1,702 matches
-
are nimic de a face cu sfinții Bisericii) are nevoie să fie implicată în reînnoirea valorificărilor supra-conștiinței ("Îngerii lui Dumnezeu" din mitul Ispitirii). Maladiile spiritului nu sînt stări permanente decît în măsura în care sînt bazate pe idei fixe, pe valorificări false subconștient obsedante care blochează energia psihică, în timp ce ele rămîn tangibile și vindecabile cu ajutorul forței sublim motivante a valorificărilor supraconștiente, dintre care cea mai intens purificatoare este forța de acceptare. Ea nu se opune absolut deloc efortului rațional de ameliorare cît mai mult
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și de a-și ajunge după măsura adevărului și a iubirii puse în el”). Omul în cosmos, cu avânturile lui de contopire, de dezmărginire, de iluminare, urmate de eșecuri, de momente de cădere, de spaimă de neființă constituie și tema obsedantă a volumelor de versuri propriu-zise: Poezia (1983) - alcătuit din definiții ale poeziei, urmate de poeme, Pasărea Phoenix și În adâncile fântâni ale mării. Un spirit riguros, sever (dar nu uscat) disciplinează expresia tragică a sentimentului azvârlirii în lume: „Coboare îndurare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
mare măsură, manipulată, exploatată, ba chiar parțial inventată de cei care vorbesc despre ea, jurnaliști, politicieni sau oameni de știință? Nu este ea în primul rând o "mare afacere", de tras foloase pentru putere, carieră sau câștiguri financiare? Întrebarea este obsedantă. Am evocat-o adesea (de exemplu, Debarbieux și Montoya, 1998; Debarbieux, 2001): putem face în mod legitim un subiect de cercetare din violența în școală? Nu avem de-a face aici mai degrabă cu o supunere ilegitimă față de sirenele mediatice
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în Rapsodia pădurii. Lumea adâncurilor este tărâmul unde se adună neliniștile ca-ntr-un sabat. Revenirea la suparafață reprezintă ieșirea la o stare neutră, deci neinteresantă pentru poezie, dar este rândul chemărilor alpine să treacă pe prim plan, să devină obsedante: „Dacă umblu și mă zbucium, laud munții și-i cutreier Simt că sunt o-ncrețitură din giganticul lor creier.” (Căutătorul de comori) Munții „veșnici” și „codrii” configurează o rezervație naturală eternă; cântări în lumină antică, Rapsodia pădurii și Odă soarelui, se
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
dacă nu enunțate explicit: pare-se, nici chiar detractorii, sinceri sau conjuncturali, nu-i pot refuza statutul de scriitor de primă mărime al ultimelor decenii. Deoarece s-a abținut de a sacrifica „modei” demascărilor oficial agreate - și abil limitate - a „obsedantului deceniu”, cărțile lui de dinainte de 1989 s-au dovedit, după schimbarea contextului politic, mai viabile decât altele, care se subordonaseră docil acelei „mode”. Mai recent, s-au ivit încercări de contestare a lui B. pe criterii strict literare - ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
șoc306. Nimic nu atrage și nu excită că întâmplarea, atât de legată de capitală și de femeie. Femeia este tulburător de excitanta în rapiditatea și caracterul de proximitate al relațiilor pariziene. Această mitizare a primei întâlniri și a imaginii sale obsedante permite construirea universului iubirilor fulgerătoare prin efectul pe care îl produce femeia pariziana 307. Pariziana întreține mitul întâlnirii romantice neașteptate, cu toate ca de multe ori are grijă să o regizeze în prealabil. Frédéric califica prima întâlnire cu doamna Arnoux că o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sine tentația lectorului de a descoperi alte identități reale, dar această operație suferă relativizări succesive, datorate prismelor subiective prin care sunt văzute. La granița între autobiografie și ficțiune, între jurnal și roman, personajul-narator duce o viață sfâșiată, prinsă între destinele obsedante ale unor cărți începute și abandonate și un cotidian agitat, amestec de adaptare și de rezistență, de evazionism și înfruntare, atmosferă atât de caracteristică în lumea comunistă. Răfuială în oraș împrumută, cu o mare dexteritate, formula policier-ului, dar e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
conlucrare simbiotică între unii autori și Partid s-a instituit repede, culminând în opere devenite obiectul unui adevărat cult, între care cele ale lui Marin Preda (1922-1980), Nicolae Breban (n. 1934) sau Constantin Țoiu (n. 1923), în special romane tratând „obsedantul deceniu”, denumirea codificată a stalinismului românesc. Astfel de romane au fost tipărite în ediții de masă, dar au fost învăluite într-o aură de subversiune (conceptul de disidență nu era răspândit înainte de sfârșitul anilor ’70), pentru că dezvăluiau cu multă grijă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
publică, lipsită de surse de informare alternative ușor accesibile și credibile (posturile care emiteau din străinătate erau vitale, dar nu infailibile), era o pradă ușoară pentru Ministerul român al Adevărului. Comparat (în mod implicit) cu stalinismul românesc înfățișat în literatura „obsedantului deceniu”, regimul lui Ceaușescu părea o înfloritoare democrație. Oricum, noul mutant literar-propagandistic adăuga cel puțin o tușă de umanitate chipului crud al comunismului. Ca „valoare de adevăr”, i-am preferat întotdeauna literatura stalinistă autohtonă, primitiv realist-socialistă, deoarece de multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lesne de ignorat; eroii și situațiile descrise de Valeriu Em. Galan compun un tablou aproape exhaustiv al României în curs de sovietizare, cititorul neavând decât să depășească adaosul ideologic strident, fir roșu al unui text cusut cu ață albă. Romanul „obsedantului deceniu” abuzează de tehnicile „efectului de real” și de toate pseudoîndrăznelile și ambiguitățile îngăduite de o cenzură mai perversă, mai interactivă (până la negocierea unor cuvinte) și uneori mai creativă, dar oferă o imagine integral falsificată a epocii pe care pretinde
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Humphrey Bogart), Irina Petrescu fiind, în acest rol, comparabilă cu marea actriță suedeză (din câte mi-a relatat dl Liviu Ciulei, numai influența politică de care dispunea Popovici a putut bloca distribuirea Licăi Gheorghiu în rolul Anei). Avem și melodia obsedantă : Valurile Dunării de Ivanovici este As time goes by. Tema propagandistică este servită perfect aici printr-o remarcabilă manipulare artistică. Atunci când am văzut prima dată acest film, aveam aproape vârsta puștiului care îl veghează pe Mihai, aprinzându-i o țigară
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
generic este trecută orchestra cinematografiei, autoarea de-a lungul anilor a atâtor sublinieri pe cât de tautologice, pe atât de gălăgioase, în registru grav sau săltăreț, ale acțiunii din imagine, coloana sonoră a filmului este compusă doar din sunete - rare, discrete, obsedante. Sunete - nu cuvinte - sunt și rostirile în limba engleză ale scorului de tenis (fifteen‑thirty, fif‑ teen‑forty) cu care Anca încearcă să-l învețe pronunția british pe muncitorul Radu, în vreme ce se plimbă împreună pe lângă terenurile Doherty de lângă Operă. Ele
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a relațiilor interumane de către activiștii comuniști parașutați de la Centru. Filmul este premiat la Cannes și interzis în Cehoslovacia, ca și Reconstituirea în România, până în 1989. A tanú (Martorul), în regia lui Péter Bacsó, satiră coro zivă la adresa comunismului maghiar din „obsedantul deceniu”, interzis vreme de 10 ani în țara vecină, răzbate în cinematografe în decembrie 1969. Pelikán József, simplu cetățean, pașnic paznic de dig, nicidecum un revoluționar, este arestat sistematic pentru că înțelege să se comporte normal. „Viața nu- i un tort
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
maximul liberalizării începute în ultimii ani ai dictaturii lui Gheorghe Gheorghiu- Dej, după care, odată cu „Tezele din iulie 1971”, Ceaușescu trece la o restalinizare care ne va singulariza față de țările din Est și, finalmente, chiar față de Moscova. Apar cărți despre „obsedantul deceniu”, la început de domnie, Ceaușescu are interesul ca perioada Dej să fie criticată, se poate strâmba din nas în fața clișeelor proletcultiste, cântă Phoenix, inte lectualii încep să iasă din statutul dubios de pușcăriași sau pușcăriabili politici, iar România să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
trei peceți, în care să se reflecte mai bine programul Partidului și lupta de clasă. Problema dificilă a secționării cadavrului politic al lui Gh. Gheorghiu-Dej, astfel încât comunismul să rămână neatins, iar Ceaușescu să apară ca soluție salvatoare la greșelile din „obsedantul deceniu”, este rezolvată strălucit în Puterea și Adevărul. Ilustrate cu flori de câmp (1975) este un „strămoș” al lui 4,3,2 de Cristian Mungiu, în care este veștejită ideea avortului clandestin, finalul, spre deosebire de Palme d’Or-ul lui Mungiu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
știu că viața noastră îi va trimite la gunoi”. Din nou, insertul propagandistic e împins până la bombastic : „Să-l fi întrebat eu pe domnul Atanasiu dacă știe ce-i aia echitate, etică”, mai spune tânărul muncitor. Filmul cuplează și tema „obsedantului deceniu”, a greșelilor ce s-au făcut în regimul Dej, pe care Puterea și Adevărul o oficializase. Pentru că în filmul lui Titus Popovici și Manole Marcus se putuse afirma că legile științei și tehnicii n-au caracter de clasă și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
poate fi un produs al epocii Dej. Ieșirile lui furioase la adresa ideii de știință și studii - „Și ce dacă ai studii ? Fac ceva pe studiile tale ! Când tu făceai studii, eu făceam muncă de teren !” - țin de năravuri ideologice ale obsedantului deceniu sancționate în Puterea și Adevărul (1972), când se decretează că, totuși, legile științei nu se supun politicii, că activistul, oricâtă școală a vieții ar avea, nu poate să-i comande inginerului la planșeta de proiectare. Iar în 1982 ne
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
o serie de tablouri vivante ale unei dictaturi abstracte. Oameni de toate vârstele, îmbrăcați sumar, ca niște deținuți de lagăr sau pacienți de ospiciu, sunt siliți la tot felul de proceduri medicale și exerciții fizice, inclusiv aplaudatul în forță. Revine obsedant senzația sufocării și a înecului prin inun dație. Megafoane instalate pe un microbuz emit un discurs urlător, cu inflexiuni hitleriste și, eventual, ceaușiste, din care însă nu se înțelege nimic, cuvintele fiind sparte și suprapuse. Totul glisează, podelele și pereții
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în 1997: "Orizontul spiritual era redus la câteva lozinci primitive, impuse unei populații strivite de o propagandă intensivă. Era suficient, pentru a întreține frica, să se amintească trecutul și existența unui aparat de opresiune tentacular...". Populația e încătușată în problemele obsedante ale vieții cotidiene: magazinele sunt goale, apartamentele neîncălzite, abia luminate. Spaima în prag de iarnă blochează energiile de ani buni. Doi ani mai devreme, în noiembrie 1987, la Brașov, oraș industrial, apăruseră totuși mișcări de revoltă. În jur de două-trei
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
temele majore ale șoaptelor protestatare, mai ales în legătură cu abuzurile dominației sovietice, cu atentatul la identitatea națională a românilor, strivită de ocupant, dar și cu închisorile politice și cu brutala represiune a anilor lui Dej, tot mai des desemnați cu formula "obsedantul deceniu". Viziunea critică e însă limitată exclusiv la trecut și complementară unei credințe exprimate deocamdată sobru, dar fără șovăire, în prezentul corectat și promițător, precum și în viitorul neapărat luminos, chiar dacă dificil de atins. Punctul de pornire al acestui discurs oficios
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
la suprafață acest nou tip de discurs, caracterizat prin echilibristica inedită între adevăruri niciodată spuse până la capăt și minciuna propagandistică. De aici derivă, în ultimă instanță, o întreagă producție culturală de mare succes: seria de romane dezvăluind fața întunecată a "obsedantului deceniu", spectacole de teatru aluzive, filme "de epocă" cu trimiteri eliptice la prezent etc. La limita între permis și interzis, aceste creații tipice ale ceaușismului inaugural erau de fapt controlate și chiar stimulate de puterea politică (câțiva dintre autorii de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
un mic roman lax) vehiculează motivele curente în proza optzeciștilor, aparținătoare biografismului minimalist, cotidianului prozaic (viața particulară a tânărului profesor din mediul rural, stagiul militar, erotismul juvenil, practica studențească, excursia la munte, tema părinților și, în legătură cu aceasta, ecouri din problematica „obsedantului deceniu”ș.a.). Nu anecdotica e importantă, ci tratarea ei. Poziția auctorială e flegmatică, aparent expurgată de afectivitate, „obiectivistă”. De sub cenușiul nespectaculosului răzbat totuși, semnificate implicit, zbateri sufletești și combustii intelectuale pentru care scriitura „măiestrită” se dovedește a fi un revelator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
și pasaje „incriminate” din opera prozatorului. Studiul mai cuprinde pertinente investigări critice cu privire la tema „dispariției țărănimii” și la romanul Cel mai iubit dintre pământeni (cu focalizarea comentariului asupra protagonistului acestuia, Victor Petrini), interpretat ca fiind nu doar un „roman despre obsedantul deceniu”, ci o operă cu o tematică ontologică, cognitivă și morală care transcende prin semnificațiile sale momentul social-istoric vizat în primă instanță, un roman existențial, cu dimensiune metafizică, cu trimitere la chestiuni dintre cele mai neliniștitoare pentru condiția umană. Volumele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
și îngerii și De chemat bărbatul pe stele, ambele din 1966, sunt ilustrative pentru disponibilitățile atât de diverse ale autorului. Se întâlnesc aici proza lirico-simbolică îngemănată cu aceea obiectiv-psihologică, proza bazată pe fantasticul folcloric cu aceea ermetică. Tema morții, laitmotiv obsedant, tratată în maniera eposului popular, are semnificații explorate nuanțat în nuvela Țiganca albă, care dă și titlul unei cuprinzătoare antologii din 1968. Ca și în Ciuleandra lui Liviu Rebreanu, narațiunea constă în rememorarea unei crime de către ucigaș. Însă accentul nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
cele din domeniul științelor sociale, pot fi puternic marcate ideologic, În regimurile totalitare fiind supuse cenzurii și presiunii factorilor politici. De exemplu, tratatul de istorie a României a avut până În prezent trei Începuturi: un prim proiect a fost Început În timpul „obsedantului deceniu”, fiind coordonat de istoricul de tristă faimă Mihail Roller, care a pus istoria românilor În strânsă conexiune cu cea a Uniunii Sovietice. Al doilea proiect a Început În perioada lui Ceaușescu, autorii Împotmolindu-se problemelor sensibile contemporane. În fine
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]