6,653 matches
-
acceptabila maimuță, încurcase borcanele și-l extrăsese din cine știe ce specie grea la vedere, hohotind prin peșteri. Episodul 173 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIIÎ Hidosul copil crescu. Nu se juca nimeni cu el. Fetițele, găinile, caprele - ființe care fac deliciul copilăriei - îl ocoleau de departe. Dacă nimerea întâmplător într-un lan de cânepă, zeci, sute de vrăbii, de sticleți zurbagii se ridicau lărmuind și a doua oară nu se mai dădeau pe-acolo. Recoltele boierului crescură. Când urâțelul împlini nouă ani, fu adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
intrarea unor personaje în Cetatea Eternă zugrăvesc o vreme frumoasă, eu cer senin și soare puternic, acum ploua mărunt, câinește, ploaie mocănească, ce te pătrundea până la os. Călugării intrară în oraș prin Porta Capenna. Mergeau repejor, zgribuliți, cu capetele plecate. Ocolind o băltoacă, Metodiu ridică privirea și zări la câțiva pași în fața lor, venind din direcție opusă, alți doi călugări. își dădu imediat seama după îmbrăcăminte, nu fără o ușoară tresărire, că sunt iezuiți. Iezuiții îi zăriră și ei și, tresărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
te duci acasă în Moldova? - întrebă ienicerul. — Cu voia dumneavoastră, acolo m-aș duce - răspunse Metodiu. — Ei, ce m-aș mai duce și eu!... - oftă turcul. Parcă mă și văd strecurându-mă noaptea prin spatele casei, printre straturile de tutun, ocolind catârii și apărând deodată în prag. „Am venit!” Ce-ar mai țipa nevestele! Cum s-ar speria tata! M-am întors o dată așa pe neașteptate dintr-o campanie în Pocuția și i-am luat ca din oală, nici n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îndepărtată amintire pe care o păstrez e legată de faptul că tata nu mă lăsa niciodată să mă duc să mă joc cu catârul de-a dreptul, adică să ajung la catâr în linie dreaptă, ci mă lua de mănuță, ocoleam grajdul și-i cădeam catârului în spate. înțelegi? — Nu prea - recunoscu Metodiu. De ce? — Cum să-ți spun eu, bre? - se scărpină turcul în cap. Noi suntem educați militărește de mici. La un an, când începem să umblăm în picioare, suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mă crească pentru atacul prin învăluire. — Extraordinar! - recunoscu Metodiu. — Păi da - zise turcul - așa a fost. Toată copilăria mea eu numai asta am făcut. Nu mergeam, să zicem, să beau apă la fântână direct, pe drumul cel mai scurt, ci ocoleam grajdul, săream prin grădină și-i cădeam fântânii în spate. Dar nu numai fântânii, ci și mamei, tatei, mai târziu primei neveste, tuturor. Trebuie să recunoști, bre, că până la urmă mișcarea asta îți intră în sânge. De-o pildă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
credincioși porniră, la începutul iernii, pe ascuns, într-o călătorie spre miazăzi, în căutarea pământului făgăduinței care se putea afla în orice loc din nesfârșitul pustiu. Vreme de cinci luni au străbătut sute de kilometri, departe de orice drum cunoscut, ocolind cât puteau satele și oazele și oprindu-se doar în locurile unde găseau o urmă de verdeață cu care să-și hrănească animalele tot mai istovite. În cele din urmă, într-o dimineață fierbinte de la începutul verii, pătrunseră într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dat seama. — Și?... Ce vrei să-ți spun? Necăjit, șoferul se întoarse încă o dată spre Gacel Sayah și spuse pe un ton aproape rugător: — Puteți să ne arătați drumul spre Sidi-Kaufa? Cel întrebat dădu din cap afirmativ, sigur pe sine: — Ocoliți stâncile acelea spre nord-est, dar dacă încercați s-o faceți noaptea, o să vă îngropați până-n gât. Pe-aici suflă întotdeauna vântul de miazănoapte, iar dunele sunt recente și instabile... Sfatul meu e să așteptați să se lumineze. Fir-ar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
inconfundabilă, se contopește cu viața oamenilor unui anumit loc, le domină destinul ca o trăsătură de caracter. În pătratul de oraș delimitat de marginile ferestrei mele Închise e betoniera. Din spatele blocurilor de patru etaje, acolo unde șina face un cot ocolind vechea cărămidărie, noaptea Îi aud scîrșnetul dinților mușcînd cu Înverșunare pietrișul. CÎnd se sting zgomotele zilei și Întunericul Înghite pe Îndelete contururile severe ale realității, mi se cuibărește o frică mică În măruntaie ca un copil care are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
precede e o capcană imposibil de evitat) iată mi-a scăpat din mînă, am Început deja să umblu la inteligență; măruntele mofturi, divagațiile, cînd eu orbecăiesc după Începutul unui discurs despre subsoluri. Cotloanele acelea pline de vechituri pe care le ocolești de atîta vreme pentru că, odată pătruns acolo, nu știi de ce să le apuci mai Întîi, că nu e nici o rînduială și te Împresoară de-a valma din toate părțile baloturi de boarfe și mirosuri și urme de mîini. Spuneam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
furtunii care se apropie și același cuvînt rostit simultan de cei doi: Klopstock. Cum se umflă iubirea ca laminaria În secrețiile nerușinate ale creierului, cum se preface ea Însăși Într-o excrescență a minții și Începe să mintă uitîndu-și obîrșia. Ocolești, ocolești, iar ocolești faptele, contaminat de poezie pînă În miezul neuronilor. Ți-e frică și rușine să povestești, de parcă ai macula un loc sacru, de parcă, povestite, Întîmplările ar fi Împinse cu de-a sila Într-un curs logic care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care se apropie și același cuvînt rostit simultan de cei doi: Klopstock. Cum se umflă iubirea ca laminaria În secrețiile nerușinate ale creierului, cum se preface ea Însăși Într-o excrescență a minții și Începe să mintă uitîndu-și obîrșia. Ocolești, ocolești, iar ocolești faptele, contaminat de poezie pînă În miezul neuronilor. Ți-e frică și rușine să povestești, de parcă ai macula un loc sacru, de parcă, povestite, Întîmplările ar fi Împinse cu de-a sila Într-un curs logic care le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apropie și același cuvînt rostit simultan de cei doi: Klopstock. Cum se umflă iubirea ca laminaria În secrețiile nerușinate ale creierului, cum se preface ea Însăși Într-o excrescență a minții și Începe să mintă uitîndu-și obîrșia. Ocolești, ocolești, iar ocolești faptele, contaminat de poezie pînă În miezul neuronilor. Ți-e frică și rușine să povestești, de parcă ai macula un loc sacru, de parcă, povestite, Întîmplările ar fi Împinse cu de-a sila Într-un curs logic care le-ar goli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aflam pentru prima oară Întîmplarea ridicolă pentru care mă acuzau ca să-l acopere pe altul și boicotul lor și senzația penibilă cînd se țineau departe de mine Îmi miroseam subțiorile picioarele aveam impresia că duhoarea mea Îi face să mă ocolească așa se repetă totul mereu crezi că ai scăpat și te Întîlnești tot cu tine ocolul cel mai lung e calea cea mai scurtă spre casă fîlfîit de aripi a zburat o pasăre sau e balotul acela de cîrpe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Pink Floyd. O nimfă de cincizeci de ani alergînd În jurul unui faun de șaizeci cu șapcă de marinar, cu barbă, cu pipă și ochelari. Romeo și Julieta - Întîlnirile lor scurte, conspirative, vreme de douăzeci de ani numai pe această plajă ocolită de timp și de vîrstă; pe unde vor rătăci acum scheletele lor? Unde se vor mai Întîlni ei În clandestinitatea cuplului lor? Înaintăm, ne apropiem de al doilea golf; mirosul e penetrant dulceag și grețos, de carne În descompunere... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în dreptul statuii eroilor la ora nouă fix. Acolo, mulțimea de uniforme orfane înconjura după înălțime tancul așezat pe soclu, sora Gizella se oprea în fața țevii și cântau până ce se făcea ora prânzului. Nu era o afacere. Majoritatea cetățenilor de pe promenadă ocoleau corul de orfani. Așa că era suficient să deschidă cutia sigilată „Pentru orfanii de război și cei obișnuiți“ cam o dată la două luni. Crede-mă că nu leșinam intenționat. Totuși, au intrat la bănuieli. Iar cei care se mulțumeau cu ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a luat-o din loc. Ce detronare măreață! O altă statuie ar fi trebuit mai întâi topită. Iar pe deasupra, monumentul eroilor funcționa aproape perfect. Numai că nu putea fi nici cârmit, nici oprit, așa că, odată coborât de pe soclu, nu a ocolit nici viii, nici morții, nici măcelăria rivală de peste drum. Între timp, Benjamin cosea. Apoi a sosit preotul, împreună cu paracliserul, pe care eu nu-l cunoscusem până atunci, și un bărbat cu sufletul rănit și o mitralieră, pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Femeie. Albă. Moartă Pentru Caroline, fără de care... 1tc "1" Trecând prin oglindă, Alice își dă seama că, dacă vrea să ajungă în apropierea casei, trebuie mai întâi să se îndepărteze de ea, ocolind prin grădină; abia după aceea putea să urce treptele care duceau la ușa din față. Ei nui era greu să urmeze regulile. Dar, de altfel, Alice e un copil extrem de sofisticat. Eu, pe de altă parte, nu puteam întoarce spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ocheada aruncată întâmplător și ritmic spre tavan. - Nimeni? se miră Euripide. Ei, haideți, nu se poate, doar adineauri i-ați scandat numele... domnule Maro? Întrebarea aceasta căzu exact ca o nicovală asupra mustăciosului Maro. Amândoi făcuserăm eforturi disperate de a ocoli privirea lui Euripide. Ne era jenă să spunem ce gândim, iar mie unul chiar teamă, întrucât puteam părea nebun dacă aș fi fost singurul căruia îi displăcuse în mod profund Chiuveta de oțel. - Îmm... prefer să las pe altcineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aceea groaznică din care credeam că eu nu am cum să fac parte, că am să fiu scutit de a-i fi slujbaș? Chiar despre ea să fie vorba, iar acum, ironie a sorții, ea nu numai să nu mă ocolească, dar să mă și includă printre personajele ei principale? Nu vreau să cred, deși oricât aș evita adevărul, el totuși mă împresoară neîndurător. Se pare că nimeni nu poate sau nu vrea să răspundă frământărilor cu care uneori simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aceleași mâini mă resping, atât de mare era dorința de a mă apropia și mai mult de el. Dar părintele își desprinse brusc mâinile de pe umerii mei și, întorcându-și supărat ochii plini de lacrimi, o porni repede pe coridor, ocolind scara. Aveam acum două sentimente, două dorințe: prima, să-mi lipesc fața de fața părintelui, să-l sărut și să plâng; a doua, să fug la Burkeviț, să-i povestesc tot și să râdem de el, plini de cruzime. Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu-și va putea da seama dacă pruncul acesta vrea să doarmă sauă o oroare, o adevărată oroare! — Ei, dar ce mutră ți-ai dori să aibă? strigă vesel Zander din celălalt colț al camerei și o porni spre noi, ocolind fotoliile. În momentul acela intră în cameră Hirghe. Era într-un halat și ținea cu mare grijă ceva în mâinile lui strânse la piept. Imediat ce intră, ba nu, imediat ce deschise ușa cu genunchiul, toți - Mik, Zander și Nelly - îi ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu cocaină și începu să adune în el firele căzute pe jos. Simțind că am făcut o gafă îngrozitoare, m-am uitat rugător la Nelly. - Ei, nu, tu nu știi cum se face, spuse ea liniștitor. Luă periuța de la Mik (ocolindu-l pe Zander care se târa pe podele, șopti, trăgând aer în piept, doamne ferește!) și se apropie de mine. Vezi dragul meu, înțelegi, începu ea să vorbească mișcând periuța și țocăind curios cu buzele înțepenite, cocaina, sau cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
petrecut nimic deosebit, după ce mi-am auzit vocea, mi s-a părut că-i imposibil să plec și să mă întorc a doua zi. Încercând să pășesc cât pot de încet, o pornesc spre dormitor, stingând punctul luminos de pe samovar, ocolind masa și sprijinindu-mă de spătarele scaunelor care stau în jurul ei. Storurile sunt ridicate. Încet, cu teamă, ajung în mijlocul camerei. Aici am în fața ochilor un întuneric atât de des că, instinctiv, mă întorc spre fereastră. Luna bate în geam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
după ceafă privind în jur. Mai la deal, se afla o moviliță nu prea înaltă pe care crescuse o iarbă pipernicită. Se apropie de aceasta și scormoni cu piciorul. Sub stratul subțire de vegetație era numai pietriș mărunt și nisip. Ocoli grămada de pietriș pornind voinicește în sus spre marginea luminișului. Muntele se ridica de aici aproape vertical, într-un arc semicircular ce înconjura poiana. Molizi groși acopereau peretele de stâncă scufundat în umbră. Călcă pe ceva și, coborându-și privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acasă și hanoracul. Acum îi prindea bine, își trase gluga peste cap și închise fermoarul până la gât. Praful de pe drum se transformase într-un noroi moale ce se lipea de tălpi. Ținea lanterna tot mai mult aprinsă, ca să poată ocoli apa adunată în făgașe. Hainele deja se îmbibaseră de apă și picături mari i se scurgeau de pe glugă pe față. Muntele era tăcut și nu se auzea decât zgomotul pașilor săi și al ploii căzând pe frunzele copacilor. Acum urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]