1,730 matches
-
a rezulta ceva concret. Se știa acum și numele femeii, Genovica și Așamantului ei Ionică, dar nici la șibiu și nici în Dobrogea nu au fost gășiți și nici n-au trecut pe acolo. Verificările s-au mutat în cartierul Obor în comunitatea de țigani, fapt ce a făcut să se elucideze cazul. Din declarațiile soțului reiese că s-a căsătorit de tânăr cu o țigancă frumoasă din Dobrogea pe care Așadus-o la Focșani formând o familie respectată de comunitatea țiganilor
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
coloane de lemn În stil Tudor, din ciment vopsit. Carcasa unei șalupe cu motor zăcea În apa mică, avînd puntea străpunsă de buruieni care Înaintau pe plajă, pînă la cenușa hotelului. În fața lor, un camion militar Întorcea prin poarta unui obor de vite părăsit, distrus recent de un incendiu și mai mare. Soldați japonezi plictisiți trîndăveau lîngă ghereta de pază și priveau la un grup de muncitori chinezi care prindeau În cuie sîrmă ghimpată pe un șir de stîlpi de pin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gard și un adăpost de bambus, unde un al doilea grup de muncitori moțăiau pe saltelele lor, lîngă un foc de cărbuni. Camionul se opri lîngă gheretă, unde șoferul și prizonierii lui priviră Împreună acest loc singuratic. Fosta curte a oborului de vite se transformase Într-un lagăr de civili, dar luni de zile, nici un prizonier n-avea să fie ținut În locul acela. Jim stătea Între Basie și doctorul Ransome, supărat pe sine pentru că Își Închipuise că mama și tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ureche, mi-a murit și mamaă Am rămas lângă un om care nu vrea să munceascăă Zice că nu poateă Nu e în stare să pună un „cașpen” la o pălărie ieșită prea mare în „turdetet”ă Casele din „Gura Oborului” cu banii mei le-am ridicată Visul meu a fost să mă despart de omul acesta și să te iau pe tine, dar dacă ai murit, să dai complimente tuturor a lor mei și să-i spui lui Marcu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zânele rele și le convoacă pe cele bune. în ajun de Sf. Gheorghe - zi „în care se fac toate vrăjile” - țăranii din unele zone ale țării culeg ramuri de jugastru și le pun „la casă”, „la streșini”, „în bătătură”, „la oboarele vitelor”, „la pătule și coșare”, pentru „a nu lua alții sporul vitelor”, „ca să înlăture orice farmece” (85, pp. 360-361), pentru ca „să aibă vitele lapte”, ca „să se prindă bucatele” (92, pp. 286-287), „ca să le ia alții sporul” (32, p. 249
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Un ziarist repede de mână scrie însă că „prin moartea acestuia, neamul marelui scriitor rus se stinge”. Oare? Formal, frunzărind arborele genealogic, așa o fi - expresia însă rămâne urâtă, inexactă și prea pesimistă. Dostoievski nu are neamuri - ca prăvăliașii din Obor -, nu are nici rude de sânge, ca aristocrații de pe Loara. Pentru ca rasa dostoievskiană să dispară ar trebui să se stingă lumea. Ori lumea nu se stinge. Cu posedații, cu sfinții ei idioți, cu precocii, cu adolescenții ei, cu casele ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
secole în urmă, 40.000 de dolari, iar astăzi între 40 și 90 de dolari. Iar femeile care n-au HIV costă până la 1000 de dolari. Istoria este ca moda, se repetă: omul este vândut și cumpărat ca vitele la obor?! Cine dă dreptul unui om ca să fie stăpânul cu drept de viață și moarte asupra altui om, când toți oamenii sunt egali în fața istoriei când se nasc?! Vorbeam de modă: istoria se repetă, a început migrarea populațiilor, chiar a popoarelor
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
numai o mână a amenințare, scăpând-o în apă și bâiguind ceva nedeslușit. Am zărit, în capăt de alee, o patrulă de-a lor, apropiindu-se în trap. Puștii bucureșteni au zbughit-o, împrăștiindu-se care-ncotro, ca vrăbiile din obor. Eu, cu ochi rătăciți și disperați, l-am căutat din privire pe tata, care moțăia pe o bancă, citind un ziar. Patrula m-a înhățat, înjurând fioros, în urâte vorbe străine, iar eu am început să plâng de spaimă. Plângeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nasul nostru, dar poți lua. Bluza de trening se dă cu treningul, e mai scump tariful. Dai bluza singură, dacă e model. Treningul tot e la un carton de țigări, depinde de calitatea lui. Bine e că e ca la obor. Cât ceri, atât, bine, atât dau, e atât, nu dau decât atât. Trebuie să prinzi și criza lu’ ăla, să-i ardă buza, să-l prinzi că ți-o dă ieftin. Acum e și de figurile unora, că mulți vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au posibilități, bună pentru cei care se descurcă. Ce este corect în ziua de astăzi? Ca să-ți faci o viață mai bună și asta, trebuie să te descurci. Și indiferent cum. De la divorț la finalul așteptat Sunt băiat de Dimitrov... Obor. Și foarte bun la muncă. Am muncit. Am divorțat și asta a rupt viața mea. Nu știu dacă vă dați seama, toți prietenii mei aveau case, eu, nu. Era o mândrie familia. Divorțul a fost ceva normal, pentru că n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care-l urmăream. Mergeam în Europa și vedeam cine are mai multe standuri și îi urmăream cu mașina, cu șofer. Am luat vreo șase mașini, dacă șoferul mă servea un an i-o lăsam lui. Am trecut prin pasaj la Obor, am văzut patronul și-am început să-l urmăresc. Pân-am dat de el, am vorbit la magazin, unde e patronul?Vreau să vorbesc cu patronul, am aflat cum îl cheamă, am dat de el, am vrut să mă angajez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
case. Nu mi-am luat nici o casă. Lovitura Nu chiar „lovitura cea mare“ în 29 aprilie 1996. Ei, asta-i problema. Eu, tot ce-am furat, am furat singur. Până-n ’95. Atunci l-am cunoscut pe Leo, pe undeva prin Obor și mi-a căzut drag, așa. M-a ajutat într-un fel. Eu mă băteam cu unii pe-acolo, el, de pe stradă - nu ne văzuserăm niciodată - m-a ajutat. După aia, am băut un suc, am mai stat de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au protejat, cu burta mea rotundă cu tot, de jegul acelei lumi. Direcțiunea îmi repartizase ore de la 7,30 la 10,30 dimineața și de la 17,30 la 19,30 seara. Schimbam două tramvaie de la garsoniera noastră închiriată din Bucur Obor. Eram în marș patru ore pe zi. Iarna mergeam ca o rață, ca să nu mă dezechilibrez și să nu îmi strivesc copilul din burtă de caldarâmul înghețat. Directorul intra răcnind în clasă, în timpul orelor, și mă obliga să mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
blând, îmi arăta cum se fac sfinții, îi sorbeam vorbele și mă uitam la el ca la un Dumn ezeu. După doi ani m‐ am întors acasă, ș‐am început să fac singur iconițe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. Îmi așterneam hăinuța jos, îmi întindeam marfa pe ea și‐ mi așteptam mușterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la țară, mă întrebau cine le‐a zugrăvit, le spuneam că eu ... și cumpărau, bieții oameni, ziceau că‐ s icoane
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mama. Simți în sufletul ei așa, ca o mulțumire, că se descurcase bine în prima ei încercare de gospodină. Dar, parcă se făcuse cald afară și era năduf. Ia să-i facă ea și tatei o surpriză. Se duse la oborul porcilor și le dădu drumul să se scalde în groapa cu nămol, special pregătită de tata pentru ei, pentru zilele cu arșiță. Dar când să-i bage înapoi la locul lor, porcii nicăieri! Îi găsi în grădină, uitase poarta deschisă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
frumos decapitat. Se îmbrăcă liniștit ajutat de un elev cu ghiozdanul în spate, să-și găsească mânecile, ude de zeama roșiilor. Plecă liniștit după ce plăti marfa cumpărată. O educatoare traversă cu grijă, semnalizând disperată cu poșeta, zebra, care lega Cartierul Obor de Piața Hipodrom. Când descinse în siguranță, se despuie de veșminte și în fata preșcolarilor se masturbă schimonosită de plăcere cu mâna unui copil. Un medic pensionar, care-și făcea zilnic rondul cu dalmațianul în lesă printre tarabe, eliberă câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
leșinai de râs: Mi-aruncau pământ pe mine/ Cu lopata doi gropari/ Ca să nu mai văz durerea/ Ochilor frumoși și ma-ari./ Acest ma-ari din finalul ultimei strofe e rupt în două cu arta unui bișnițar, Rică, fante de Obor, vorba MRP-ului, jocul e desăvârșit, un șmenar adevărat se naște în fața lor... Te-ai întors târziu acasă/ Primul lucru ce-ai făcut?/ Ai așternut cearșaf și pernă/ În patu-n care am zăcut./ Cu țărâna stau în gură/ Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bine retribuită și neapărat de succes. Astea erau atributele unui viitor, construit și gândit Într-o familie În care banii, chiar dacă nu curgeau În valuri, nu erau o problemă,, Locul În care cerșește Antoniu, este gura de metrou, a stației Obor, stație extrem de animată, din care ies și intră zilnic puhoaie de oameni. Puhoaie mohorâte, triste, Încruntate, și arțăgoase. Rareori, privind cu atenție, vei descoperi un chip luminos sau un zâmbet autentic. Astăzi, intrarea metroului e destul de pustie; a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
câteva sute de ori pe zi, Îmi place să stau de vorbă cu oamenii, Îmi place să mă Îmbrac În albastru și În portocaliu, uite, și acum am pe mine o bluziță albastră, mi-a dăruit-o prietena mea din Obor, vânzătoarea de ziare. Îmi plac tare mult bomboanele de ciocolată, Îmi place să dorm sub cerul liber, Îmi place tot ce văd și mă bucur de tot ce Întâlnesc. E drept, m-a costat lucrul ăsta, mi s-au Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să mai apuc anul ăsta. La Piața Sfântul Gheorghe, amețit ca un bondar în căldura care începe să miroasă a foc de toamnă, trebuie să trec de pe un trotuar pe altul prin tramvaiele de epocă, unul pentru Gara de Nord, altul pentru Obor, tramvaie roșii, cu caii nervoși înhămați, tropotind steril în macadamul stricat, fiindcă n-or să plece niciodată. Sunt aici pentru bucuria copiilor. În balconul pe jumătate surpat al casei de vis-à-vis, cea cu Fierărie la parter și barul Côte d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Côte d’Azur la subsol, un tip cu camera video, cu un aer inconștient de turist occidental, stă cu trupul slăbănog înclinat primejdios spre stradă, pe unde totuși există și tramvaie în circulație. În tramvaiul care nu mai pleacă spre Obor, blocat de cele butaforice, s-au urcat, ca de obicei pe la ultima ușă, fetele oacheșe gureșe. Erecția pe care apariția lor mi-o provoacă de obicei e ținută în frâu de cartea destul de grea, patru-cinci sute de pagini, din buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și pornește târându-și pe trotuarul stricat pantoful cu talpa dezlipită. treisprezece Discuția despre satul românesc s-a relansat într-un weekend când mama a reușit sa ne mobilizeze pe toți pentru un transport de prune brumării de magiun din Obor, unde asistaserăm la doborârea de pe soclu a țăranului monstruos revoltat. Sunt ani de zile de când în piața asta mă pierd de mama, vrăjit de muzica tare din stație. Mă trezesc în furnicarul care bântuia „cea mai mare piață din sud-estul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
săptămână trebuia să împart romanul meu cu Portia? (Să nu plec până nu... Plecam mai devreme din biroul afumat de țigările de la care nea Vlad nu aruncă niciodată mucurile, plecam cu greața ațâțată de o ploaie rece (și venea sâmbăta, Oborul... ), stăpânindu-mi nevoia de alcool cu gândul pervers că, în autobuzul care mă duce acasă, pe traseul neschimbat pe lângă Cotroceni, Grădina Botanică, Cișmigiu se va întâmpla lucrul extraordinar, întâlnirea norocoasă care nu se întâmplă de ani de zile. Pe lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
clarificarea chestiunii. Îl întreba de ceas, în toiul discuțiilor pe teme diverse, așa, parcă într-o doară, ca și cum l-ar fi întrebat de sănătate, nu cumva să-l supere. Dacă pe clienții săi de la magazinul de textile, cel de lângă piața Obor, unchiul reușea să-i îmbrobodească la fel de ușor cum l-a îmbrobodit pe tata, cred că patronul său avea toate motivele să fie mulțumit de el. Gură-bogată cum era, îmi închipui că avea puterea să-și convingă clienții să cumpere un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]