2,513 matches
-
curând, avea să părăsească școala pentru totdeauna. Hattie, deși subțire și palidă, era voinică și sănătoasă, pricepută la sport și la gimnastică. O fată cu obrajii palizi, nici înaltă nici scundă, cu păr lung, drept, de un blond albicios și ochi albaștri de o paloare derutantă, de parcă albastrul ar fi fost amestecat cu picături mari de alb lăptos. Tatăl ei, Whit Meynell, avusese o mamă islandeză. Hattie nu-i cunoscuse niciodată pe părinții tatălui ei. Își pierduse mama în fragedă copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar putea ca George să o surprindă cu Tom o părăsise. Acum se uita la băiat și se gândea cât e de înalt și ce frumos păr buclat are, și ce lungi îi arătau picioarele în pantalonii cenușii, și ce ochi albaștri ca ai mamei sale are, și cât e de tânăr! Și Diane își spunea: „Ah, dac-aș putea duce și eu o viață, obișnuită, ca oricare altă femeie, dacă aș putea să mă uit la oameni, să fiu împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
transformat în invizibilitatea unde nu mai există gândire sau mișcare, locul unic, locul necesar, pe scurt, s-a mistuit. — A părăsit Ennistone? — Amândoi, el și mica sirenă amăgitoare. Ce fată era, ce cap de fildeș, ce trup de lapte, ce ochi mari, viorii, și cum îi mai scăpărau! Ce sâni, ce pulpe albe, și cum se mai zbătea, și plângea și săruta! — Ce tot spui acolo? strigă Tom. — Vrea să dea impresia că a avut-o, interveni Brian. Minciună sfruntată, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se simtă iubiți, și atunci când în inima lor va pătrunde iubirea celor din jurul lor, atunci sunt sigur că și de pe cel mai desfigurat chip uman, de pe cea mai mutilată față va apare un zâmbet, și din cel mai înlăcrimat ochi va străluci o lumină de bucurie și speranță, căci știu că iubirea este mai puternică chiar și decât moartea. Dacă nu credeți, abandonați-vă lui Dumnezeu, cereți-i să iubiți cu iubirea cu care El ne iubește, și veți experimenta
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Pentru că sunt evreu! ...Evreul n-are ochi? ... Evreul n-are mâini, organe, nu e slab și nu e gras, n-are simțuri, dureri și patimi? ... Nu se hrănește și el cu aceeași hrană? Nu-l rănești cu aceleași arme? ... Nu zace de aceleași boli? ... Nu se vindecă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ocazii, o mulțime de invitați. Eu ședeam retras și, ca de obicei, nu mă amestecam. (În fotografiile din acea vreme mi se ițea numai capul undeva într-un colț al fotografiei, de obicei în brațele mamei, cu părul vâlvoi și ochi fără nicio expresie.) Doar priveam și trăgeam cu urechea. Eram ca și inexistent pentru ei toți, chiar și pentru tata, care, în astfel de ocazii, uita de familie și de tot. Era oricând gata să le ofere oaspeților câte un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
peruca albă de vată, care era deja gata. Rotocoale de bucle din șuvițe de vată înfășurate pe creion aproape că-i acopereau urechile. Încă nu știa exact ce trebuiau să facă îngerii pe scenă, dar, într-adevăr, găsea în propriii ochi larg deschiși inocență și limpezime. De înger. Se aplecă și mai mult spre oglindă, privindu-se drept în ochi. Da, limpezime, într-adevăr. Pe undeva poate că adăuga un pic și de la el, dar în definitiv ce păcate ar fi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar uneori este de o veselie din aia ciudată, cu ochi strălucitori și gura cam slobodă. Altminteri, are metodele lui speciale de a preda. În timp ce se plimbă printre șirurile de bănci, se citește pe fața lui că pregătește o șotie. Ochește pe câte un elev care a ațipit și, de la distanță, aruncă spre el, pe o traiectorie cu boltă, bucățica de cretă pe care o ține în mână. De cele mai multe ori chiar îl nimerește. Bucățica de cretă se rostogolește în cădere
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spuneți tâmpenii. Ceea ce am vrut eu să vă sugerez este cum ajungi la o abstracțiune pornind de la ceva vizibil... O rază de soare cade pe sprâncenele groase, de om în vârstă ale domnului Panciu și îl arată pentru cine are ochi de văzut ca un clovn, zâmbăreț pe din afară și trist în interior. Profesorul Panciu coboară treptele scării principale și o ia în lungul străzii. N-aude fluierăturile scurte pe care, în urma sa, le schimbă între ei, conspirativ, Chițu și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Iar fără această cameră neagră unde se formează imaginea, pe retină în cazul când toate țesuturile devin transparente -, vederea nu-i posibilă... Asta nu mă împiedica totuși să-mi imaginez aventura omului invizibil. Nu mi-am pus problema cu ce ochi m-ar vedea alții aflând de intențiile mele secrete. Iar dacă am ajuns să discut când și când subiectul cu colegii, am făcut-o de fiecare dată la modul impersonal: ce-ar fi dacă? Cum ar fi dacă? Ce s-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
n-avea cum să fie sigur că Geta nu cocheta. Și în general că nu avea habar ce se ascunde, de cele mai multe ori, dincolo de cochetăria feminină. Joacă, glumă sau ceva cu bătaie lungă? Nu, nu-i adevărat că n-aveam ochi pentru tine, a spus Paul fără să fie câtuși de puțin sigur că e convingător. Atunci spune-mi ce profesiune am declarat atunci că îmi doresc, nu-l slăbi ea. Cineva în spatele lui Paul, cu o farfurioară în mână, ceru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
căci locul de trecere se pare că era prea strâmt. Paul fu nevoit să de ridice și să-și tragă scaunul. Când se reașeză, privirea Getei parcă se mai îmblânzise. Îi spuse: Trebuie să recunosc însă că tu n-aveai ochi nici pentru altele. Cel puțin, eu nu cunosc vreo colegă care să te fi cucerit. Deși au fost vreo două care au încercat. Zău? se miră Paul. Vreo două! Cine? În același timp însă îi trecu prin minte că mirarea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
privirea. Doar o clipă, și din nou își ridica ochii spre el. Dragoș, cred că știu ce simți. Dar n-aș vrea să te dezamăgesc. Îmi pare rău. Oare de ce ținem neapărat ca dragostea să fie întotdeauna reciprocă? Tu ai ochi adânci. Aș putea să-mi amintesc de ei ani întregi de-aici înainte. Și să nu-mi trebuiască nimic mai mult. Așadar umbra de pe fața ei nu era de lungă durată fiindcă, iată, o vedea deodată ștergându-se. Pe fața
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se apropie, cel puțin, de ea; este bine să urmăm în aceasta exemplul arcașilor pricepuți, care, observând că ținta pe care vor s-o atingă este prea departe și cunoscând în același timp până unde poate să bată arcul lor, ochesc cu mult mai sus decât este ținta adevărată, dar aceasta nu pentru a ajunge cu săgeata lor la o înălțime atât de mare, ci pentru ca, fixându-și o țintă foarte înaltă, s o atingă pe aceea pe care și-au
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
tot mai sus, ofrandă prețioasă a victoriei obținută cu sacrificii peste poate. Mișu plutea fericit deasupra clădirii cu un etaj, cu două și cu trei, înălțime la care, în sfârșit, fu văzut și de redactorul șef care nu prea avusese ochi să-l vadă, evident fiind și puțin plecat în Insulele Coco. Din pragul biroului său, tună către slava curată a cerului: Mișu, la mine ! Strigătul frânse entuziasmul colectiv și tromba acvatică, fostul gazetar exemplar Mișu Bobârnatu cu â din a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un gol în care nu exista nici un semn de viață. Poate doar șerpii, m-am gândit... Sau șacalii... Și, într-adevăr, parcă în fața noastră era o turmă de șacali de nisip cu gurile deschise. Aveau dinți lungi de cuarț și ochi rigizi de piatră. În rest, totul în ei era de nisip. Până și părul cenușiu. Stăteau cu gurile căscate, iar tăcerea urla în gâtlejurile lor. Parcă nu așteptau decât să ne aventurăm spre ei ca să ne devore. Și pentru că noi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mi-a spus în treacăt: ― Aferim, domnule Petrican, așa fetiță mai rar! Cunoștințele printre fete le făceam, de obicei, la balurile studențești, unde mă duceam cu doctorul, care, ca și mine, era un bun dansator. Odată, la balul mediciniștilor, am ochit o studentă, o poloneză blondă, cu un căpșor de păpușă și un trup subțire ca trestia. I-am făcut o curte îndrăcită și o dată cu mine încă trei sau patru colegi. Aveam impresia că mă preferă și am dansat toată seara
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de puternic, sau...? Ce-o fi gândind despre mine? La dracu, aș fi putut să-i fac cunoștință. Hm! nu era urîtă! Avea niște ochi de te băga în răcori... Și păr cu reflexe ca smoala... Unde mai văzusem asemenea ochi? Chiar trupul... M-da, era mlădie, bine construită. Sânt sigur că am mai zărit cândva perechea asta de ochi. Cred că din cauza acestor ochi îmi pierdusem cumpătul în fața ei, eu care ― orice s-ar spune ― aveam destulă experiență în materie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de "ce-mi plăceau atâta cârciumile periferice care duhneau de rachiu. Înăuntru toate mesele erau înțesate de ceferiști, lucrători, băieți de prăvălie. Charlot însă nu ținea seama de asta. La el decorul n-avea nici o însemnătate, principalul era băutura. Am ochit o masă, care ne convenea. Din păcate, alții mai iuți de picior ne-o luară înainte. Chelnerul ne ghici gândul. ― Da, da, se face! A evacuat pur și simplu clienții trecîndu-i la o altă masă, mai în fund, iar noi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gând încercă să-mi deslușească taina. Tot ce obținusem până acum de la Mihaela nu-mi dăduse ea: îi smulsesem eu. Eu eram elementul activ, din impulsul meu pornise tot ceea ce întreprinsesem. Ea avea dreptul să se considere în proprii ei ochi (ca și într-ai mei, dealtfel) o victimă: nu voise s-o sărut; eu o silisem cu forța. Și ea, constrânsă, n-avusese încotro. Acceptase, cum accepți ceva impus dinafară, pe care nu-l dorești, dar pe care nici nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o provocasem. La întoarcere am găsit-o pe Mihaela leșinată pe nisip. O doctoriță franceză, care se afla întîmplător pe plajă, îi dădea îngrijiri. Nu și-a venit în fire decât după ce m-a văzut lângă ea. Parcă văd ce ochi mari făcuse, zărindu-mă aplecat deasupra ei. ― Dor, tu? Ești cu adevărat tu? Trăiești... nu-i așa? Se uita mirată la mine, mă pipăia, nu-i venea să creadă în realitatea mea. ― Ce fericită sînt! Unde ai fost? Cât m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
locșor bun, să nu treacă de 300000―550 000 lei. Sau dacă găsești o locuință gata, cu atât mai bine. Se cheamă că m-am curățat de o jumătate de milion. Numai nu te grăbi. Caută pe îndelete și când ochești ceva bun, bate-mi o depeșă. Eu vin și facem treaba. Ne-am înțeles? Nebun de bucurie m-am repezit acasă să-i duc Mihaelei minunata veste: ― Vom avea casă! Căsuța noastră! O vilă! Mă așteptam să exulte de bucurie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
avusesem, a pierit de la mine. 25. Apoi am spus prinșilor de război toate lucrurile pe care mi le descoperise Domnul. $12 1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. "Fiul omului, tu locuiești în mijlocul unei case de îndărătnici, care au ochi să vadă și nu văd, urechi de auzit și n-aud, căci sunt o casă de răzvrătiți. 3. De aceea, fiul omului, pregătește-ți lucrurile de călătorie, și pleacă ziua sub ochii lor! Pleacă, în fața lor, din locul unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Balaam și-a rostit proorocia, și a zis: "Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, omul cu ochii deschiși, 4. cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, cel ce cade cu fața la pămînt, și ai cărui ochi sunt deschiși: 5. "Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuințele tale, Israele! 6. Ele se întind ca niște văi, ca niște grădini lîngă un rîu. Ca niște copaci de aloe pe care i-a sădit Domnul, ca niște cedri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
fiul lui Beor. Așa zice omul care are ochii deschiși, 16. așa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce cunoaște planurile Celui Prea Înalt, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic. Cel ce cade cu fața la pămînt și ai cărui ochi sunt deschiși: 17. "Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cîrmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului și prăpădește pe toți copiii lui Set. 18. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]