1,758 matches
-
știi! Am un temperament de ghilotinat, de vagabond irecuperabil. Am să crăp cu nostalgia Parisului livresc. Orice mondenitate de acolo mi se pare mai respirabilă. Și apoi, eu am fost întotdeauna sedus de lumea proustiană. Unde mai pui natura mea nostalgică, picturală, "rusească" (dar dinspre Crimeea, dinspre Odessa!)... La Muzeu mă simt foarte bine, dar nu mă raliez deloc cu înțelepciunea comodă, pragmatică și alunecoasă a lui Ciucă (Valentin n. red.). Am apelat la acea toleranță intelectuală, amîndoi, ca să nu conflictualizăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
timp la rubrica Revista revistelor, la 31 iulie 1921 se bucura de succesul în poezie al poetului George Voevidca, publicat în Mărăști, anul I, nr. 1 dar făcea trimitere și la Revista Moldovei nr. 3-4 unde „desprindea poezia blajină și nostalgică „Ascultând pe Mignon” de poetul bârlădean George Tutoveanu și sonetul intitulat „Flageolet” al aceluiași - George Voevidca. * Dreptatea cam ducea lipsa semnăturilor ori le evita. Apăreau totuși și nume la articolele publicate: D.R. Ioanițescu, Ilie Tabrea, Laur Tomoioagă, dr. Euseb. Hotinceanu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Dorina, care își începe relatarea cu Carmen Sylva, venită de departe, aducând cu ea poezia vechilor balade și a lăsat să răsară pe pământul României duioase poezii de dor și de bucurie, de suferință și de izbândă; Regina Maria, suflet nostalgic și plin de duioșie, care în « Povestea vieții mele» reînvie lumea vieții de la curțile europene dar și de la curtea noastră regală; Iulia Hașdeu, întruparea unei inteligențe sclipitoare; Veronica Micle, temperament aprins, dar cu duioase scăpărări ale sufletului împletite în poezie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
vigoare atât în țară, cât și în străinătate, pentru publicarea acestor scrisori în ediția Polirom. În timp, reacția câtorva dintre decanii de vârstă ai studiilor deorientalistică și istorie a religiilor în secolul XX la lectura acestei corespondențe, prilej de amintiri nostalgice, critice sau reflecții obiective, au motivat în plus oportunitatea acestei editări. Omagiul meu îndatorat se îndreaptă în mod deosebit către domnii Carl-Martin Edsman (professor emeritus al Universității din Uppsala, catedra de istorie a religiilor de la Teologiska Fakultet), Philippe Gignoux (fost
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
bazat nu pe clase tiranic departajate precum Antichitatea, și nici pe onoare, sângele și gloria unor familii ce-i adunau În jurul lor pe acei aliați numiți vasali - ambele, durând mai bine de o mie de ani și lăsând urme penibile, nostalgice și glorioase În inconștientul nostru colectiv sau individual -, un sistem bazat pe ban și pe liberul schimb de mărfuri, un sistem care a dăruit Europei o sumă de libertăți și privilegii ale persoanei de neimaginat Înainte să se năruie. Dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lăsă. Tremura, cu respirația întretăiată de suspine. - Ce-ar fi dacă ai începe prin a mă crede...și... am întors-o în așa fel încât să fim față-n față, uitându-mă la ea implorator, cu ochii mei triști și nostalgici, doar să mă iubești? Se așternu o altfel de tăcere în bucătărie. I-am aruncat o privire câinelui, în timp ce Jayne se lipi de mine, strângându-mă atât de tare, încât aproape că mi-am pierdut răsuflarea. Victor mă fixa. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mexic, la un congres al PEN Centrului Internațional, și trebuia să iau avionul de la Șeremetievo-2. Însă hazardul, iată, își are legile lui, nepătrunse... Ceea ce m-a impresionat plăcut, și am luat acest lucru ca pe o compensare pentru bagajul meu „nostalgic” sau ca pe o contrabalanță a ororilor trăite mai recent, a fost mulțimea de tineri - unii cu ranițe în spinare - care adăstau pe borduri sau la marginea unor havuzuri și discutau pașnic, beau bere, glumeau sau citeau, ca în orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e destul de anevoios, s-a instaurat un adevărat haos administrativ, uniunile de creație există doar cu numele, multe s-au desființat ori s-au disipat în asociații mai mici, toate sărace... Ea, Irina Andreeva, mă asigură că nu este deloc nostalgică după vremurile de dinainte, dar e obligată să spună că era mai multă ordine și un mai mare respect pentru valori. Un refren cunoscut... VITALIE CIOBANU: Programul la Moscova este supraaglomerat cu diverse acțiuni, de la care e greu să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ani s-a schimbat în accente de reală simpatie și solidaritate umană. După „dispariția” sa din „fauna literară”, ne-am văzut, firesc, mai rar, dar ne-am văzut totuși, și cred că eu am fost cel mai activ, cel mai „nostalgic” în eforturile noastre de a ne căuta și întâlni, peste țări, peste continente. Spre deosebire de celelalte țări comuniste din centrul Europei, un scriitor, un artist „rămas dincolo”, în Occident, devenea, practic, un cadavru literar, și nici măcar atât!, nimeni nu-l mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că acesta „răscolește trecutul” și-și asumă unele vini literare. (În ultima discuție pe care am avut-o cu bunul prieten al Ninei Cassian, în primii ani după revoluție, deplângând starea precară a literelor, „Croh” lasă să lunece o remarcă nostalgică față de cultura și literatura din epoca comunistă. La iritata mea replică cum că, în ciuda stării dificile a literaturii post-decembriste, ea nu putea fi totuși comparată cu „mizeria culturii trecute, comuniste”, „Croh” s-a strâns înfrigurat în pardesiul lui și s-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înainte de... viață, în care avuseseră sentimentul siguranței la adăpostul agoniselii proprii sau de câteva generații dar și al unui ambient sufletesc ulterior de neînlocuit. Mutațiile sociale radicale de după 1947 accentuaseră decalajul. Era o lume opusă și apusă la care apelau nostalgic și compensativ. Acest tip de evadare devenise copleșitor, o adevărată „boală” ce se resuscita în sine, pe gânduri sau se defula dialogic în familie, seara, sau în ocazionale întâlniri, ale basarabenilor împrăștiați după 1944, în mai toate regiunile țării. Amintirile
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
pe lampagiu aprinzînd felinarele cu gaz și Lincolnul enorm, negru, strălucitor, și drumurile În parc sîmbăta. Toate cele trebuincioase pentru un mod de viață așezat, confortabil, care acum a dispărut pentru totdeauna. Aș putea să dau drumul unuia dintre clișeele nostalgice despre bătrînul doctor german care locuia alături și șoarecii care mișunau prin curtea din spate și mașina electrică a mătușii și broscoiul meu rîios drag de lîngă iaz. De fapt, amintirile mele cele mai timpurii sînt colorate de frica de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
temă care se pierde în umbra vremii și nici un cronicar mai bun decât doctorul Gh. Năstase nu este și nici nu poate fi închipuit. Dar să răsfoim această cronică în care amintirile și datele culese din arhive sunt amestecate cu nostalgice reflexii. Iată câteva selecții: Într-un oraș care trăia în special prin viața universitară, studenții formau o categorie socială bine individualizată, cultivată, sensibilă la progres ca și la injustiții. Din datele de arhivă rezultă că între 1890-1920 majoritatea studenților mediciniști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
într-un spațiu limitat, o personalitate atât de complexă, de o vitalitate rară, de o recunoscută distincție și luminozitate inefabilă, dotat cu o inteligență înaltă și cu neuitat simț al umorului, cum a fost profesorul Mihai Duca. Îl revăd cu nostalgic respect, printre rectorii cei mai importanți ai Școlii ieșene de medicină, mă întâlnesc, deseori, în amintire, cu domnia sa, dar ce dificilă este o analiză despre un astfel de om... Cred că harul care îl făcea distinct printre cei mai distinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
La capăt îl văd pe Cronos, dilatând pupila lui săpată-n ora smulgerii celui care sunt. Cândva pe irisul albastru dintre odată și nicicând va trece discul unei inimi, zenitul bolții eclipsând. Atunci, strigat voi fi de plante. Și din nostalgicul oval mă va privi, furându-mi chipul, doamna surâsului final. Închipuiască-și cititorul român de azi, dacă poate cumva, ce ecouri au stârnit aceste incantații lirice în sufletele cititorilor de acum treizeci de ani, când poezia noastră reînvăța să respire, abia
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
preluându-le pe ale celor mai mari, dacă fuseseră, desigur, bine păstrate. Era atunci acolo, la întretăierea străzii Regale cu bulevardul Cuza, mare îmbulzeală și larmă, un spectacol pitoresc. Mihail Crama îl evocă într-o frumoasă poezie mai degrabă melancolică, nostalgică, intitulată „Liceu“, pe care mi-a făcut cândva bucuria să mi-o dedice. A inclus-o în volumul Treceri (1981), de unde o reproduc: În fața librăriei, fiecare negoț făceam cu cărțile școlare. Dactili suiau, îmbietorii ritmi, pe Cicero-l schimbam pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
țină cont de aceste colectivități, să se întâlnească uneori și să se ofere ca exemplu de umanitate și generozitate, în timp ce, cu toate acestea, isi pătrează ferm demnitatea, întrucât nu dorește să fie lipsit vreodată de ceva. Pasajul este în parte nostalgic. Machiavelli are în minte Florența tinereții lui în care Lorenzo Magnificul cel Bătrân, bunicul destinatarului Principelui, era faimos pentru un comportament de acest tip în relațiile lui cu cetățenii Florenței. Cel mai important, totuși, pasajul apare că o concluzie la
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pagini sunt de evocare, pur și simplu, fără intenție literară" (Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, 1979, p. 377-379). Asemenea afirmații sunt justificate în întregime, îndeosebi, de volumul Zile trăite, pe care același istoric literar îl consideră "o evocare nostalgică a unor întâmplări vesele și triste dintr-o existență nu prea agitată, dar plină și generoasă". Deoarece simțea, după propria-i mărturie, că a ajuns "la capătul cărării", trecutul îi apare scriitorului ca o oglindă a liniștii sufletești și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
În negentropie; ne tragem totuși seva din actualitate. Că acea nostalgie a primordialului, căreia Îi plătim tributul estival, ne conduce de fapt În altă parte, spre evoluție și schimbare, e o altă poveste, căreia Îi dedic tableta de astăzi. Împotrivirea nostalgică e de fapt o zbatere În mlaștină, care ne trage tot mai adânc, ajutând o lege inexorabilă, În pildă fiind vorba de gravitație. Și mi-am amintit o mai veche discuție cu un alt prieten, În jurul unui simbol al reîntoarcerii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
după treizeci de ani, oricare dintre dumneavoastră găsind mult mai instructivă răsfoirea gazetelor vremii, cu informațiile, reportajele și cu reclamele comerciale atât de vii. Faptele din trecut, În cruditatea lor cea mai măruntă, au cel puțin un farmec retrospectiv și nostalgic, pe câtă vreme ideolo giile și comentariile... Cât de puține scapă naufragiului obștesc! Din care, totuși, articolele de Înaltă ziaristică, nemaiîntâlnite prin presa noastră și semnate de C. Rădulescu-Motru, sau coloanele cu versuri, proză și cronică ale lui Emanoil Bucuța, mândria generației
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vor vedea trecând anii lor grei peste prânzul lor de astăzi, cu nasul soțului vârât În lectura zia rului, dar nu vor pleca de pe această lume fără a gândi pe furiș la mesele noastre de altădată, din care amintirea lor nostalgică se mai Înfruptă Încă. Mare și decisiv lucru este un stomac bun În dragoste! Dispepticii, constipații, colibaciloșii, bilioșii și ulceroșii sunt dinainte eliminați de la bucuriile mesei și ale patului, cum și indivizii indiferenți sau nepricepuți În alegerea cadrului prielnic acestor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
crăiesc - [hotel] plin de farmec vetust adăugat ca un condiment necesar dragos telor romantice și de care inimoasa abia se putu smulge la plecare, tot privind din prag lung Îndărăt, ca pentru a păstra, dincolo de tinerețea trecă toare, o amintire nostalgică pentru tot restul vieții; cu brațele ei Încărcate cu toate florile risipite prin odaie, ca să le aștearnă apoi pe mormintele ostașilor tineri din tranșeea Însângerată de la Ghimbav. Nefericită totuși ființă Neli, căreia frumusețea Îi accentua tragicul unei existențe nemeritate, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Mi-am zis de multe ori hai să fac un drum în Moldova, să văd și eu de ce prefera inamicul să vină dinspre Răcăciuni, și nu din altă parte“. Ne îndreptăm cu mașina spre Vaslui și doctorul M. devine din ce în ce mai nostalgic: „Acuși o să dăm și de Răcăciuni. E undeva, la dreapta. Sau la stânga. Zău c-aș opri. Scap de-o obsesie. Mai știți jocul ăla pentru copii « Ziceți repede trei orașe mari», când toți începeam cu Parisul? Ei, bine, puneți-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ioan Tarziman ’52 Tecuci De ce-ați venit aici, din nou, Ce gând nostalgic va recheamă, Colegi din vremuri cu ecou, De ce destin va este teamă? S-aduna anii peste noi... E varsta-ne un anotimp Când presimțim... copacii goi Și că ne-asteapta rece timp... Voi, toți de-aici, tot mai puțini, Măi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93288]
-
sfârșitul... Obice iuri și tabieturi, obligații mondene, teama unei tovărășii compromițătoare și, mai presus de toate - indiferență. Toate laolaltă au dus la refuzul de a petrece vacanța împreună. Am plecat mai mult mirat decât nefericit. În tren am fredonat melodii nostalgice, iar apoi am uitat, ca și cum nici n-ar fi fost. În rest însă, persoana merită toată considerația. Este deșteaptă, vede clar. știți că față de cei care nu mă iubesc simt întotdeauna respect... Apoi Costineștii, pe malul mării: soare, apă, valuri
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]