57,942 matches
-
care scăpaseră socotelii mele se afla chiar lângă mine - semăna cu un capac de stilou și fusese adus din America de către fiica scriitorului.) M-am gândit la un moment dat să țin un jurnal pentru o zi, în care să notez ceea ce fac, minut cu minut. Programul meu începe la cinci dimineața, cu Mozart sau Bach și cu un pumn de medicamente. Urmează o lectură, iar dacă o prind în undiță pe soția mea, îi citesc și ei câteva pagini - fie
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
fost precedate de Ocolul Bucureștilor în 15 ore. Am făcut călătoria aceasta cu Costache în '58. Am mers pe marginea Bucureștiului, cu grija de a lăsa pe dreapta câmpul și pe stânga orașul. Fiecare avea un carnet în care își nota ceea ce se întâmpla în jur, înregistrând ora și minutul. Am adunat însemnările și am făcut o cărțulie care acum este, cred, în arhiva lui Radu Petrescu. După un timp, am desfăcut cartea și fiecare și-a luat partea lui. - Acum
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
le petrece în spitalul "Klon Evropa", instalat într-un hotel din centrul Sofiei, unde va fi un fel de secretar-interpret până în momentul eliberării prin intervenția pe lângă comandamentul bulgar a lui G. Stere, filogerman directorul și ideologul "Vieții Românești". Sunt de notat și întâmplările din spital, una de o admirabilă poezie, dialogul de la distanță cu o tânără fată care, locuind într-o clădire vecină, compunea cuvinte cu litere tăiate din carton, pe care însă românul nu ajungea să le descifreze. într-o
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
să facem față presiunilor regimului comunist, se va sfărîma, în libertate, în grupuri și singurătăți. Azi, de cîte ori se întîmplă să trec pe coridoarele pustii de la Uniunea Scriitorilor, am un sentiment ciudat. Libertatea a golit de viață acel sediu" - notează Octavian Paler în confesiunile sale, evocînd cea dintîi seară de după căderea regimului, petrecută la o agitată adunare în sediul Uniunii Scriitorilor din București. Voit sau mai degrabă nu, aceste fraze amintesc însă puternic de atmosfera stranie și apăsătoare din romanul
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
absolvirea facultății până la ieșirea la pensie. El se află printre cei care l-au avut ca model pe V. Voiculescu (poetul său de suflet), inițiator al emisiunilor culturale, încă din primii ani de existență a Radioului în România. Marele scriitor, notează Liviu Grăsoiu, "avea în vedere, pentru prima oară în istoria instituției, o revistă literară vorbită, structurată după tot tipicul publicațiilor cu sumarul obligatoriu, impus de tradiția presei scrise". Cum se știe, pe postul Radio România Cultural au fost și sunt
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
menționeze "debuturile intrate în legendă", Liviu Grăsoiu reflectează și asupra anului 1933, în genere, considerat ca an al romanului. El vine cu o serie de completări importante și din alte genuri, ceea ce-l face să fie cu mult mai bogat. Notez doar câteva: La cumpăna apelor de Lucian Blaga, Poemul invectivă de Geo Bogza, Scutul Minervei de Ion Pillat, culegeri de critică și eseistică aparținând lui Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu și iarăși Lucian Blaga. Revenind la actualitate, Liviu Grăsoiu apreciază volumul
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
pe deplin plauzibilă. Luciditatea bărbatului, grija lui - reflectate în jurnalul pe care îl ține - pentru fericirea frumoasei și atât de vulnerabilei femei de lângă el sunt cu adevărat sublime. La trei zile după împlinirea vârstei de 74 de ani, Adam își notează în propriul jurnal: "Pasiuni, experiențe, tot ce e normal să trăiască la vârsta ei trebuie să trăiască, să încerce, nu să le suspende dintr-un idiot, rău înțeles sentiment de fidelitate, de recunoștință, de compasiune față de mine (...). Așa că am să
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
pînă cînd atingea forma stilistică a unui limbaj cît de cît acceptabil. Evident ficțiunea și realitatea nu se suprapun exact, ca jumătățile de pere. Teroarea perfecționismului în scris l-a torturat pe Joachim toată viața. Sute de caiete cu însemnări, notate la întîmplare, din care spicuia febril - mărturisește Georg Härwest, eroul romanului, - fraze stîngace, dar de o sinceritate devastatoare, incluzîndu-le în scrisorile de dragoste adresate unei fete care nu-l înțelegea, mersul fără oprire nopți în șir pe străzile Clujului învîrtind
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
și, prin determinare, o dihotomie psihologică. Așa se naște o ipostază paralelă și concurentă a popularului Jekyll, misteriosul domn "Hyde" (individ "tăinuit" chiar și prin semnificația onomastică). Aspectul interesant al acestui dualism, pe care naratorul ne invită cumva să-l notăm, este că ambele identități, deși fără același grad de vizibilitate, se bucură de o autonomie comparabilă. Dl. Hyde nu coexistă numai cu dl. Jekyll, ci există, trăiește pur și simplu per se. De asemenea, doctorul Jekyll nu e doar un
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
neființa acelui lucru. Iar a vorbi despre mărimea unui lucru care nu există înseamnă a te juca cu vorbele. Trecînd în extrema cealaltă, adică în celălalt capăt al șirului numerelor, ne lovim de o situație similară. Infinitul, pe care îl notăm prin "Ľ", e un simbol căruia nu-i putem asocia nici o intuiție omenească. Orice încercare de a-l defini cu ajutorul cuvintelor înseamnă să te rotești în bucla unor definiții circulare, în care folosești un sinonim sau altul pentru a desemna
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
nici parlamentarii gureșii / nu rămîn cu mîinile împreunate pe pîntece // cătina ciorile imploră protecția brumei atîtea / și atîtea ființe se ascund în hîrburi pînă / și teoriile filosofice intră-n talazurile putrefacției" (Bubuie pălăriile). "În multipla desfășurare de sensuri a titlului, notează Cornel Ungureanu, semnatarul unei admirative prefețe , am putea descoperi și semne din amurgul imperiului agonic , atît de legat de manevrele de toamnă ale personajelor sale esențiale: ofițerii, soldații, luptătorii. Orașele de odinioară își puteau trăi, cu mîndrie, trecutul: se umpleau
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
Firește, nu este vorba de o premieră absolută. Din recomandările a căror lectură ne este la îndemână alături de Verdi, Wagner a mai stat de mai multe ori în astfel de poziții inaugurale. Totuși prima frază dintr-o prezentare pe Net notează: "cu Tristan și Isolda la Scala își lărgește orizonturile"... A fost startul unui proiect mai amplu de colaborare cu Opera din Berlin, unde Daniel Barenboim este director, acum invitat să dirijeze în Italia. După 30 de ani de absență. Va
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
ascundă o băutură ucigașă. Filtrele, prezente emblematic încă din celebrul preludiu se insinuează în țesătura simfonică. A curs multă cerneală în legătură cu aceste farmece simbolice. Wagner s-ar fi putut lipsi de ele obținând el singur, cu arme proprii, același rezultat, notează Thomas Mann. E o ipoteză. Ca și acel gând că n-ar fi fost nevoie de "protecția" filozofiei lui Schopenhauer pentru ca semnificația filozofică a dramei să fie aceeași. În fapt, Tristan și Isolda este opera cunună a "nocturnei romantice". Nimeni
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
muzica actului al doilea. Cred că speculațiile literare care s-au confruntat în legătură cu acest subiect contează mai puțin decât realitatea amorului înfrânt al autorului pentru Mathilde Wesendonck. Dovadă cele cinci liduri compuse de el pe versurile Mathildei pe care a notat "studii pentru Tristan". Visul (lidul Träume) domină acest al doilea act. Aș spune că Waltraud Meier și Daniel Barenboim au fost partenerii seduși de muzică în duetul exaltat erotic și tulburător. Alături de Ian Storey (Tristan). Corrida armonică, topire de timbruri
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
Să mai existe un manuscris deschis și către această zonă, totuși, esențială a unui om care (se) scrie, chiar dacă unicul lui mare viciu e singurătatea? Să mai avem un supliment la supliment? Numai autorul o poate ști. Deocamdată, e de notat la superlativ acest jurnal infra-politic și metaliterar. Dacă nu m-ar încurca trilogia postrevoluționară a scriitorului, aș spune fără notă de exagerare că Un român la Paris este cea mai reprezentativă și rezistentă operă a lui Dumitru Țepeneag.
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
lămîi,/ Și din compartimentul meu de clasa I/ M-am coborît ca un copil cuminte/ Și m-am întors cu Iarna-n București". în schimb, Rebreanu, vecinul de bloc, trage și el o fugă la "moșia" de la Valea Mare și notează în Jurnal: "Timp frumos. Continuat sapa cu 20 oameni. Sosesc seara de la București; Timp frumos. Lache cară gunoi și nisip. După-amiazi la Pitești. Cumpăr 4 scînduri pentru podele la grajd-vacă; vorbesc cu fierar pentru reparația căruței; Timpul frumos, continuă culesul
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
sau, în orice caz, diminuează idealismele, sentimentalismele, principiile, normele de drept internațional), intelectualitatea și presa franceză, pe care Dumitru }epeneag le va observa îndeaproape, îl scârbesc pe acesta cu asupra de măsură. "Aragon a intrat în polemică deschisă cu Moscova, notează diaristul pe 13 septembrie 1968, pe când se afla încă în România. Ciudat și scârbos destin au mai avut și comuniștii francezi! Sartre, după ce și-a făcut declarația de condamnare a invaziei, acum tace. Își termină cartea despre Flaubert. Sfântul Anton
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
cea mai interesantă a operei sale, precedîndu-l involuntar și la acest capitol pe genialul său urmaș. Tema tuturor fragmentelor lui Russo, publicate sau nu, rămîne aceeași: contemplarea Moldovei, ca entitate peisagistică, istorică, spirituală, de către un observator adînc introvertit, care își notează impresiile sub regim memorialistic. Toate însemnările lui Russo pleacă de la o circumstanță autobiografică. Sensul lor ultim poate fi sintetizat în următorul proiect: Moldova din prima jumătate a secolului al XIX-lea privită de un îndrăgostit de provincia natală, dar care
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
la antipozi. Totuși, chiar în toiul polemicilor aprinse nu se pierd din ochi. Ce tablou al succesiunii de putere! În vremea bătăliei antifasciste Malraux era eminența cenușie a intelectualilor, iar în faza de stăpânire nazistă Drieu preluase comanda culturii. Prietenul notează în jurnal că Malraux a fost zărit în piața Sainte Clotilde, își ascundea fața cu un ziar, juca o melodramă, voind să arate că e conspirativ. Părea că spune: Nu vedeți că sunt cel care complotează? Vă rog să vă
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
cu "Brîulețul", un fel de bătută pe loc, jucat de bărbați prinși în șir. Spre deosebire de "Tontoroiul" jucat de femei. De unde vine expresia "a juca tontoroiul", adică a dănțui fără ritm, eventual în stare de ebrietate. Revenind la dra Pavugadi, să notăm că ea este o amatoare, poate cu talent. Există însă și personaje foarte bune interprete precum enigmatica Otilia lui G. Călinescu care cîntă la pian Corelli și alte lucruri pretențioase cu dexteritate, fiind școlită anume. Medicinistul Felix cîntă și el
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
mult. Antrenat în arcanele jocului de promovare și șantaj, superiorul său pare, paradoxal, mai viu, mai uman. Plonjăm în lumea kafkiană a supremei suspiciuni și a denudării totale a vieții altora, cu securitatea în rolul publicului permanent și metodic. Wiesler notează despre obiectivul Lazlo - alias Georg Dreyman: "23.04. "Lazlo" și CMS au desfăcut darurile. Credem că după aceea au făcut sex." Viața celor doi apare transcrisă sec, spre deosebire de transcrierile colegului său de tras cu urechea care termină raportul său într-
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
Nea Filadelfia era pe masa din bucătărie, alături de blocul de calendar. Dac-aș încerca să-ți fac portretul n-aș omite să desenez într-un colț tranzistorul și, în alt colț, calendarul așezat pe un soclu din fier, unde îți notai gândurile și dorințele. Recolta zilelor era mai degrabă amară în ansamblu. Voi încerca mai târziu să redactez un buletin de informații privind ultimii doisprezece ani. Îți voi vorbi de eclipsa de soare din august 1999, de sângele vărsat în Africa
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
să treacă munții, ajungând la București și devenind redactor la Fundația Culturală "Regele Mihai" și apoi profesor la Liceul "Dimitrie Cantemir". Stările sale sufletești și spirituale și le-a exteriorizat în volumul semnificativ intitulat Dincolo de pădure, din 1943, în care, notează Liviu Grăsoiu, "întâlnim un Emil Giurgiuca arzând realmente de jalea nenorocirii abătute asupra conaționalilor săi." După cel de-al Doilea Război Mondial, precizează autorul monografiei, când regimul comunist a supus literatura română coercițiunii nefaste a "realismului socialist", Emil Giurgiuca nu
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
în lumea noastră culturală. în vara lui 2006, Gheorghe Crăciun vizitase Bistrița, se întâlnise cu cititorii la Ga-leriile de Artă ale orașului, îi acordase lui Virgil Rațiu un interviu publicat de acesta în numărul amintit din Miș-ca-rea literară. Virgil Rațiu notează și aceste vorbe nefast-premonitorii rostite de Gheorghe Crăciun la Bistrița: "scriu pentru că vine moartea, o presimt, și-n unele stări o doresc". Un fragment dintr-un roman (Femei albastre) , despre care nu știm în ce stadiu a fost lăsat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
sunt: Ilarie Chendi, Scrieri, IX, ediție, note și comentarii de Dumitru Bălăeț și Ion Spătan, și Gala Galaction, Opere, XI. Jurnal (1898-1899), ediție îngrijită, prefață și note de Teodor Vârgolici, ambele editate cu sprijinul Autorității Naționale pentru Cercetarea Științifică. Mai notez aici victoria de a fi încheiat seria de Scrieri Tudor Arghezi, cu volumele 45 (Versuri), 2005, finanțat de Ministerul Educației și al Cercetării, și 46 (Proze. Traduceri), 2006, editat cu sprijinul Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică. De amintit, ca o
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]