7,195 matches
-
lipiți de ecranul televizorului, gata să primească iluminarea prin noi știri despre ei Înșiși și ce mai făceau. Cei mai puternici pedalau cu schimbul ca să Încarce bateria care nu era folosită. Fețele lor erau Întoarse În aceeași direcție și, astfel ocupați, nu-l văzură pe Pată Neagră intrând În căsuța din smochin a lui Dwight și a Roxannei. Nu-l văzură scoțând camera de filmat din rucsăcel și trăgând afară caseta, și nici nu-l văzură plecând În fugă spre prăpastie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că nu mai poate să facă nici un pas, conjuga verbe În franceză. Își dorise Întotdeauna să meargă În Franța și să petreacă o lună Întreagă acolo. Cu ani În urmă, se Înscrisese la cursuri de franceză, dar era mereu prea ocupată să se ducă. Putea studia În junglă, acolo unde nu-i servea la nimic, doar ca exercițiu gratuit. În timp ce conjuga, nu mai avea timp să se gândească la frică sau disconfort sau la inutilitatea de a se mai Întreba: „de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că nu mă simțeam deloc bine. Am tras aer în piept. Mi s-a oprit respirația. Stăteam în primul vagon, astfel încât de la stația Kasumigaseki să ajung cât mai repede la linia Hibiya. Metroul nu era prea aglomerat. Locurile erau toate ocupate și doar câțiva călători stăteau în picioare. Se putea vedea până în capătul celălalt al vagonului. Stăteam în față, aproape de scaunul conductorului și mă țineam de bara de lângă ușă. Și, așa cum am menționat mai înainte, am tras adânc aer în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fiu tată. Muncesc de patru ani la această firmă. Sunt asistenta managerului. Fac stocurile pe calculator, inventariez hainele returnate, răspund la telefoanele cumpărătorilor. Calculez vânzările și lipsurile. Cu alte cuvinte, muncă de birou. Acum suntem în perioada prezentărilor și sunt ocupată, de la sfârșitul lui februarie până la jumătatea lunii martie. În perioada aceasta stabilim colecția de toamnă-iarnă. Pentru că vindem angro, prezentăm niște mostre și magazinele mai mici vin și fac o precomandă. În funcție de asta, stabilim prețurile. E foarte greu. Pentru că economia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să fiu condus de alții“, așa că, împreună cu alți doi colegi, s-a hotărât să deschidă o afacere, un magazin cu echipamente de iluminat și o firmă de consultanță. Biroul este exact deasupra stației Shin-nakano. Afacerea merge, dar nu sunt foarte ocupați. „Nu pot să spun că stăm degeaba. Și mă simt așa de bine că nu trebuie să dau socoteală nimănui.“ Acum locuiește împreună cu soția în Ichikawa. Au doi copii, fiecare la casa lui. Au și trei nepoței. Cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din Japonia ale unor firme din străinătate. Eu muncesc la o școală specializată pe acest domeniu. Mă duc, ori la firma la care muncește clientul, ori la el acasă. În martie anul trecut, când a avut loc atacul, eram foarte ocupată, deoarece aveam cursuri de patru-cinci ori pe săptămână, câte zece ore pe zi. Adevărul e că din această cauză am fost intoxicată cu gaz sarin. În ziua aceea mă duceam la un student care avea firma în Ōtemachi și aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în vârstă, nu simt lucrul acesta. S-ar putea să fie periculos, nu? — După accident, nu s-a schimbat nimic în adâncul dumneavoastră? Ceva s-a schimbat. De atunci privesc lucrurile pe termen lung. Cu alte cuvinte, noi suntem prea ocupați ca să ne gândim la fleacurile zilnice. Deodată se întâmplă ceva de genul ăsta. Cade ca un trăsnet. Nu te gândești: «Ce-i asta?» În lume se petrec și lucruri din astea. Unde ajung dacă mă gândesc numai la nimicuri? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe data de 20 martie? Păi atunci... cum o fi fost? Oare am fost ocupat? Numai un pic. Acum aduc carnețelul cu programul din ziua aceea. (Se duce în cameră și îl aduce.) Da, se pare că am fost destul de ocupat. Pentru că s-au deschis câteva magazine noi, mă întorceam pe la 23:00, 24.00, în toiul nopții. Apoi, așa este, mă duceam la școala de șoferi. — Până atunci n-ai avut permis? Nu, de fapt, îmi luaseră carnetul de conducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
este foarte bun. Trebuie să fiu îmbrăcat mereu la patru ace, chiar dacă e vară și mă aflu într-un loc fără aer condiționat, de transpir din cap până în picioare. Dacă mă uit în carnețel, se pare că am fost foarte ocupat. Nu știu de ce am rămas cu impresia că nu am fost chiar atât de ocupat. În mod normal mă urcam la linia Hibiya în primul sau în al doilea vagon din față. Cum am schimbat metroul la Hatchōbori, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe acasă. Deoarece încă dinainte o preocupa problema mediului înconjurător, s-a angajat din nou la o firmă care se ocupă de reciclare. A găsit oferta de muncă respectivă prin „Travail“. Este secretara patronului. Sună bine, însă e mult mai ocupată decât vă puteți imagina. Când s-a întâmplat nenorocirea cu gazul sarin, nu trecuse nici măcar un an de când se angajase la noua firmă. A fost un șoc foarte puternic, atât din punct de vedere psihic, cât și fizic. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se joacă la calculator. Nu prea merge la băut. Nu bea mai mult de o sticlă de bere pe zi. Îi place să trăiască liniștit. Merge la muncă pe linia Hibiya până la Kayabachō. „Pe 20 martie nu am fost deosebit de ocupat, dar era sfârșitul anului fiscal și erau multe de făcut. Ziua următoare era sărbătoare națională. Am plecat de acasă cu o oră mai devreme ca de obicei. Voiam să ajung repede, ca să-mi pregătesc documentele, lucruri de genul ăsta. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ocupat. E luna în care se închide anul fiscal. Responsabilitățile pică pe umerii mei. Probleme legate de marfă, profit și altele. Cât de mult să mai înaintăm, când trebuie să ne retragem. Trebuie să negociem cu producătorul. Era cea mai ocupată perioadă din an. Întotdeauna mă întorceam acasă târziu. Cam pe la miezul nopții. Mie-mi convine. Dacă ajung devreme casă, sunt agitat și am stare. Așa mi s-a obișnuit organismul. În fiecare luni avem întotdeauna o sedință care începe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
computerelor cât timp am redactat această carte. Ca să-l citez pe domnul Ogata: „Există foarte multe companii software pe linia Hibiya“din motive neelucidate. Pură coincidență. Caracteristicile comune ale celor din industria software par să fie: 1.„ că sunt extrem de ocupați“; 2.„că schimbă des forța de muncă“. Domnul Ogata, cu toate acestea, a lucrat în mod constant pentru aceeași companie de când a absolvit școala. Acest lucru e destul de interesant în domeniul său, motiv pentru care e admirat de persoanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
locuit tot timpul în același loc. În mod oficial este în Tokio, dar e mai aproape de Saitama. Locuiesc împreună cu părinții și cu sora mea. O altă soră s-a măritat deja și nu mai locuiește cu noi. Munca mă ține ocupat. Am multe responsabilități, așa că sunt frânt de oboseală. Mă plâng șefului de nu știu cât timp, dar nu mă ascultă. Când avem treabă, muncesc în medie douăsprezece, treisprezece ore pe zi, și asta e ceva normal. Fac ore suplimentare, dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
toate firmele sunt în concediu, schimbăm toate sistemele calculatoarelor. De aceea sunt ocupat până peste cap. Bine, nu mă duc la serviciu sfârșitul și la începutul anului, dar în alte zile libere mă duc frecvent. Deci, de ce suntem atât de ocupați? Probabil din cauza concurenței între companii. În ultimul timp, când merg cu afaceri undeva, mai văd două sau trei companii care acționază. Nu poți să stai cu mâinile în sân. Cred că sunt mult mai ocupat decât alți salariați de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Deci, de ce suntem atât de ocupați? Probabil din cauza concurenței între companii. În ultimul timp, când merg cu afaceri undeva, mai văd două sau trei companii care acționază. Nu poți să stai cu mâinile în sân. Cred că sunt mult mai ocupat decât alți salariați de aceeași vârstă cu mine. La anii mei ar fi trebuit să am câțiva angajați pe care să-i bag la înaintare și doar să le dau indicații, fără să-mi bat capul. Eu le și spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
multe ori cu echipa de la muncă. Și obiceiul acesta, de a alerga zilnic, l-am întâlnit la mai multe persoane intervievate. O altă caracteristică a cărții. Deși la serviciu au numai probleme de dimineața până seara și au o viață ocupată, totuși își găsesc timp și pentru alergat. Îi admir extraordinar. E o persoană responsabilă, care-și facea treaba ca la carte. Vă rog să scoateți în continuare cărți minunate. Ca persoană care scrie cărți, mă inclin în fața lui. „Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
În paralel, mă duceam și la școală. Îmi era foarte greu, dar nu am lipsit nici o zi. La absolvire am primit un premiu pentru prezență sută la sută. Fratele mai mare a primit și un premiu onorific. Părinții erau prea ocupați și nu prea îi interesa ce făceam la școală, ne spuneau: «Duceți-vă să vă distrați la școală.» Considerau că, atunci când nu puteam să-i ajutăm, mergem să ne distrăm la școală. Nu puteam învăța acasă, mă pregăteam din timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
certificatul. Scria: «Directorul Comercial al ziarului Asahi de la Sediul Central din Tokio.» Strângea niște bănuți și-și sumpăra radio, planor, diverse lucruri. Îi plăceau mult astfel de aparate. Avea mâini foarte dibace și făcea machete din plastic. Noi eram foarte ocupați și s-au ocupat mai mult bătrânii de creșterea lor. Ei fac multe lucruri de mână prin casă și cred că de la ei a prins dexteritea asta. Nu a fost un copil pretențios. Deloc. Orice era nevoie, își putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Mai înainte făceam lucrul ăsta în aprilie, dar de când a apărut pe lume lui Eiji, îl procur cu o lună înainte. Pe 18 făceam rost de el, iar pe 19 am spălam și aranjam vasele pentru miso. Asta mă ținea ocupată. Pe data de 20 a fost vreme frumoasă, așa că am spălat rufele, am făcut unele comisioane. În dimineața aceea soțul meu se dusese să curețe merii din livadă, iar mie îmi crescuse puțin tensiunea, așa ca m-am dus până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mare a dat de mine și mi-a spus: — V-am sunat de o mie de ori. Nu ați văzut știrile? — De ce m-aș uita la televizor pe așa o vreme frumoasă? Când plouă, mă uit, dar acum sunt prea ocupată. Atunci a zis: — Ascultă, nu te alarma. — Să nu mă alarmez? De ce? Despre ce e vorba? Și a venit și vestea: — Chiar acum, au spus la televizor că Eiji a murit. Atunci totul a devenit negru. Asta era tot. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să nu fumeze în timp ce stai și tragi din țigară. Nu ai putere de convingere. Copiii studiază cu atenție adulții. Unii dintre ei au fost duși la case de copii, îmi imaginez că oamenii de acolo trebuie să fi fost tare ocupați (râde).“ „Acesta a fost ca un experiment pe ființe umane“ Masutani Hajime (născut în 1969) S-a născut în 1969 în prefectura Kanagawa. Tatăl era bugetar. Aveau „o familie normală“, dar începuse să se simtă străin de ei și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
oameni cădeau direct de iad, samana a găsit niște soluții pentru ei. De exemplu, să nu se îngrijoreze dacă nimeresc într-o mașină a cuiva din afara grupului. De parcă aveau mereu dreptate, privindu-i de sus pe toți ceilalți. Erau prea ocupați să lupte pentru libertate, așa că nu conta dacă lăsau o urmă în mașina cuiva. Consideram că era deja prea mult. Deși nu conta ce credeau despre lumea de afară, nu era nevoie să-ți bați joc de ei sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ascultînd-o, la propriile mele gânduri. Îmi plăcea să se ocupe și ea singură, fie că aș fi voit o dezvoltare a personalității ei, fie că aș fi voit să adâncească vreun autor pe care-l cunoșteam superficial, și la care, ocupat aiurea, nu puteam să întîrzii. Ea mi-ar fi întreit cunoștințele, fără să fiu nevoit să mă ocup special. Dar observațiile ei erau așa de disperate, încît nu puteam armoniza nimic. Când plecam undeva, îi lăsam un plan de studii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
te disprețuiești și să-ți strici o reputație la care lucraseși cu trudă și de care te simțeai mândru. Mereu nici o scrisoare. Un vis... Mă găsii deodată într-o bisericuță de mahala. Acolo, o nuntă umilă și tot lume cunoscută, ocupată toată ca să dea impresia unei nunți mari. Într-un colț Niki Mihail își rezimase capul pe gâtul de cocostârc și, în mijloc, mirii: domnul, rotofei, făcut cu penița rondă; alături, Irina, dizgrațioasă în văluri albe, gesticulând dizgrațios, vopsită cu roșu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]