restul, am mai stat un pic până ne-am dat seama că pentru noi întâlnirea se terminase. Interogatoriul pe care Bunica i l-a făcut mamei a ținut până noaptea târziu. Mai întâi, Rebeca s-a uitat cu atenție la nora ei, trădându-și astfel vederea slabă, pentru că s-a apropiat foarte mult de fața ei, examinând-o. Apoi a început o investigație strânsă despre fiecare detaliu al vieții Leei. - De ce nu te-au aruncat la naștere când au văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ascultat, iar acum nu se mai poate face nimic. Cea mai bună dintre fetele lui, singura lui progenitură cu ceva inteligență și simțire, iar tu ai tratat-o ca pe o... ca pe o... Pah! Rebeca a scuipat la picioarele nurorii ei. - N-am cuvinte! Mi-e scârbă! Vocea i s-a făcut de gheață și a pus punct: - Destul! Nu meriți să calci în cortul meu. Ieși afară! Blestemată să fii, pleacă și să nu te mai văd niciodată! Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care a copleșit-o cu întrebări despre nehotărârea lui Iacob de a-i primi oferta soțului ei. Regina a întrebat de asemenea despre Lea și Rahela și i-a spus Bilhei să nu cumva să plece fără daruri pentru familia nurorii ei. Și apoi Re-nefer însăși a adus-o la mine. Îmbrățișarea mea a ridicat-o pe sus pe micuța mea mătușă și i-am acoperit obrajii cu mii de sărutări. - Strălucești, a zis ea, când și-a revenit și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a mai putut folosi mâinile și apoi brațele și că n-am văzut-o în dimineața în care s-a trezit în propria mizerie, fără să se mai poată ridica. M-ar fi implorat, așa cum o implorase pe nesimțitoarea ei noră, să-i dau otravă, iar eu i-aș fi dat. Mi-ar fi fost milă, aș fi pregătit băutura mortală și aș fi omorât-o, apoi aș fi îngropat-o. E mai bine așa decât în umilință. Dacă Ruben m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a soției lui. O să le spun că ai servit la curtea mea și că fiul meu te-a luat pe tine, virgină, cu aprobarea mea. O să le spun că m-ai ajutat să fug din calea barbarilor. O să fii nora mea, iar eu o să fiu stăpâna ta. O să-l naști pe fiul tău pe genunchii mei și el o să devină astfel prinț al Egiptului. Ochii ei i-au căutat pe ai mei să vadă dacă am înțeles. Era bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
casele nobililor, deși nevestele servitorilor și ale negustorilor încă ne chemau. Știam că pe prietena mea o încânta ideea de a începe o viață nouă și de a fi respectată, dar se temea de ce ar fi însemnat viața alături de o noră și o neliniștea renunțarea la confortul din Teba. Îi spusese fiului ei că avea să cântărească invitația până în sezonul următor, când începea anul nou. La urma urmei, aspectul Constelației Câinelui părea favorabil schimbărilor. Prietena mea și cu mine ne cântăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meu, pe mine m-ar fi înghițit singurătatea, dar nu spuneam asta și o ascultam cum îmi descria viața în vale. Meryt nici nu-și imagina că ar putea să plece fără mine, dar nu știa cum să-i ceară nurorii ei să primească două femei în casa ei. Prietena mea îi prezentase această dilemă și bunei ei stăpâne, iar Ruddedit o implorase să rămână și-i trimisese vorbă că și eu îmi puteam oricând găsi un loc sub acoperișul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trusa și o să mă fac asistenta ta. O să fii respectată în casa fiului tău și după moarte noi îți vom cinsti memoria cu o stelă frumoasă care o să aibă numele tău scris la apus. Meryt a fost impresionată de discursul norei ei. Shif-re era cu câțiva ani mai tânără ca mine, o femeie obișnuită, cu excepția ochilor, care erau mari și înconjurați de gene lungi și dese și iradiau compasiune. - Menna e norocos că te are, a spus Meryt, luând mâinile femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spate, dincolo de care am zărit o bucătărie cu grădină. Meryt a lăudat mâncarea, care era bine condimentată și bogată și a declarat că berea era mai bună decât orice bere pe care o mai gustase în casele boierilor de la oraș. Nora ei a înflorit la auzul acestor vorbe, iar fiul a dat din cap cu mândrie. Copiii se holbau la mine, pentru că nu mai văzuseră niciodată o femeie așa de înaltă sau o față așa de evident străină. Se țineau departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o generație și viața își cerea vama. Când i-a căzut și ultimul dinte din gură, s-a arătat recunoscătoare: - Gata cu durerile, a chicotit ea. Gata cu carnea, de asemenea, a mai zis, cu un gest de jelanie. Dar nora ei, Shif-re, îi tăia mărunt și îi tasa fiecare fel de mâncare, așa că prietena mea a rămas veselă și s-a putut bucura de bere și de glumele ei în continuare. A mai asistat la multe nașteri cu mine, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
târziu, până și-a adus aminte să mă întrebe despre mine, dar atunci eu am putut să mă scuz, pentru că era ora mesei. Iacob a murit în acea noapte. Am auzit o femeie plângând și m-am întrebat care din nurorile lui îl plângea pe bătrân. Benia m-a strâns în brațe, dar eu nu simțeam nici durere, nici mâinie. Gera mă liniștise. Povestea Dinei fusese prea teribilă și nimeni n-o uitase. Atâta timp cât va trăi amintirea lui Iacob, numele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
alo, dacă tot au ridicat, să-i și răspundă cineva, ce treabă-i asta că nu-i răspunde nimeni deși se-aude o respirație la celălalt capăt, ce se-ntâmplă, să-i răspundă odată, ori nu mai recunosc vocea propriei nurori, vorbea tot mai tare, am auzit măsuța telefonului trosnind când mama a lovit-o cu genunchiul, și știam că-și face griji pentru tata altfel, nici în ruptul capului nu i-ar fi sunat pe bunici, ei nu stăteau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Își spuse că era mai bine să păstreze amănuntul ăsta pentru el. Putea fi oricînd de folos. Bătrînul castelan asista arareori la nunta sau la Înmormîntarea vreunui insular. Lăsa În general grija asta În seama fiului său, Pierre-Marie, și a nurorii, Armelle, o persoană foarte atentă la obligațiile legate de numele pe care-l purta și la poziția pe care acesta i-o conferea, astfel că de obicei se mulțumea să trimită o jerbă. Însă Gildas era fiul lui Jeanne Kermeur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Fersen și Morineau, și depuneau flori ca omagiu adus dispăruților. Arthus ținuse să se deplaseze și să vină să ia parte la durerea lui Jeanne, fidela lor menajeră. Se Înclină În fața ei, asigurînd-o de sprijinul său, apoi lăsă locul fiului, nurorii, nepoatei lui. Și lui Gwenaëlle, Philippe, Ronan... În picioare Într-un colț, Marie Îi observa pe Gwen și pe bătrînul castelan care se Încrucișau fără să-și arunce nici măcar o privire. Același sînge curgea prin venele lor. Aceeași carne, chinuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așteptări, expresia dezgustată pe care o afișă Armelle Îi smulse un scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu ți-ai mai pune această Întrebare. Întrezări pieptul palid și descărnat al nurorii lui prin deschizătura corsajului și făcu o strîmbătură. - Fata aceea transpira senzualitate, dar mă Îndoiesc că știi ce Înseamnă asta, draga mea. Se Întoarse spre fiul lui, care Îl privea cu ochii holbați, cu gura căscată. - Scutește-mă de aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În formă de fîșii În relief, salamandra și spada se Încrucișau deasupra devizei A ține și a p-ăstra. Arthus, cu spatele la șemineul monumental din salonul cel mare, se ridică În toată Înălțimea staturii sale, privindu-i intrînd pe fiul și pe nora sa pe care pur și simplu Îi convocase. Armelle Își Îndreptă nervoasă boneta de catifea neagră ce-i ținea părul strîns - reducătoarea de creier, după cum zicea În mod ireverențios Juliette ca să-l facă să zîmbească pe bunicul ei -, cît despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
totuși! - Avea optsprezece ani cînd a părăsit Lands’en, Îi reaminti Marie, ar avea anul ăsta șaizeci și doi. Un om se schimbă În patruzeci și patru de ani, mai ales cînd a petrecut trei sferturi din ei la Închisoare. Nora lui Arthus insistă. - Dar ochii? Privirea? E singurul lucru care rămîne identic toată viața. - Și-a pus lentile de contact, spuse Marie. Îi Întinse o poză laser bătrînului, care nu mai scotea o vorbă. - Am plecat de la un portret al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru a spune că era cam devreme pentru asta cînd PM decretă: - Dacă e băiat, tradiția familiei Kersaint cere ca fiul mai mare să fie botezat Erwan. Cu coada ochiului Își văzu tatăl, susținut de Armelle, desprinzîndu-se ferm de brațul nurorii lui și părăsind Încăperea de unul singur. PM Își Încrucișă privirea cu aceea Îmbufnată a soției sale și se Încruntă. - Ei, acum ce mai e? Ce-am mai spus iarăși? Armelle preferă să nu-i răspundă. - Foarte bine, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]