6,770 matches
-
în: Ediția nr. 87 din 28 martie 2011 Toate Articolele Autorului Sofia s-a trezit într-o cameră de spital. A privit în jur și a observat lângă patul ei o infermieră care stătea pe un fotoliu și o privea. Obosită, a întors capul spre fereastră și a observat că era noapte. Nu știa ce este cu ea și nu-și amintea nimic. Femeia s-a ridicat și a venit aproape spunându-i blând. - Stați, liniștită, vă rog, merg să-l
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
mai atrăgea cu frumusețea ei și poate a judecat-o greșit. Poate! A oftat prelung, dorind să scape de povara acestor gânduri și după ce a parcat mașina în garaj, a urcat gânditor treptele, care duceau spre dormitorul lui de burlac. Obosit, a dormit și a visat-o din nou pe mama lui, care l-a sărutat pe frunte și i-a dăruit un trandafir galben, apoi a plecat plutind și a dispărut într-o lumină strălucitoare. În săptămâna următoare s-a
FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364438_a_365767]
-
asculți, atunci ne vom urca pe tine, te vom acoperi și aici îți va fi mormântul. Speriată femeia a început să construiască zidul. Pietrele se așezau perfect și foarte ușor. Seara ridicase deja un rând destul de înalt așa că a adormit obosită. A doua zi a reluat lucru. Pe la amiază a văzut cum înger cobora spre ea din înaltul cerului. Pietrele au început să se agite și îi strigau tainic: - Nu vorbi cu el, nu-l asculta, este dușmanul nostru, vrea să
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
realizezi că de fapt acest lucru nu era chiar atat de important. Când ai ajuns la capăt și învins sau învingător te așezi pe iarbă și nu este nimeni lângă tine să-ți sărbătorească succesul sau să-ți sprijine tâmpla obosită. Sau când cineva anunță că a pus o bombă în clădirea în care lucrezi. Nu am simțit nici un fel de frica sau panica.Ba mi-am aranjat hârtiile la care lucrăm . Și mi-am luat poseta.Mi-am amintit fără
...CE CONTEAZA DE FAPT de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364454_a_365783]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > VEAC ÎN RISIPIRE, DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Veac în risipire Noaptea-și pleacă obosite pleoape Și pe cer întâia stea apare. Moș Ajunul, iată, e aproape, Când se strânge satul a urare. Vesele ferestre luminate ... Crez - eres, naivă împletire, Izvorând din timpuri neuitate, Cerul larg deschis a mântuire. Clipe se-nveșmântă cu eterne Gânduri
VEAC ÎN RISIPIRE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364472_a_365801]
-
moderne, un loc unde î-L imploră pe Dumnezeu, să o învețe cum să culeagă Lumina. Lumina este atotcuprinzătoare dintr-un capăt la altul din acest volum, deși uneori nu se vede, precum soarele, lumina aceasta există, blândă, matură, uneori obosită dar mereu gata să spele cu ,,lacrima toamnei,, obrazul Planetei. În acest context, poeta stă între Mărginire și Nemărginire, defel derutată, ea știe că locul din care pornesc în lume și în viață, toate visele , locul tainic al fiecăruia om
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
Acasa > Cultural > Artistic > BANII CARE ADUC FERICIREA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Într-o seară de vară, după o zi ceva mai extenuantă de lucru în bibliotecă, m-am simțit obosit, am pus capul pe birou, să închid măcar ochii câteva clipe și am ațipit. Mi-am dat seama repede că sunt gata să adorm după faptul că lucrurile la care mă gândam, le vedeam aievea în fața ochilor, luând contururi distincte
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
mai șters câteva pete de ipsos rămase pe parchetul de sub pervaz și s-a ridicat în picioare. Când s-a întors spre ușă, l-a văzut pe Mișu cum examinează pereții, răzimat de tocul ușii. Părea indiferent, liniștit și chiar obosit. Ea a îndrăznit să-l întrebe: - Ce ziceți..., e bine cum am făcut? - E foarte bine, de ce te temi? Uite ce luminoasă e camera și cum strălucește parchetul! Hai, mergi și te spală. Te aștept la bucătărie. - Da, cuconule, dar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
câinele mă latră ca pe un străin că iarăși plec și iarăși vin în jurul meu doar un pustiu lucrurile astea stivă îmi stau iarăși împotrivă o lumina între geamuri calfele cocoșii cântă ticăloșii noi epitalamuri bate vântul într-o doară obosiți drumeții praful îl măsoară cu o sfoară până aici a zis cavaful Referință Bibliografică: În jurul meu doar un pustiu / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II, 19 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru
ÎN JURUL MEU DOAR UN PUSTIU de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361379_a_362708]
-
frumos. Un om care a vibrat la multe corzi Ești că străinul acela din poveste, Care bătând la fiecare poartă Nu știe nici ce vrea nici cine este. Nu am să-ți spun Adio,că va veni o zi Când obosit ,trist și pustiu Vei reveni cerșind să-mi plângi pe umăr Când am să-ți spun că este prea târziu. Referință Bibliografica: Prea târziu / Nuța Istrate Gangan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi
PREA TARZIU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361410_a_362739]
-
aceasta e frig haină crește din mine merg spre poartă uitasem văile călduroase setea fântânile care-mi sărutau fruntea mi-e foame m-aștepți răbdător cu tavă plină mănânc pe saturate din margine de cer umbră unui înger sprijină ochii obosiți chiar dacă ești cărunt desfaci redingota nopții când îmi atingi buzele te identifici cu roua afrodita trage storurile timpul câștiga frumusețea scoasă la licitație suspinul morții nu mai poate urca scară. (fotografică realizată de fiica mea Ioana) Referință Bibliografica: Și seara
ŞI SEARA ARE HAINĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361405_a_362734]
-
o frumusețe epică uluitoare. Arta scrisului traversează pagini antologice de jurnal sau, scene fierbinți ale căror trăiri nu le poți omite decât intenționat. Râsul subtil sau nu, tragi-comic sau cum vrei să îl reconsideri, dar sănătos țâșnind din inspirațiile scriitorului obosit să caute în frământările sufletești aidoma pajiștilor prelungi si molcome ale femeii coborâte din vitralii. Întâlnim numeroase introspecții interioare, cu multele gânduri care tranzitează viața unui om cinstit cu el însăși, obișnuit până la urmă, descriind întâmplările din ,”văgăună” pline de
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
Vasile Petru îi spuse: - Pentru problema cealaltă, spune-i să treacă să mă vadă mâine noapte. Nu lasă nici un ban, ieși pe ușă, perzându-se în umbrele nopții. Rodica D.D.T. îl urmări cu o privire de gheață. Se întinse pe pat, obosită. Era scârbita, dezgustata, sătula de viață. Funcționa doar pe baza unui sentiment de ură cu grad octenic extrem de ridicat; cel mai bun carburant pentru oamenii disperați, părăsiți și mult prea singuri.” Oameni disperați... O umanitate debusolata, care se refugiază în
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
cu sufletul ei delicat, pentru că la el acasă este oază ei de liniște: „...cărțile reprezentau 80% din lucrurile care umpleau cameră. Tronau în biblioteca de pe perete, pe scaune, pe masă, sub masă, pe parchet...” Iată profilul iubitului ei: „Se născuse obosit și trăia doar pentru a se odihni...” Fascinantă descriere. Autorul ne-a și aruncat cu rafinament în acel dolce farniente fasinant! „Rodica începu să se dezbrace... Abdomenul plat și pubisul perfect epilat îi dădeau un aer de feminitate aparte. Se
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
o sferă albastră. Se desfăcu în două emisfere, iar din ea coborî un tânăr chipeș și viguros, precum Apollo. Tânărul îl recunoscu de îndată pe Moș Orion, care însă se dezmetici greu în fața unei asemenea surprize. Ochii lui mici și obosiți priveau în sus la luminosul chip de tânăr aterizat în fața sa. - Bine te-am găsit, Moș Orion! Ce mai faci? Cum o duci cu sănătatea? Ochii bătrânului începură să clipească mărunt, se umplură de lacrimi și bucurie și se repezi
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
poem: „Culcat,/ stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori./ E atâta liniște și armonie!/ Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți/ de atâta privit spre spațiul virtual”. („Căprioara nebună”). E plăcut și ușor să citești versurile lui George Roca, e reconfortant și înnobilant să-i citești destăiuirile, căci nu o dată el povestește cu limbajul poeziei (am putea vorbi de lirismul epic
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
banchetă cu fratele și acum trăgeam amândoi de câte o ramă. Nu intra apă la fel de multă, însă nu mai înaintam ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți și disperați. Mergând direct spre mal, nu am fi reușit să străbatem prin furia valurilor întreaga distanță ce ne despărțea. În suflet se strecura teama pe nesimțite. Până la panică și disperare nu mai era mult. Forțele noastre fizice începeau să
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
Maicii sfinte, ba că Edenul o pețea. Dar au trecut acele vremi cum toate trec pe lume-n grabă - azi țara-i cum s-au străduit s-o facă aflătorii-n treabă: Ocean de vise în derivă și de speranțe obosite, în care doar rechinii zburdă printre grămezi de legi sucite! Au fost din ăștia și-nainte, când omul nou era forjat după rețete bolșevice, căci la români nu-i un păcat să te prefaci că doar muncești ca-n zisa
BALADA AFLĂTORILOR ÎN TREABĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363925_a_365254]
-
îi alunecă de la copil în direcția mamei lui și o cercetează pe fugă. Este o tânără suplă și grațioasă, îmbrăcată lejer, în pantaloni de trening bleumarin și un tricou alb, imprimat cu un desen vesel. În comparație cu aceea, se simte bătrână, obosită și, mai ales, deloc atrăgătoare. Însă gândul acesta o traversează pentru o fracțiune de secundă doar, fiindcă atenția i se îndreaptă din nou către cel mic. - Cum te cheamă, puiule? Bineînțeles că știe cum îl cheamă; vrea să-l audă
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
senin necunoscut, Gîndiri și verbe, conceput, Căutînd iubirea cu ardoare. Și către soare ochii-ndrept, Și inima de lut palpita. Eu roua și Cuvînt aștept, Izvor din Norul Înțelept, Din Suflul Sfanț care-mi cuvînta. De val, de vînt șunt obosit, Si grea e țină vinovată. Dar stropi din cer în cale-mi vin, Si solii Tăi vin din senin, Senin e-albastrul ce ma poartă. Și zorile s-or limpezi, Și-n zbor, eu ,devenind lumină, Cu-albastru cununat deplin
DIN LUT CATRE SOARE de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363997_a_365326]
-
Autorului O cameră sterilă plină de flori colorate Atmosferă...albă peste suflete întunecate. Ghiara ascuțită a durerii mă doboară Gândul îmi zboară la viața anterioară... Mă-ntreabă mereu, ce am făcut greșit Cum de-am ajuns aici cu dureri și obosit? Otrava durerii îmi copleșește trupul cu lacrimi amare. Simt Viața, cum mă părăsește irosindu-se în destrămare.. In rochia-nserată văd cu tristețe, lumina ce se-ndoaie Inima plânge, simțind a vieții slabe bătaie. Nu vreau sä plec...mai am atâtea
CALUL ALB... de DOINA THEISS în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364034_a_365363]
-
s-o ducem acasă? - Ei, haide, haide, dragă, ce-ar fi dacă am lua toți cerșetorii cu noi?, ripostă el iritat. Ce-ți veni? - Aș fi sigură că ajunge nevătămată... Un fior rece străbătu șira spinării Soficăi. Privi în gol, obosită să-și tot miște pupilele în toate părțile, apoi le ridică fără să gândească. Și le odihni pe chipul unui tânăr care o privea insistent. Nu realiză că acesta stătea chiar în fața ei și-i spunea ceva. I se părea
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
căzu peste bancnota de cinci lei care i se înfățișa în față și pe care băiatul o ținea cu două degete. O luă timid, dar n-o băgă în buzunar ci-și odihni mâna pe genunchi, socotind că e prea obosită ca să ascundă acei bani prin buzunarele adânci. “Ce-o fi vrut să spună doamna aceea?”, se întrebă ea deodată. - Mamaie, ai grijă de bani, să nu te fure careva!, auzi glasul tânărului. - Mulțumesc, bogdaproste, tinere!, bâigui ea gânditoare. În câteva
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
că a putut face toată această lucrare fără greșeală și fără ca tatăl său să obosească. Apusul roșiatec cuprinsese orizontul, aruncându-și ultimele săgeți spre cei doi, tată și fiică, cuprinși de un moment de tăcere și cărora gândurile le fugeau obosite, probabil în direcții diametral opuse. Da. Emanuela, se gândea la fetiță... Ce-o fi făcând? Astăzi nu a văzut-o. Se rugă în gând să fie bine și reveni cu gândul la tatăl ei, privind îngrijorată către el. Mai slăbise
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
tulpini, și-n mugurii ce nu s-au desfăcut încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă. Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele biciuite de frigul din trecut. Pașii mă poartă cu greu. Nu ei, ci eu îi port. Sau cine mai poate ști care pe care mai poartă. Oricum sunt acolo unde lumina mai
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]