2,880 matches
-
explicație stătea în faptul că obosisem și mi se împăienjeneau ochii. Era cazul să plec. Am pus la loc toate ustensilele, cârpele, măturile, periile, detergentul, aranjându-le cu cea mai mare grijă posibilă. În mod normal nu aș fi atât de obsedat de curățenie, însă voiam să le joc o festă celorlalți. Îi și vedeam dimineața, muți de uimire din cauza perfecțiunii restaurantului, pășind cu băgare de seamă, roși de ciudă până în adâncul sufletului. De-abia în acea clipă, când mă lăsam de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
interesant, comentai eu. Ignorându-mă, continuă: — Frecam cu toții menta prin preajmă. Eu am stat pe coșul meu toată după-amiaza, asta, bineînțeles, când nu tropăiam pe scenă, să-mi rup picioarele, nu alta, ca să-i fac pe plac nu știu cărui guru luminist obsedat de energie, dar cine naiba o să spună că așa a fost? Absolut nimeni n-o să poată să dovedească faptul că n-ar fi putut să dea o fugă până-n biroul lui Philip, să-l umfle cu insulină. —Dar MM? întrebai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la maxim, stomacul care ți se zbate nebunește, și, pe de altă parte, îți pui ochelari de cal și te repezi cu capul înainte, în ciuda tuturor avertismentelor, ignorând, în mod voit, cele mai puternice semnale cum că persoana care te obsedează nu e cum credeai tu. Dacă Hazel nu ar fi avut nevoie de Ben la începutul carierei sale, cu atât mai puțin avea nevoie de el acum, când deja își făcuse un nume. Și, din câte se spuneau, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe podea, astfel încât să aterizeze lângă Ben. De fapt, cred că ar fi observat-o cineva dacă ar fi fost acolo de la început. Toți mașiniștii au priviri foarte agere, ca să nu mai vorbim de Bez și de Steve, care e obsedat de măturatul podelei. Sigur ar fi zărit-o unul dintre ei în momentul în care s-ar fi întors pentru începerea spectacolului. Nu-mi imaginez cum ar fi putut rămâne acolo cam până aproape de prima pauză fără s-o observe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de veghe rezolvând probleme. Ipocriții! Ea era o pisică în călduri, iar el, un armăsar de prăsilă pur sânge... nu o dată simțise dorința să bată în perete și să-i strige: „Vino aici, și încearcă cu asta!“ Ajunsese atât de obsedat, încât simțise chiar dorința să o pună la încercare pe învățătoare; să descopere cum dracu’ era în stare ăla să o excite atât de tare pe chiștocul ăla de femeie. O umbră se opri în fața intrării. La lumina jăratecului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Și copiii? a întrebat-o Jake fără vreun accent deosebit. Ei cum intervin în schemă? A, să nu-mi spui! Vocea i-a devenit batjocoritoare. —Dă-mi voie să ghicesc. Copiii nu au loc în viața ta ocupată, competitivă și obsedată de muncă. Ești una dintre carieristele alea - tipice... Nu, nu sunt, a sărit Alice, ridicându-se în capul oaselor furioasă. Și știi ceva? M-am săturat de oamenii care cred chestia asta. Întotdeauna mi-am dorit copii. Întotdeauna. — Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i-a luat mâna de pe cap. S-a luptat cu instinctul de a se întoarce pe călcâie și de-a o lua la goană. Avea nevoie de comisionul ăsta. — Deci, a zis el voios, asta e bucătăria. Și restul casei? — Obsedat de muncă ce ești, a spus ea împingându-și în față buza de jos, într-un gest provocator. Mai vrei un pahar? l-a întrebat fluturând sticla de șampanie. — Nu, e suficient. Mulțumesc. —Of, pentru numele lui Dumnezeu! Trăiește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nările lui Alice. Când l-am întâlnit pe Tarquin pentru prima oară, mi-am dat seama ce se putea întâmpla. Așa că m-am cufundat în muncă. Nu mi-am dat voie să mă gândesc la nimic altceva. Am devenit complet obsedat de toată chestia cu reciclările... Dar cine e Tarquin? a întrebat Alice. Unde l-ai cunoscut? —Tarquin e un arhitect. A venit la un seminar La Gunoi! unde se vorbea despre case ecologice. Jake și-a îngăduit un zâmbet fugar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
adulte scuipă În aer către un copil preafrumos ca, astfel, acesta să nu fie deocheat). De umor negru este scena În care George Sarry, aflânduse În casa din Bristol a mamei sale, la puține zile de la ieșirea lui din Închisoare, obsedat de Înfometarea cronică, la care fusese supus pe tot parcursul lungii sale detenții politice și, Întocmai ca Scarlett O’Hara din romanul „Pe aripile vântului” (a cărei foame era pricinuită de ravagiile războiului de secesiune din S.U.A.), șterge farfuria de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Orice asemănare de personaj sau situație cu realitatea românească a începutului de Mileniu este intenționată și deloc întâmplătoare. Autorul Mariei, pentru că exista Familiei Albușel, pentru ajutor În loc de Cuvânt înainte OBSEDAȚI DE MESSENGER “Messengerul a devenit o adevarată boală. Cei mai afectați sunt cei tineri. Unii petrec în astfel de conversații și 10 ore pe zi, devenind cazuri patologice”. SIMPTOMELE “Am avut cazul unei fete, de 21 de ani, care, din
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
donatorul să nu aibă nici un indiciu. Nu va ști nume, nu va ști figură! Undeva așteaptă un viitor tată. Așa-zis. Nimic imoral, există deja menaje În trei. În patru. În paisprezece, În sută, o mie, un milion!... Omenirea e obsedată de sex; mental, totul e prins Într-un singur menaj, manej... Cam așa i se părea lui Thomas că stau lucrurile. Oricum, pînă la libertatea sexuală absolută nu mai era mult. Ce atîtea complicații, recipiente, aparatură, congelare? Cryos și alte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
deștepți. Cryos oferea speranțe; mamele Însă aveau și ele bagajul lor ereditar, puteau să nască și un retardat ori un rahitic, nimic nu era sigur. Un ținut doar al arienilor, numai Într-o carte sau Într-un film; Berg era obsedat de scenarii de tot felul - să meargă la o editură sau la un studio! S-a Întors Jesper din Legiunea Străină! Vestea l a făcut pe Thomas să lase la o parte orice altă preocupare În după-amiaza aceea și a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pat, dar de ce, oare, se legăna sau cineva mișca aproape în același ritm patul acela? Se simțea atât de obosit, atât de obosit... Nici ochii nu a reușit să-i deschidă. „Oare unde mă aflu acum?”, era întrebarea care îl obseda și pentru care a fost imposibil să găsească răspuns. Încercă să-și coboare picioarele ca pentru a se ridica, dar gestul era inutil. A încercat să întindă brațele, să poată contacta cu degetele locul în care se află. Cu toată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ce zici? Mergem? - Mda... Nu am încotro. Mulțumesc mult, Cezare! Știam că mă pot bizui pe tine! Ne putem întâlni mâine, după raport? - Da! O scoatem noi la capăt! Marian Malciu - Doamne ajută! Oare să fie... ea? se întreba Eugen, obsedat de pronunțarea acestui nume. Nu, nu cred să fie doar o simplă coincidență de nume... Dacă este chiar ea, ar însemna că nu s-a căsătorit sau... poate nu și-a schimbat numele la căsătorie... Hm! Medicinistă, profesor..., doctor oftalmolog
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
seama. Uitase că nu este în apartamentul său. A ieșit din cadă ușoară ca un fulg, după propria sa apreciere. Și-a șters doar fața, părul și picioarele și s-a grăbit să îmbrace halatul cu o curiozitate copilărească. O obsedaseră Tainicele cărări ale iubirii două întrebări: „O fi greșit măsura? Îmi va veni bine?” În fața oglinzii a exclamat mulțumită și s-a grăbit să ajungă la el să o vadă. - Wow! Ce frumoasă ești, iubito! o întâmpină Eugen, învăluind-o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ascultă ce-ți spun și bagă la cap. Pentru că, dacă mă asculți pe mine, cîștigi timp.” n-am uitat niciodată această atitudine a lui, aceste fraze prin care Victor îmi oferea „cadou” vaste hălci de timp. nu știu de ce era obsedat Victor, încă de la acea vîrstă, totuși fragedă, de problema timpului. în ce mă privește, pe la vîrsta de șase sau șapte sau opt ani mă consideram nemuritor, nu mi se părea de loc că stocul meu de timp ar fi fost
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unghiile la nesfîrșit. Și tu știi că am o alergie la acest tip de activitate compulsivă. Ei bine, domnul M este campion absolut la acest tip de îndeletnicire. N-am mai văzut încă un om care să fie atît de obsedat de murdăria de sub unghii. Omul este cu totul și cu totul incredibil, la fiecare două sau trei minute își curăță (atenție !) cu unghiile de la degetele mîinii stîngi unghiile de la degetele mîinii drepte. Tehnica sa este dintre cele mai necivilizate și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de vedere, e adevărat că trebuie să fim întotdeauna deschiși primirii cu generozitate a tinerilor care cer să trăiască, nu întru-totul ca noi, ci, ținând cont de experiența noastră, în funcție de talentele și de prioritățile lor; însă nu trebuie să fim obsedați de frica că nu vom avea frați și surori, și nici nu trebuie să cedăm în fața unor criterii lumești de strategii vocaționale ale căror riscuri, câteodată, se dovedesc a fi mai mari decât oportunitățile. Valoarea unei forme de viață consacrată
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și trăsese de schelălăitorul clopoțel. I se păru că țeasta lucioasă a lui moș Costache apare la ușă și vechile vorbe îi răsunară limpede la ureche: " Aici nu stă nimeni!" G. Călinescu REFERINȚE ISTORICO -LITERARE Pe autorul Enigmei Otiliei îl obsedează ideea paternității. Literatura lui se ordonează astfel în jurul acestei scheme universale, căreia un spirit speculativ ca al lui Călinescu n-a obosit să îi găsească nenumărate semnificații. Paternitatea e, de pildă, expresia nemijlocită a însuși principiului creator; prin zămislirea de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
timp până la majorat. Îl cunoaște pe rafinatul Leonida Pascalopol, prietenul lui Costache Giurgiuveanu și protectorul Otiliei, apoi "clanul" Tulea, familia Aglaei, sora bătrânului avar care avea un soț senil și trei copii: Olimpia, căsătorită cu Stănică, Aurica, o fată bătrână, obsedată de matrimoniu, și Titi, într-un fel, retardat mintal. În casa lui moș Costache se înfiripă idila plină de inedit dintre Felix și Otilia. Casa lui Giurgiuveanu are o viață ciudată pentru că totul se coordonează zgârceniei bătrînului: interiorul slab luminat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Iehova și-am așteptat Capitolul 12 ÎN LOC DE EPILOG: UN FRAGMENT AL POEMULUI CARE A ÎNLESNIT O PARTE DIN ÎNTÎMPLĂRILE CĂRȚII PREZENTE ȘI CARE VA ÎNLESNI O PARTE DIN ÎNTÎMPLĂRILE VIITOAREI CĂRȚI Ani de zile, începînd din studenție, am fost obsedat de Curcubeul gravitației, romanul lui Thomas Pynchon. Mi se părea că un asemenea text reprezintă un examen de maturitate pentru oricine încearcă să se revendice, fie chiar și polemic, de la post-modernism. M-am gândit mult timp cum ar fi dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Avea un lapsus cauzat de emoții. Știa că nu e bine însă a zis triunghi dreptunghiular, fiindcă trebuia să îl numească într-un fel la demonstrație. Îi treceau prin minte denumirea tuturor triunghiurilor< isoscel, echilateral, oarecare și, dreptunghiular. Parcă îl obseda acest cuvânt și nu era în stare să îl găsească pe cel potrivit. Era extrem de nervos iar profesorul râdea disprețuitor. Laur s-a înfuriat și a ieșit din sală. A venit asistentul Popescu după el, însă a refuzat să mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fără expresie să se prelungească neîncetat într-un fel de nemurire visătoare, neîngropată-n vers. Nimic nu ucide mai mult poezia lăuntrică și vagul melodic al inimii ca talentul poetic. Sânt poet prin toate versurile ce nu le-am scris... Obsedat de el însuși, poetul este un egoist; un univers egoist. El nu-i trist, ci lumea toată-i tristă-n el. Capriciul lui ia contur de emanație cosmică. Nu-i poetul punctul celei mai slabe rezistențe prin care lumea devine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bizar în întuneric, combină într-o viziune dramatică sclipiri instantanee cu un mister de umbre fugitive, alcătuiește o adevărată scară de nuanțe între lumină și întuneric. Dar nu această desfășurare este impresionantă, ci faptul că ești dominat, ești cuprins și obsedat de ele. Culmea extazului o atingi în senzația finală, în care parcă mori din cauza luminii și a întunericului. Este infinit ciudat că în viziunea extatică dispar toate obiectele înconjurătoare, toate formele curente prin care lumea se individuează. Nu mai există
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a lumii pentru a predica, ci pentru a muri singur, fără compătimirea oamenilor și fără lacrimile lor. Chiar dacă Isus n-ar fi cerut soldaților eliberarea - din cauza orgoliului -, totuși îmi este imposibil să cred că această idee nu l-ar fi obsedat. Neapărat Isus a crezut că e fiul lui Dumnezeu, dar aceasta nu l-a putut împiedica, în fața jertfei pentru alții, să se îndoiască sau să-i fie frică de moarte. În întreg procesul răstignirii, Isus a avut momente când, dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]