13,698 matches
-
scaune urîte, rînduite În jurul unei mese enorme, și un birou. Nu, nu era salonul, de care Rowe Își amintea vag. La capătul mesei ședea, Într-un fotoliu, doamna Bellairs, cu capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de mucava. Refuză să vorbească, zise omul ce-i condusese. — Bună ziua, cucoană, o salută Prentice cu o amabilitate jovială. Doamna Bellairs continua să tacă. — Ți-am adus un musafir, cucoană, spuse domnul Prentice dîndu-se puțin la o parte, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
convins că vom muri într-un accident de mașină. Vaughan nici măcar n-a oprit. L-am privit cum accelerează mai departe, cu fața plină de cicatrice aproape lipită de parbrizul spart, înlăturându-și cu furie mărgelele de sticlă mată de pe obraji. Deja actele sale de violență deveniseră atât de aleatorii, încât eu nu mai eram decât un spectator captiv. Și totuși, în dimineața următoare, pe acoperișul parcării aeroportului unde-am abandonat mașina, Vaughan mi-a arătat cu calm adânciturile mari din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acelea imaginare care-i umpleau mintea. Încercând să se întreacă pe sine, Vaughan gândise un almanah îngrozitor al dezastrelor automobilistice imaginare și al rănilor nebunești - plămânii oamenilor în vârstă înțepați de mânere, piepturile femeilor tinere străpunse de coloane de direcție, obrajii tinerilor chipeși găuriți de încuietoarele cromate ale trapelor. Pentru el, aceste răni erau cheia unei noi sexualități născute dintr-o tehnologie perversă. Imaginile acestor răni atârnau în galeria minții sale ca niște exponate în muzeul unei măcelării. Gândindu-mă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
m-am întins nepăsător pe spate. Trupul înfășurat al mortului era ridicat de pe capota mașinii mele. Așezată ca o madonă dementă între portierele celei de-a doua ambulanțe, soția lui se uita în gol la traficul de seară. Rana din obrazul ei drept îi deforma încet fața pe măsură ce țesuturile învinețite se îmbibau cu propriul sânge. Eram deja conștient că grilajele întrepătrunse ale radiatoarelor mașinilor noastre formau modelul unei inevitabile și perverse uniuni dintre noi. M-am uitat la contururile coapselor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
au fost retrase. Toată dimineața am vomitat în vasul smălțuit pe care mi-l ținu sub față o infirmieră. Femeia se holba la mine cu ochi îngăduitori, dar imobili. Marginea rece a vasului sub formă de rinichi mă apăsa pe obraz. Suprafața lui de porțelan era împodobită de-un fir mic de sânge rămas de la cine știe ce necunoscut care îl folosise înainte. Vomitând, mi-am sprijinit fruntea de coapsa puternică a infirmierei. Lângă gura mea învinețită, degetele ei muncite contrastau ciudat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
soțul. Când își ridică privirea, mă văzu prin parbrizul fără sticlă, stând la volanul deformat între petele uscate de sânge aparținând soțului său. Ochii ei ageri abia dacă-și schimbară centrul de atenție, însă își duse o mână involuntar la obraz. Măsură daunele mașinii, atenția trecându-i de la grilajul îndoit al radiatorului la volanul înălțat pe care-l țineam în mâini. Apoi începu o scurtă cercetare atentă a mea, inspectându-mă cu un ochi tolerant ca un doctor pus în fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
capotei și scaunelor, pline de confetti negre. - Ai fost rănit grav? mă întrebă. Cred că ne-am văzut la spital. Mi s-a părut imposibil să-i spun ceva, conștient de felul aproape obsesiv în care își pieptăna părul peste obraz. Corpul ei vânjos, cu sexualitatea lui nervoasă, forma o puternică joncțiune cu mașina îndoită și înnoroiată. - Nu-mi trebuie mașina, zise ea. De fapt, m-am îngrozit când am aflat că trebuie să plătesc o mică taxă pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zâmbit liniștitor. Vaughan ședea ca un gangster plictisit lângă ea, cu genunchiul stâng sprijinit de coapsa ei. Cu o mână se freca fără băgare de seamă între picioare. Se uita țintă la baza gâtului ei, plimbându-și ochii pe contururile obrazului și umărului său. Dacă l-ar fi ales ea pe Vaughan, al cărui stil maniac însuma tot ce găsea ea mai exasperant, mi s-ar fi părut perfect logic. Accidentul în lanț pe care-l văzuserăm făcuse să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașinăriei. Când jeturile de apă biciuiră caroseria încă udă, Vaughan și soția mea începură din nou să facă dragoste. Catherine îl ținea de umeri, uitându-se la fața sa cu ochi posesivi, o amantă dezlănțuită. Își înlătură părul blond de pe obraji, dornică să se întoarcă iarăși la corpul lui Vaughan. Acesta o sprijini de banchetă, îi depărtă coapsele și începu să-i maseze pubisul, căutându-i anusul cu degetul mijlociu. Se aplecă spre ea pe-un șold, adoptând amândoi poziția diplomatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ca și când sperma pe care o vărsase în vulva lui Catherine atenuase momentul de criză. Catherine se așeză în față, îndepărtându-se de Vaughan. Îmi atinse umărul într-un gest de afecțiune domestică. În oglinda retrovizoare i-am văzut umflăturile de pe obraz și gât, gura învinețită care-i deforma zâmbetul nervos. Desfigurările acestea subliniau elementele adevăratei sale frumuseți. Când am ajuns acasă, Vaughan încă dormea. Eu și Catherine am stat în întuneric lângă mașina imaculată, capota ei lustruită părând un scut negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și plecă în liniște. În lift, am ținut-o strâns pe Catherine, iubind-o pentru loviturile pe care Vaughan le aplicase corpului său. Mai târziu în noaptea aceea, i-am explorat trupul și vânătăile, pipăindu-le blând cu buzele și obrajii, văzând în porțiunea de piele zdrelită de pe abdomen geometria violentă a fizicului puternic al lui Vaughan. Penisul meu urmări simbolurile crude pe care i le lăsaseră pe piele mâinile și gura lui. Am îngenuncheat peste ea pe când stătea întinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
racordului. Preț de douăzeci de minute, am condus de-a lungul autostrăzii din Northolt, ținând mașina pe banda din mijloc și lăsându-mă depășit pe-o parte și pe cealaltă de mașinile mai grăbite. Vaughan stătea lăsat pe spate, cu obrazul drept lipit de scaunul răcoros, cu brațele căzute flasce pe lângă corp. Din când în când, mâinile i se contractau, iar brațele și picioarele i se curbau involuntar. Începeam deja să simt primele efecte ale acidului. Îmi simțeam palmele reci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui păru să-mi alunece în sus și-n jos în brațe, mușchii spatelui și ai feselor sale întărindu-se și opacizându-se în timp ce atingeam suprafețele în transformare. I-am luat fața în mâini, simțindu-i netezimea de porțelan a obrajilor, și i-am atins cu degetele cicatricele de pe buze și obraji. Pielea lui Vaughan părea acoperită cu solzi de aur metalic, iar punctele de sudoare de pe brațele și de pe gâtul lui îmi săgetau ochii. Am ezitat la gândul unei lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
brațe, mușchii spatelui și ai feselor sale întărindu-se și opacizându-se în timp ce atingeam suprafețele în transformare. I-am luat fața în mâini, simțindu-i netezimea de porțelan a obrajilor, și i-am atins cu degetele cicatricele de pe buze și obraji. Pielea lui Vaughan părea acoperită cu solzi de aur metalic, iar punctele de sudoare de pe brațele și de pe gâtul lui îmi săgetau ochii. Am ezitat la gândul unei lupte cu creatura aceea aurie, urâtă, înfrumusețată doar de cicatricele și rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
își desfăcu jacheta de piele, expunând - cu un gest de homosexual dezechilibrat care-și arată rănile supurânde ale unei operații chirurgicale transexuale eșuate - rănile redeschise care-i marcau pieptul și abdomenul. Am coborât capul până la nivelul toracelui său, apăsându-mi obrazul de profilurile însângerate ale unui volan deformat, de punctele de coliziune ale unui tablou de bord. Mi-am plimbat buzele de-a lungul claviculei sale stângi și i-am supt sfârcul cicatrizat, simțind între buze areola resecționată. Am coborât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și a brațelor sale se arăta în formele lor cele mai limpezi și mai pline, ca și când fiecare celulă sangvină și granulă de pigment, cartilajele feței sale, ar fi fost reale pentru întâia oară, strânse laolaltă de mișcarea mașinii. Pielea de pe obrajii ei, indicatoarele stradale care ne îndrumau spre autostradă, mașinile parcate pe acoperișul supermarketului, toate erau clare și bine definite, ca după retragerea mult așteptată a apelor unui uriaș potop care ar fi lăsat pentru prima oară fiecare lucru izolat - trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
darabana cu mâna stângă pe bordura volanului, citind parcă alfabetul Braille al drumului în trepidațiile lui rapide. Urmărind în gând acele contururi vălurite, făcea Lincolnul să vireze de colo-colo pe suprafața șoselei. Fața îi era încremenită într-o mască rigidă, obrajii cicatrizați îi erau încleștați în jurul gurii. Trecu în zigzag de pe-o bandă pe alta, țâșnind în față pe banda de mare viteză până ce ajunse în rând cu Catherine, după care încetini și rămase în urmă, permițând altor mașini să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era mult prea mare. Stătea deci în ghișeu, totuși îi era frig. Aruncă o privire nămeților de zăpadă de pe peron, apoi alta ceasului de pe birou. 11:43. Continuă integrama. Avea 54 de ani, o casă, un televizor, părul gri, unsuros, obrajii supți și nerași, dinții galbeni, semăna cu Robert de Niro, dar nu știa asta. - Greu la cântar, mormăi. În cinci, ia să vedem... Nu găsi nici un cuvânt corespunzător în creierul obosit. În schimb, auzi niște pași. Cine putea fi? Gara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
privi. Era frumos, incredibil de frumos, chiar dacă fuma. - Ce e? întrebase Bogdan, dar nu cu răutate, ci cumva curios, cumva drăguț. Iar Monica nu prea știa ce să zică, cum să-l ia. - Hei, spusese. Și îl mângâiase tandră pe obraz. La care Bogdan o privi trist, dădu din cap că nu, și intră în casă. Se așezase din nou lângă gașca lui. Și toți izbucniră în râs. Monica se prefăcuse că nu înțelege, dar zece minute mai târziu, văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
are tied, my body bruised, she’s got me with nothing to win and nothing left to lose“. Și, desigur, refrenul: „I can’t live with or without you“. Plângea din ce în ce mai tare, deși încet-încet obosise. O dureau ochii, îi ardeau obrajii, și Bono cânta pentru ea, și Edge meșterea chitara pentru ea, și cineva lucra la clape pentru ea, și basistul și toboșarul, și producătorul, și inginerul de sunet... „De ce?“, șopti suflându-și nasul. „De ce mie? De ce îl iubesc? De ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
feedbackul chitării învârtind un buton... Dublin 1986 - București 2004 Frankfurt, 28 februarie 2005 NORVEGIA La Muzeul Neamului din Oslo, o clasă a treia și domnișoara Nygaard, învățătoarea, privesc în tăcere, cu lacrimi de recunoștință și frig în ochi și pe obraji, o vitrină. Moment de reculegere, după care domnișoara Nygaard explică, arătând către omul de zăpadă din vitrină, un tip de vreo doi metri înălțime, cu barbă, trup păros, basc de viking: - Copii, acesta este Lasse Agstrom, întemeietorul Norvegiei. Deși copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
da; Mozart, da; dar nu Bowie! Am zăbovit o secundă, după care mi-am amintit de ceva petrecut cu câteva zile în urmă și am urlat: - Și în nici un caz, niciodată, Clash! O lacrimă sau două i se prelinseră pe obraji. - Și de ce nu mi-ai zis până acum? șopti. - Pentru că te iubesc, am zis eu, deși nu era adevărat: nu-i zisesem nimic din politețe și pentru că-mi plăcea să mă culc cu ea. Sau poate o iubeam? - Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sunat la interfon. Poarta s-a deschis cu un zumzăit primăvăratec și am intrat în curte. Manson mă aștepta în pragul ușii. - Ce faci, bă? zise zâmbind. - Hai noroc, moșule! l-am salutat. Ne-am îmbrățișat, ne-am pupat pe obraji, am intrat în casă și ne-am așezat la o masă mare, neagră, de marmură, în sufragerie. - Ce mai faci, bă? Repetă Manson. Te-ai mai îngrășat! - Nu, bă, nu, tot 95 de kile am. Da’ tu ai cam slăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
era plin cu destul de mici ființe zburătoare care fluturau în jurul unui bec de 100 de wați. Iar acele făpturi erau aparent niște îngeri. Da. În frigider zburătăceau vreo 15 îngeri, niște omuleți cu bucle blonde, ochi albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum zumzăiau prin magazie, urlând cu voci ascuțite: - Ajutor! Ajutor! Dumnezeu, ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ivănescu? Avea dreptate. Am recunoscut că da. - Păi, vezi? spusese. Vrei s-o impresionezi pe Miruna și, de fapt, te dă incultura afară din casă... Toți izbuniseră în râs, iar eu mă cam înroșisem probabil. Sau îmi era cald la obraji. Sau eram pur și simplu furios. S-o impresionez cu nume de poeți? Să mă dea incultura afară din casă? Pe mine? Pe mine, care îi scrisesem un eseu de șapte pagini despre teatrul lui Eugen Ionescu, iar el luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]