1,688 matches
-
spune așa" (apud Carrouges 1974: 208). Variațiuni vecernale Fascinat de "mitul tragic" din Angélus, de Jean-Fançois Millet, Dalí a transformat tabloul pictorului francez într-un "model" prin care încearcă să explice semnificația profundă a lucrurilor. Percepția realității prin intermediul unei imagini obsedante, exterioare, dar perfect integrate în ea, nu numai că dezvăluie dimensiunile fantasmatice ale reprezentării, ci prin jocul analogiilor conferă operei o mare putere onirică și lirică. Atracția este atât de irezistibilă, încât pictorul spaniol se "inventează", la un moment dat
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o dorință refulată ce pune în lumină sursele ei atavice, paranoia își dovedește eficacitatea tocmai prin capacitatea ei de a uni imaginea delirantă, arta și dorința. Arta lui Dalí ne dezvăluie felul în care realitatea se reconstruiește în jurul unei idei "obsedante", aberantă dar perfect coerentă, care ordonează logica viziunii. Pictorul spaniol explorează resursele iraționale al imaginii chiar înainte de 1930, construind un simbolism complex și foarte personal. Astfel, în Enigma dorinței (1929) figurează o stâncă antropomorfică poroasă, în care artistul a gravat
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mână, Pe-unde umblă ei! Prefăcută că mă scapă Inima-n mine-i bolnavă, Să m-arunce-n apă. Floare de dumbravă, Căci de cer ar fi iertată Și vai, lacrimile mele, Și de lumea toată. În poezie, Eminescu are câteva imagini obsedante ce indică o atracție spre locul primordial al nașterii și al morții. Elementul principal este doma care se află de ordinar într-o insulă și cuprinde în mijlocul ei într-un sicriu un cadavru în figura căruia poetul se recunoaște cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca niște "lăbuțe de liliac", la picioare "cu tocuri femeiești, din cale-afară de înalte". Aci sunt plafoane cu belciuge sinistre și clopoțelul are răsunetul "acelor clopote care vestesc în Evul mediu trecerea leproșilor". În majoritatea romanelor se descoperă două idei obsedante: fie separația morală între Moldova și Muntenia, dând naștere de pildă la conflicte de ordin casnic, fie dreptul la confort sufletesc al bărbatului, îndeobște scriitor. Bal mascat, Fata din Zlataust, Crăciunul de la Silvestri, Lorelei, Arca lui Noe, Secretul Anei Florentin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
etc.), se salvează prin impresia de inocență sălbatecă ce se desprinde din moravurile unei eroine așa de străină de civilizația noastră. Maitreyi rămâne până acum singura scriere cu adevărat interesantă a lui Mircea Eliade. Restul e o ilustrare a acelui obsedant trăirism. Tineri participă la mișcări comuniste, fac crime, violează servitoarele și femeile măritate, cunosc morburile sociale, se sinucid ca să facă "saltul în neant" (Întoarcerea din rai). Sau, dimpotrivă, se orientează spre mișcările totalitare, cu formațiuni militare, seduc într-o familie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aburii întunecoși noptatice rouri distil[înd]"*; "crunte furtuni vu[ind]"; "Moartea înarip[ind] săgeata"; "nisipul însîngerat"; "chilia umbroasă" a Amintirii**; "sînge pururi dînd miasme". [*the dark vapours nightly dews distil[ing]: Ideea "distilării" ("rourilor", apelor sau a altor fenomene) apare obsedant în opera poetică a lui John Clare.] [**shadowy cell of Remembrance: idee ce anticipează noțiunea de subconștient sau de inconștient individual ce apare la romantici precum S. T. Coleridge, John Keats sau P. B. Shelley.] Happiness / Fericirea - "Conștiința, nuanța schimbătoare
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
treizeci și unu mai). Tendința este să se generalizeze formele de masculin. − În formulele de exprimare a orei, norma actuală a limbii literare recomandă ora unu, ca și ora douăzeci și unu, dar numai ora două/douăsprezece/douăzeci și două. Revenind la obsedanta formulare ora doisprezece, mă întreb dacă, într-un viitor neprecizat mai îndeaproape, aceasta nu va fi considerată, datorită frecvenței și după modelul construcției ora unu, o variantă tolerată de normă, alături de ora douăsprezece; ca și formula doisprezece mai, care, în
[Corola-publishinghouse/Science/85025_a_85811]
-
ingeniozitatea naratologica a Noului Român francez este folosită atât cât să potențeze aventură onirica a perspectivei epice. Scriitorul își descoperă, totodată, stilul și temele proprii, iar texte precum Apocalypse... sau, mai tarziu, Zoia (2003) reprezintă o variantă inedită a românului „obsedantului deceniu”, neimplicând nici analiza unui caz tragic (că în Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda), nici detectivistica parabolica (Dumitru Radu Popescu), nici analiza psihologică (Al. Ivasiuc) etc. Românul e deliberat construit sub forma labirintului muzical și imagistic. Reconstituirea
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
al destinelor după legile hazardului, în care și autorul, si eroii săi sunt „bile într-un joc de biliard”. Principiul de articulare încalcă cronologia verosimilității, frânturile de viață din epoci diferite fiind expuse fortuit (unul din anii ’70, altul din „obsedantul deceniu”, al treilea surprins în perioada interbelică etc.), după care urmează, la fel de amestecat, continuarea povestirilor biografice. Astfel, textul suporta o lectură atipica, putând porni de la oricare capitol, de la mijloc, început sau chiar de la sfârșit. Personajele acestui roman-frescă capătă și un
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
și clădit cu o maturitate rară la un începător, care își anunță de pe acum spiritul de împotrivire. Cărțile sale se așază sistematic de-a curmezișul convențiilor, temelor și tehnicilor consacrate ale ficțiunii. Romanul romancierului, personajele-autori, jurnalul și confesiunile fictive, stereotipiile „obsedantului deceniu”, tema iubirii în circumstanțe potrivnice, obsesia memoriei recuperatoare și a terapiei prin regresiune - toate acestea și multe altele sunt supuse unui tir metodic, care întoarce, cu o cruzime nu lipsită de tandrețe, pe față și pe dos, piesele de
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
Febra de trei zile, Pasărea Rok etc. În volumul din 1982, Scrisori de acreditare, lirismul, de asemenea unul interiorizat, se cerebralizează, spațiul poemului se modifică, în sensul citadinizării optzeciste, adesea cu inserții metaforice surprinzătoare, de tip expresionist. Tema trecerii, din ce în ce mai obsedantă, conferă, dincolo de camuflajul discursivității, un tragism melancolic: tragismul neputinței de a fixa emoția sau de a ieși definitiv din „lumea” culturii în adevărata lume a vieții. Substituiri (1983) este o culegere eteroclită, în care se întâlnesc mai multe influențe sau
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
la limită, eboșa unui roman ultraconcentrat. Și aici tonul este la prima vedere neutru, impersonal, însă întrețesut cu nuanțe contextuale (identificare, compasiune, distanțare), ironia coexistând cu gravitatea în pasaje de parodiere discretă a limbajului cronicii mondene, a limbajului prozei despre „obsedantul deceniu” ș.a.m.d. Ca romancier, Ț. se întoarce în Anotimpuri de trecere (1998) la convenția reprezentării, dar cu valorificarea unor „cuceriri” ale predecesorilor imediați în materie de deconstruire și primenire a romanului „cuminte”. Protagoniștii sunt Matei Bucur, fotoreporter la
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
cele jubilante, pe cele asasine, pe cele scăpărătoare, pe cele opace. Pe rînd, auzul a juisat și s-a întristat. De orice fel ar fi fost însă, cuvintele nu m-au lăsat nepăsător. Plăcute sau neplăcute, m-au urmărit, uneori obsedant, cu sonoritățile și accentele lor inițiale. Unele m-au consolat, m-au fortificat, altele m-au ulcerat, m-au deprimat, m-au agitat. Categoria din urmă a fost mult mai numeroasă. Paradoxal, am ajuns să le privilegiez. În raport cu primele, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noastră: are nu numai „minte multă”, ci și ceea ce se cheamă „ținută”. „Enfant maudit” (blestemul Mamuchii), a „plătit” de mic atît pentru ce a făcut el, cît și pentru faptele altora. De-ar fi să amintesc numai că în anii „obsedantului deceniu” a fost arestat, judecat și condamnat pentru lucruri comise de un omonim al său, mai vîrstnic, și ar fi de ajuns! A zăcut în „cele mai grele închisori”. De aci întărîtarea sa. E agitat, răzvrătit, nu și află locul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sesiza conotațiile vulgare, trimiterile la fiziologie și hoțomănie ale limbajului său. Așadar, în ciuda pretențiilor de emancipare, promoția lui rămîne în continuare captiva unor formulări nefericite, ca să nu zic imbecile, și a pisălogelii care, în loc să instruiască, tîmpește. *O vorbă bine găsită: „obsedantul prezent” (Ileana Mălăncioiu). *Experiența mea sufletească se opune afirmației Pr. François Varillon (adus în actualitate cu ocazia publicării postume a interviurilor sale cu Charles Ehlinger de la „Le Monde”) că „Dumnezeu este inițiativa tuturor inițiativelor noastre”. În ceea ce mă privește, refuz
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
serios și cinstit tinde să devină caracteristic literaturii române contemporane. Cauza acestui oportunism o văd în bună parte și într-o greșită interpretare a gustului public” (despre care autorul crede că e mediocru și facil). Acum, odată încheiată răfuiala cu „obsedantul deceniu”, alte mari conflicte nu se întrevăd. Prinde contur o proză cu aluzii vizibile doar la microscop, mai curînd umoristică decît gravă. *Ne despărțea doar biroul. I-am văzut oboseala de pe chip. Și un ennui copleșitor, paralizant. Era ca luna
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de ceva bani, „cu împrumut”, nu mulți. Felul lui de a vorbi e precipitat și un pic embrouillé, în schimb, cum pare-mi-se am mai scris, are o memorie fabuloasă. L-am rugat să mă lămurească (chestiune pentru mine obsedantă) ce fel de manifeste erau acelea aduse de el și abandonate la noi, cu care ulterior mama a astupat „florile” din tîmplăria standolei, ca să nu intre vrăbiile. Aveam șase ani și, ori de cîte ori mă urcam în pod, mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
văzute prin noua lentilă, ca repetări a ceea ce a făcut celălalt în Uniunea Sovietică. Și bune, și rele. Ca și Hrușciov, a început dar n-a dus pînă la capăt acțiunea de restaurare a adevărului (pentru că a fost „implicat” în „obsedantul deceniu”), ca și acela s-a oprit cu principiul rotației cadrelor la vîrf, ca și el a plecat urechea la flagorneurs, iar la noi lingușirea e mai amețitoare decît în alte părți și lingușitorii - datorită tradiției - mai artiști! Iată „lecția
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
țară și cunoscute de puțini oameni, sau fragmentar, de la Europa Liberă! Se poate afirma și trebuie să se susțină cu vehemență că Paul Goma este un scriitor român contemporan, unul din cei mai importanți autori, nu de duioase romane ale obsedantului deceniu (unele scrise la indicația Dictatorului spre a-l veșteji pe predecesorul său Gheorghiu-Dej, al cărui nume l-a șters din istoria contemporană!), ci unul cu o conștiință acută a actului creației și cu un spirit de sacrificiu demn de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nici nu ar fi fost necesar. Romancierul român nu are nevoie azi de cufundare și estetic, ci trebuie să fie purtătorul de cuvânt al unui popor care este sugrumat. S-a și văzut cum a fost atras publicul de romanele obsedantului deceniu. De aceea Paul Goma capătă o importanță de simbol și dacă el de afară poate să facă ceea ce face, de ce [noi] romancierii de aici, cu mijloacele, fie ele și modeste, ce ne stau la dispoziție, de ce tăcem? Mulțumim deci
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
îngăduie să trăiască mai bine și să se aprovizioneze cu de toate la magazinele speciale ale Comitetului Central, numai lor accesibile. Genialul conducător-cârmaci, cum îi zice poetul Păunescu, este sigur, sau fals sigur, că totul merge bine și ne anunță obsedant, zilnic, la televizor, cu aceleași discursuri interminabile, că el luptă pentru bunăstarea poporului care, după spusele lui, a crescut și s-a îmbunătățit din an în an, deși totul e exact invers: cozi, cozi din ce în ce mai lungi și mai amenințătoare. Dar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în partid și în țară; cei condamnați cândva au fost reabilitați post-mortem, iar cei rămași aruncați peste bordul corăbiei purtând însemnele noii dinastii Ceaușescu și dați la mestecat amatorilor de răzbunări și lingușiri; așa s-a născut în cultură numitul obsedantul deceniu, care avea să fie înlocuit cu și mai obsedantele două decenii de guvernare a dogmatismului cel nou. A existat și un congres al demnității, este adevărat, întârziate, în care Constantin Pârvulescu, condamnat la moarte civilă, a rostit o fărâmă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
reabilitați post-mortem, iar cei rămași aruncați peste bordul corăbiei purtând însemnele noii dinastii Ceaușescu și dați la mestecat amatorilor de răzbunări și lingușiri; așa s-a născut în cultură numitul obsedantul deceniu, care avea să fie înlocuit cu și mai obsedantele două decenii de guvernare a dogmatismului cel nou. A existat și un congres al demnității, este adevărat, întârziate, în care Constantin Pârvulescu, condamnat la moarte civilă, a rostit o fărâmă din adevărul crud al decepțiilor unui întreg popor și partid
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
laureat al acestui premiu, Lucian Raicu (Bernard Leibovici) - despre care mi-am Îngăduit câteva prea sumare considerații -, este un strălucit scriitor contemporan de limbă română care locuiește de mai bine de un deceniu la Paris. Un deceniu deloc mai puțin obsedant, pentru noi toți, decât deceniile de exil intern pe meleagurile natale. Nu doar din cauza premiselor enunțate, ci și din rațiuni strict personale, ni se pare potrivit să adăugăm câteva cuvinte despre expatrierea prietenului nostru. Am plecat din România la finele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vetuste" În mica baltă culturală a societății socialiste „multilateral dezvoltate” și multilateral bizantine a României ceaușiste a deceniului nouă, anularea Premiului Uniunii Scriitorilor reprezenta totuși o premieră, pe care nu o cutezaseră nici chiar staliniștii perioadei proletcultiste. Este drept, În „obsedantul deceniu”, pericolul ca opțiunea Uniunii Scriitorilor, „condusă și Îndrumată de Partid” (cum fusese de la Început și continuase, inevitabil, să fie până la sfârșit), să contrarieze scandalos gusturile și ideologia activiștilor mai mult sau mai puțin culturali era incomparabil mai mic. Despre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]