9,387 matches
-
până astăzi istoricilor literari, cu subiect insolit și dificil de clasat, I-a pus Dumnezeu mâna în cap, să fie încă o recuperare din versiunea revizuită a Mălurenilor. A apărut tot în 1942, în Vremea din 3 mai, cu mențiunea �Nuvelă de E. Lovinescu". Scrise cu un condei în excelentă formă, ar fi suficiente motive ca prozele pe care le repunem acum în circulație să resuscite discuția asupra romancierului E. Lovinescu. Era, pentru el, gestul cel mai așteptat din partea posterității. Gabriela
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
fi Balzac (sau proza românească de tip balzacian), căci explicarea personajelor prin mediul lor de formare și de viețuire părea să ilustreze mulțumitor tezele teoriei literare marxiste (în variantă sovietică și autohtonă), întemeiate pe determinismul mecanic. Alcătuită din 24 de nuvele cu o întindere variabilă, Cronică de familie (apărută în versiune parțială în 1955 și republicată ca trilogie în 1957), acoperind un secol de istorie - de la Cuza la regimul comunist -, este, în fond, cronica nemelancolică a stingerii unei clase (boierimea). Scrisă
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
aceasta, cu diabolică inteligență, le pregătește tuturor acestor ipocriți feroci o farsă, transformînd întreaga avere în bijuterii și lăsîndu-le, ca într-o scenă de umor absurd, celei mai nevolnice dintre nepoate, "mototoalei" Eleonora, o ființă nătîngă și molîie. După excepționala nuvelă închinată acelei zeițe a distrugerii care a fost adolescenta Davida, Petru Dumitriu dă la iveală o proză demnă de pana lui Balzac sau, și mai aproape, de aceea a autorului Enigmei Otiliei. Sentimentul puterii și al bogăției o transformă pe
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Mihai Banciu Prietenia mea cu italienistul Mihai Banciu, apreciat traducător din Luigi Pirandello (Nuvele pentru un an, 1989), sau Robero Pazzi (Evanghelia dupa Iuda, 2004) datează din vremea ,,Echinoxului’’. Mutat la București, fostul meu coleg lucrează, după absolvire, la BCS, apoi, prin 90, datorită competenței și ținutei sale intelectuale, îmi voi regăsi confratele în
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
poate afla că s-a născut în anul 1953, a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității din București (1979), a îngrijit, împreună cu Dan Grigorescu, ediția din 1985 a fundamentalei lucrări a lui Petru Comarnescu, Kalokagathon, a publicat un volum de nuvele, Peisaj cu fluturi noaptea (1986) și două volume de interviuri după 1990, ultimul, Incontinentul româno-american (1998), cu personalități ale diasporei românești din Canada și Statele Unite. Nu este clar dacă în prezent scriitorul locuiește în țară sau este, la rândul său
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
adecvării la noua condiție socială și intelectuală, a adevărului integral în literatură și a limitelor libertății revoluționare (chestiunea Isac Babel, ,exilul interior" al lui Pasternak), a complicatei relații dintre adevăr-realitate-ficțiune continuă cu noi episoade. Meseria de nuvelist, cea mai întinsă nuvelă din carte, centrul de greutate al acestui al patrulea volum, este odiseea unui tînăr scriitor prins în hățișul ideologic-editorial al epocii. E frisonant să realizezi care era miza literaturii în acei ani, să constați cîte energii și forțe umane erau
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
erau puse în joc pe cîmpul de manevră al scrisului și, mai ales, ce responsabilitate morală implica meseria de scriitor în contextul politic respectiv! Căci, dincolo de istoria personală a scriitorului, Supraviețuirile ating nivelul de contact uman al sistemului de cenzură. Nuvelele cosașiene îmi par, din acest punct de vedere, o transpunere în realul autobiografic a metaforei castelului. E prima oară cînd literatura lui Radu Cosașu mi se pare kafkiană. Un întreg proces al literaturii se pregătește cu fiecare situație, cu fiecare
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
a metaforei castelului. E prima oară cînd literatura lui Radu Cosașu mi se pare kafkiană. Un întreg proces al literaturii se pregătește cu fiecare situație, cu fiecare monolog, cu fiecare dialog din carte. De aici tensiunea ce se transmite din nuvelă în nuvelă, fără să-și diminueze efectele estetice, fără să-și consume perplexitățile politice. La capitolul momente literare memorabile, nu mă pot abține să nu remarc personajul Tinibalda (care suplinește lipsa mătușilor) din O ramură de măslin, camilpetresciana nuvelă Ziua
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
castelului. E prima oară cînd literatura lui Radu Cosașu mi se pare kafkiană. Un întreg proces al literaturii se pregătește cu fiecare situație, cu fiecare monolog, cu fiecare dialog din carte. De aici tensiunea ce se transmite din nuvelă în nuvelă, fără să-și diminueze efectele estetice, fără să-și consume perplexitățile politice. La capitolul momente literare memorabile, nu mă pot abține să nu remarc personajul Tinibalda (care suplinește lipsa mătușilor) din O ramură de măslin, camilpetresciana nuvelă Ziua aceea a
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
din nuvelă în nuvelă, fără să-și diminueze efectele estetice, fără să-și consume perplexitățile politice. La capitolul momente literare memorabile, nu mă pot abține să nu remarc personajul Tinibalda (care suplinește lipsa mătușilor) din O ramură de măslin, camilpetresciana nuvelă Ziua aceea a austriacului, elogiul adus hazardului în La Monj sau fragmentul de 34,5 rînduri de la finalul nuvelei Gamele, cea mai obsedantă imagine cu cai citită de mine vreodată. Plus această frază ce pare dedicată lui Holban: ,Orice scriitor
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
literare memorabile, nu mă pot abține să nu remarc personajul Tinibalda (care suplinește lipsa mătușilor) din O ramură de măslin, camilpetresciana nuvelă Ziua aceea a austriacului, elogiul adus hazardului în La Monj sau fragmentul de 34,5 rînduri de la finalul nuvelei Gamele, cea mai obsedantă imagine cu cai citită de mine vreodată. Plus această frază ce pare dedicată lui Holban: ,Orice scriitor bun naște și provoacă situațiile lui în real", nu întîmplător urmată de verbul a sebastianiza. Comparativ cu alte volume
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
care lucrau insidios împotriva lui. Gloria, care a înfrânt toate susceptibilitățile, a venit destul de târziu, abia în 1920, odată cu apariția romanului Ion. Până atunci, prozatorul făcuse destule tentative de afirmare, prin critica de teatru, prin publicistica politică, prin volumele de nuvele, prin prima piesă de teatru publicată: Frământări (1912), Golanii (1916), Mărturisire (1916), Calvarul (1919), Cadrilul (1919), Răscoala moților (1919), Răfuiala (1919). Nici una din aceste cărți nu-i aduce gloria și nici nu-l prevestește măcar pe marele scriitor, decât dacă
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
-l scoate din letargia în care se complace. Deși nu e amoroasă, și nici măcar de prietenie, relația dintre cei doi pare una de inițiere reciprocă în jungla realității în mijlocul căreia trăiesc. Hebi ni piasu (Șerpi și cercei), romanul (deși poate nuvelă ar fi mai potrivit) lui Kanehara e plin de violență, durere și superficialitate. Personajul ei principal este Rui (o abreviere a numelui firmei Louis Vuitton, faimoasă în Japonia și simbol al consumerismului fără limite), o păpușă Barbie perfectă, crescută cu
Literatura tânără în Japonia - Între comerț și artă by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/11124_a_12449]
-
din păcate, fără perspectivă. Nimic despre pasiunea pentru muzică și pentru călătorii, și oricum prea puțin despre obsesia morții - aspecte fundamentale pentru înțelegerea lui Holban. Publicistica e și ea trecută cu vederea. În plus, face greșeala fatală de a considera nuvelele drept pretexte ale romanelor (,romanele nu sînt decît amplificări ale trăirii tragice în conștiință examinate în nuvele"). Cu excepția cîtorva capitole de romane publicate în avanpremieră în periodice, nuvelele care alcătuiesc ciclul Irinei, de pildă, (Icoane la mormîntul Irinei, Halucinații, Marcel
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
obsesia morții - aspecte fundamentale pentru înțelegerea lui Holban. Publicistica e și ea trecută cu vederea. În plus, face greșeala fatală de a considera nuvelele drept pretexte ale romanelor (,romanele nu sînt decît amplificări ale trăirii tragice în conștiință examinate în nuvele"). Cu excepția cîtorva capitole de romane publicate în avanpremieră în periodice, nuvelele care alcătuiesc ciclul Irinei, de pildă, (Icoane la mormîntul Irinei, Halucinații, Marcel, Obsesia unei moarte, Conversații cu o moartă, Colonelul Iarca și Două fețe ale aceluiași peisagiu) toate au
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
ea trecută cu vederea. În plus, face greșeala fatală de a considera nuvelele drept pretexte ale romanelor (,romanele nu sînt decît amplificări ale trăirii tragice în conștiință examinate în nuvele"). Cu excepția cîtorva capitole de romane publicate în avanpremieră în periodice, nuvelele care alcătuiesc ciclul Irinei, de pildă, (Icoane la mormîntul Irinei, Halucinații, Marcel, Obsesia unei moarte, Conversații cu o moartă, Colonelul Iarca și Două fețe ale aceluiași peisagiu) toate au fost publicate începînd cu anul 1932. Or, romanul O moarte care
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
mormîntul Irinei, Halucinații, Marcel, Obsesia unei moarte, Conversații cu o moartă, Colonelul Iarca și Două fețe ale aceluiași peisagiu) toate au fost publicate începînd cu anul 1932. Or, romanul O moarte care nu dovedește nimic apăruse un an mai devreme. Nuvelele sînt, de fapt, fragmentele unui proiect scriptural unitar și de durată, continuînd obsesiile din romane. Apoi, Jocurile Daniei, după părerea mea, cea mai radicală formulă romanescă din interbelic și cel mai bun roman holbanian, apare doar menționat. Sînt sigur că
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
-o scriitorului scandalul provocat de acuza de pornografie, în care romanul Bagaj era pus alături de versurile din Poemul invectivă de Geo Bogza și de romanul Femeia sângelui meu al lui Mihail Celarianu, la care se vor adăuga ulterior, în 1937, nuvela Domnișoara Cristina și romanul Întoarcerea din rai de Mircea Eliade. Restituind la Editura Polirom cele două romane ale ciudatului scriitor evreu, Adriana Babeți, în prefața ediției, pune foarte bine în ecuație toate datele cazului interbelic reprezentat de H. Bonciu. Un
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
vale odinioară cetele de voinici mustăcioși cu iatagane la brâu, adevărată legiune străină a epocii, - recitesc, lungit în pat, A avea și a nu avea... Niciodată nu am înțeles mai bine, ca în salonul 2, fraza lui Hemingway de la sfârșitul nuvelei celebre, - Maria, nevasta, bravă, comentând moartea bărbatului ei, Harry Morgan: ...Ajungi un mort, cum sunt morți cea mai mare parte a oamenilor, cea mai mare parte a timpului... Într-un spital, asta îți dă mai mult de gândit, moartea fiind
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
varii contexte, în fascism, de pildă, sau în comunism? E limpede că teza lui George Geacăr suferă, în aceste enunțări, de confuzia termenilor. Dacă pot ghici ce a vrut să spună, de fapt, autorul, ar fi vorba, în romanele și nuvelele lui Marin Preda, despre un Narator conformist, adaptat în grade variabile la comandamentele epocii trecute, și a cărui credibilitate în regimul actual devine discutabilă. Diversele instanțe narative (din Ana Roșculeț și Desfășurarea, Moromeții, I și II, Risipitorii, Intrusul, Marele singuratic
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
rafinament odobescian". Istoria unei plăcinte, un crochiu de moravuri fanariote, ar fi intrat în folclor "și rezistă și azi, dovadă că intuiția scriitorului a fost exactă". Rezervele, tăios exprimate, într-una din epistolele lui Duiliu Zamfirescu către Titu Maiorescu, față de nuvela O făclie de Paște și față de drama Năpasta, în care romancierul credea a găsi artificiu și inautenticitate psihologică, îi sugerează exegetului o asemenea raportare: "E, acolo, o critică de detaliu, cîrtitoare și foarte asemănătoare cu cea operată nu demult de către
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
Paște și față de drama Năpasta, în care romancierul credea a găsi artificiu și inautenticitate psihologică, îi sugerează exegetului o asemenea raportare: "E, acolo, o critică de detaliu, cîrtitoare și foarte asemănătoare cu cea operată nu demult de către Alexandru George asupra nuvelei ŤCalulť de Marin Preda". Rememorările din copilărie și adolescență ale lui Gala Galaction au constituit, în opinia d-lui Cristea, modelul scriiturii din opul memorialistic al lui Preda: "înduioșate sobru, presărate adesea cu observații ironice și autoironice, nelipsite de accente
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
fantezia și descătușează creația. Alecsandri receptează însă modelele romantice la suprafață și într-un mod canonic, specific culturii sale clasice. De aici provine impresia de artificialitate în aproape tot ce ține în opera sa de ficțiune și de postura gravă". Nuvela lui Gala Galaction, De la noi la Cladova, e abordată prin grila terminologiei lui Wayne C. Booth, conform căreia succesul ori insuccesul strategiei scrisului prozastic ar fi determinat de relațiile ce se stabilesc între scriitorul în calitate de "om real", autorul care se
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
se-ntîmplă nimic. Caragiale nu mai e gata cu poanta, preferă să creeze un tip absurd, mașinal, obsedat de lacuna lui, care-i dă prilejul, umilului funcționar, să facă pe legiuitorul, și de replica Ești teribil, monșer, parol! Un personaj de nuvelă. Situațiunea, din care a rămas un titlu. Și același absurd al divagației, în noaptea pierdută cînd unuia dintre amici i se naște un băiat. Și, la urmă, Mici economii. Despre chiriași și sînge rece. Omul, Iancu, nevoit să se mute
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
mai este clasica ,voix de Dieu", ci un om slab, măcinat de îndoieli, care bîjbîie în căutarea formulei celei mai eficiente și se contemplă cu abia sesizată autoironie: ,Sigur, tu înțelegi, ar trebui acum să-ncerc să scriu altceva, o nuvelă morocănoasă, o povestire șoptită, dramatică sau în orice caz o schiță pitică și parșivă, în fond, cred că mă pricep în suficientă măsură să inventez. Chiar așa: te așezi comod, îți pui scrumiera la îndemînă, cotul se sprijină ușor pe
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]