90,777 matches
-
Balcani, descoperindu-l chiar în îndepărtată Indie. Latura românească a mîțului ar consta în faptul că se petrece în construcția unei biserici, în care, mai toți analiștii, au descoperit biserică mănăstirii Argeșului. În treacăt fie spus, dl Nicolae Manolescu a observat recent că, de fapt, în balada avem de a face mai mult cu un asasinat decît cu un sacrificiu, pentu că nu meșterul ci soția sa Ana e sacrificata. Dar nu uit că Ana îi era meșterului ființă cea mai
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
analize factuale ori în viziuni științifice trebuie căutat modelul revoluțiilor și al statelor comuniste din secolul XX. Toate par a izvorî din abisurile patologice ale unui om furios, destructiv și irațional, nicidecum din logică ideilor sale. Ar mai fi de observat un lucru: influență intelectualilor asupra vieții oamenilor a fost, în general, negativă. Și, cînd, rareori, n-au fost nocive, ideile intelectualilor au contrastat cu modul lor de a fi. Ibsen ori Connolly reprezintă exemple frapante în acest sens. Chiar și
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17689_a_19014]
-
vremea lui Ceaușescu era privit cu oarecare reținere de mai toată lumea - mai puțin de eroii de televiziune care îi slujeau în chip de mari preoți - își face azi de cap mult mai primejdios că în timpul lui Ceaușescu însuși. Am putut observa un soi de totalitarism al eclipsei, la mai multe posturi de televiziune, la fel cum am putut trăi atacurile unui totalitarism ad-hoc, cu prilejul anunțării concertului lui Pavarotti - cu o deosebire aproape uriașă. Eclipsă poate îngădui toate ciudățeniile din lume
Eclipsa, Pavarotti si Ceausescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17705_a_19030]
-
pas cu pas. Realistul știe că trebuie să găsească sensurile lumii și să le integreze într-un puzzle nesfîrșit, adunînd adevăr după adevăr, certitudine după certitudine. Absorbit în efortul de a se conforma lumii date, omul nostru nici n-a observat că jocul de puzzle s-a transformat într-un munte sisific. După fiecare înțeles găsit bolovanul lui se rostogolește la vale și efortul reîncepe. Dacă ar ridica o clipă privirea și ar vedea întinderea infinită a jocului în care s-
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
mecanismelor economice și sociale dădeau persoanei un sentiment de siguranță și de confort. Babă percepe destrămarea ordinii administrative și expierea simbolică a Imperiului, dar trăiește în continuare adevărul unei raportări demne la omul concret și la cel social. El poate observa încă, de la distanță și cu o întîrziere considerabilă, ca un martor cu o enormă capacitate vizuală, dinamica unei evoluții umane din care nu sînt excluse nici melancolia și nici suferință, dar poate vedea și disoluția unei civilizații, a unei idei
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
a instituțiilor, a obiceiurilor, a științei, tehnicii, artei și literaturii de acolo. La noi, se știe, aceste directive au fost obligatorii pînă prin 1964-1965 și erau atît de ridicole încît deveniseră de nesuportat. Așa se face că esticul e obligat, observă autorul, să gîndească sociologic și istoric, altfel își pierde situația sau chiar viața. Propagandă la care e supus omul estic îl silește să accepte că nazismul și americanismul sînt fenomene identice pentru că descind din aceleași relații economice și că occidentul
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
selecție care limitează (dacă nu exclude) meritul individual și preferă să respecte plajă multiculturală. Șansă nu mai e neapărat a indivizilor, ci a colectivităților. Paradoxul funcționează din plin în SUA. Încă nu, la fel de intens, în Europa. În România nu se observă încă rezultatele acestui fel de a înțelege multiculturalismul. Rămîne de văzut ce ne va aduce viitorul, daca modelul american se va răspîndi ori nu, și cît de repede. Invenție a liberalismului, multiculturalismul s-a întors împotriva lui. Cine dorește să
Despre multiculturalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17723_a_19048]
-
stil al editorialelor, dar, din pricina că cei care scriu, pe rînd, aceste editoriale sînt de valori inegale, rezultatul e de un soi de discurs tern, din care izbucnește, din cînd în cînd, cîte un text mai răsărit. * Ceea ce se poate observa, în ansamblu, e ca editorialul de tip analitic, lipsit de înflorituri literare, care stă în exclusivitate pe exactitatea analizei, nu e deocamdată prizat de cititorul autohton de ziare. * Dar nu e mai puțin adevărat că atît ziariștii cît și sociologii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
Nu credem că tragediile lui Racine sau românele lui Balzac să ofere istoricului sau sociologului material științific mai de preț decît memoriile, arhivele și statisticile departamentale" (ceea ce, în treacăt fie zis, contrazice o mult vehiculată propoziție a lui Engels). Să observăm, totuși că, Aderca, socotind că, sub raportul strict axiologic, se cuvine a lua în considerare exclusiv valorile de diferențiere, sub raportul personalității creatoare, admite existența aderentelor sociale, etnice, etice etc.: Dacă în orice scriitor, oricît de original, vom găsi deci
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
spiritual" -, "interrelațiile pe orizontală între curentele și autorii unei epoci". Deși Mircea Cărtărescu face din doctrina postmodernista un criteriu de unitate a demersului sau investigativ și chiar a generației optzeciste, nu le confundă, nu le egalizează, dimpotrivă, se grăbește să observe neconcordantele și raporturile ambigue. El ține să precizeze că "stilul optzecist e fixat înainte de apariția la optzeciști a unei conștiințe postmoderne". În același timp, din nevoia explicabila de a dezenclaviza postmodernismul în contextul românesc, el perseverează în a-i descoperi
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
junele Aderca îl denunță pe bătrînul critic drept un "partizan al aminărilor": "F. Aderca publică în ăCuvîntul liberă un serial în care nedumeririle și obiecțiile sînt afirmate cu rară violență. C.D. Gherea cerceta în interviu relația subiectiv-obiectiv în revoluție. El observa că o dată cu sporirea factorului subiectiv (afluența forțelor revoluționare), primul război mondial a subminat bazele obiective (economice) ale instaurării unei noi orînduiri sociale (aȘa organizeze în mod socialist foametea și sărăcia lucie?a se întreba Gherea). În fața noii situații (izbucnirea unei
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
și însemnările. Cele din urmă, dovedindu-se mai mult decat simple notițe, au alcătuit până la urmă un volum. Cam asta ar fi explicatia-capcană pe care Livius Ciocârlie încearcă să o plaseze discret - însă un ochi atent nu poate să nu observe arhitectură complexă a cărții. Dezordinea Caietelor este abolita de o compartimentare exactă în noua capitole, fiecare tratând câte o "tema" (jurnalul, stilul, românii etc.). Divagația este jucată după niște reguli stricte. Citat din Cioran plus un comentariu scurt (de cele mai multe
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
Dificultatea tehnică dominată, în ansamblu, rămân porțiuni semnificative unde dicțiunea... se topește (referință mea este concertul de joi, 1 septembrie). Pe masura ce se apropie actele finale, profilurile se îmblânzesc. Nuanțata, reculegerea din "Sanctus" (antipatic, acela care caută pete în soare, dar observ că nici soliștii, nici corul nu atacă "sonor" consoana inițială, așa că auzim mereu... "Anctus"...). Superb "Preludiul simfonic" desfășurat lent în curgerea moale a vocilor instrumentale, înainte de "Benedictus" (prin "Parsifal" va mai exista asemenea blândă reculegere). Celebrul imn, cu vioară solo
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
simțul nuanțelor, precaut cu judecățile, dispus să explice și să informeze, să lumineze aspecte mai puțin cercetate fără a face parada de descoperirile sale. Le las istoricilor de specialitate misiunea de a se pronunța asupra acurateții demersului, rezumîndu-mă la o observa că, alături de eseul lui Paul Valéry, studiul lui Grosser propune discutarea unei chestiuni care pe noi, la porțile Orientului, pare să ne frămînte tot mai mult în ultima vreme: cea a europenității. Mă tem însă că nu vom afla prea
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
se făceau de forma în țările socialiste conduse de Moscova, ar fi fost, - cum și erau de fapt, - pură birocrație, vorbe goale. Discuție aprinsă cu un ziarist american cam rasist. El îmi spune: - Negrii nu pot fi niciodată modești, am observat pe pielea mea acest lucru. Ei, de fapt, nici nu cunosc modestia. Umilință, da, însă nu și modestia, care presupune o sursă de superioritate morală totuși. Simt, ca, avînd dreptate într-un fel, mai ales prin distincția dintre umilință și
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
Pot rămîne umili, prea-supusi, slugarnici, după caracter, insă "modești" în nici un caz. Ați văzut vreodată un negru îngîmfîndu-se?... Dacă el, ca autohton, adică, a văzut așa ceva?... Cum să nu. Chiar de multe ori. Bine, bine, răspund, este evident. Dar ați observat ce fel de îngîmfare,... cum era îngîmfat tipul, adică?... Aici, - dacă mai aveam nevoie de vreo dovadă că insul era foarte inteligent, răspunsul lui îmi oferi pe loc dovadă: - Era îngîmfat - răspunse el - într-un fel aproape comic. În orice
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
scriitorii aparținînd acestei specii avînd totdeauna grijă (o povestește Șasa Pana în memoriile sale) că seară să-și pregătească, pe noptiera, o foaie de hîrtie și un creion pentru a-și putea notă, la trezire, visurile avute noaptea? Ceva, a observat în 1992 și dl. Ion Pop, din atmosferă românească avangardista interbelică s-a sedimentat în straturile străfunde ale conștiinței artistice ionesciene. Deși aceasta n-are nimic programat. Undeva dramaturgul Ionesco mărturisește: În piesele pe care tocmai vi le-am citat
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
jumătate, fiindcă m-am amestecat în limbajul visului. Acum știu ceva mai bine cum să procedez spre a lăsa visul să se desfășoare după logică lui proprie". De altfel din 1959 datează al său celebru Discurs despre avangardism în care observa că "omul de avangardă este opozantul față de un sistem actual. El este un critic a ceea ce este, criticul prezentului, nu apologetul lui". Apoi, creatorii teatrului absurdului, dintre care face parte și Eugène Ionesco, sînt o altă ipostază a avangardismului interbelic
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
Shakespeare, sub pretextul de a demistifica spiritul cavaleresc, fiindcă Shakespeare n-a vrut-o, el, care, de altminteri, cînd voia într-adevăr, nu se abținea să-și zugrăvească prinții în culorile cele mai întunecate". Apoi, cu o resemnare vădit contrariata, observă: "Astăzi teatrul este făcut de regizori. Poate că ține de faptul că autorii au distrus un anume limbaj sau l-au epuizat sau i-au dovedit insuficientă și deșertăciunea. Pentru că s-a epuizat cuvîntul, se ajunge la tăcere. Ce poți
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
cu simplitate și chiar un fel de dezinvoltura a umanului, care presupune în egală măsură mîhnire și bucurie. Intrată pentru prima oara într-o morgă, de pildă, principesa are o clipă de șovăiala, pe care medicul care o însoțește o observa, oferindu-se să o scutească de supliciu. Ea refuză politicos, convinsă că e datoria ei nu numai să ducă pînă la capăt misiunea care îi fusese încredințată (aceea de a îngriji ră-niti, ceea ce presupune inclusiv a-i salută pentru o
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
Cronicar Bucătăria oficială românească * În revistă 22 (nr. 27 din 6 iulie 1999), Gabriela Adamesteanu face mărturisiri complete: "De mai mulți ani observ, în diferite ocazii (...) cât de demodata este bucătăria oficială românească față de cea internațională". Patrioată înflăcărata, scriitoarea se gândește la tărișoara ei chiar și când se află la un banchet fastuos, în străinătate: "nu am cum să evit umbră de umilință
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17773_a_19098]
-
învățătură "experimentului" maghiar cu inacțiunea catastrofală a Occidentului (care nici măcar la ONU n-au ridicat vocea protestatara) a continuat să acapareze preocuparea conducătorilor exilului românesc, comentată fiind critic de V.V. Tilea, Radu Arion, N. Dianu, G.V. Serdici. Acesta din urmă observa, în noiembrie 1959, ca "răscoală ungurilor din 1956 a dovedit lumii întregi unde se plasa lumea liberă, ce avem de așteptat și ce este în fața noastră!... Odată cu înăbușirea ei fu înăbușita și ultima noastră licărire de speranță." Și conchidea totuși
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
Mircea Mihăieș Cât de greu se estompează reflexele comuniste se observă în gesturile simple, de zi cu zi. O vezi în dezinteresul oamenilor pentru felul în care trăiesc, în indiferență față de mormanele de gunoaie care le urca până sub ferestre. O simți în privirea intrigata cu care se uită la câte
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
lui e deja o formă de căutare și provocare a destinului (să ne amintim că pînă la naufragiul corabiei el scăpase miraculos din alte grele încercări). Pe insula unde l-au aruncat apele dezlănțuite ale oceanului, Robinson va descinde, cum observa Andrei Pleșu, în propriile sale adîncimi morale, pentru ca astfel să înțeleagă ceea ce între oameni îi părea simplă convenție: problemă răului și a binelui, tensiunea depărtării și reapropierii de ceilalți. Cu alte cuvinte, el își definește locul său într-o ordine
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
o copie în solitudine. Nostalgia, însă, nu numai că nu îl apropie de lumea pe care a piedut-o, ci dimpotrivă, îl îndepărtează de toate, amenințînd să-l arunce, treptat, în brațele morții. Pe insula e înnăbusitor de cald, si Robinson observa că păsările își caută răcoarea într-o mlaștină. Cufudîndu-se și el în mîlul răcoros, pricepe că gazele emanate de mlaștină sînt halucinogene. Cu mințile tulburate de dor și de aburii aromați ai mîlului, Robinson își amintește de York, orașul tinereții
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]