1,680 matches
-
de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale de exemplu, probabilitatea războiului între marile puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Pot fi delimitate două cadrane: defensiv și ofensiv. Primul cuprinde teorii bazate pe asumpția că sistemul internațional oferă statelor stimulente pentru expansiune doar în anumite condiții. Aici se regăsesc, printre altele, teoria waltziană a balanței de putere sau teoriile preponderent structurale în privința dilemei securității. În cadrul celui de-al
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
comportamentul statelor de exemplu, doctrina militară, preferințele în domeniul alianțelor, tipul de diplomație promovat. Și aici există două cadrane: în cel defensiv se află teoria balanței amenințărilor sau teoriile (orientate spre agent) asupra balanței ofensivă-defensivă. De partea cealaltă, în zona ofensivă, întâlnim teoria hegemonică a politicii externe (William Wohlforth) sau realismul centrat pe stat al lui Fareed Zakaria. Tabloul se bazează însă pe separarea netă între contribuțiile realiste în Studiile de Securitate și cele subsumate economiei politice internaționale, excluzând astfel o
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
excluzând astfel o componentă importantă a studiilor realiste în domeniul Economiei Politice Internaționale, efectuate mai ales de exponenți ai realismului alegerii raționale, precum Steven Krasner sau Joseph Grieco. Dacă facem abstracție de această omisiune și de apariția distincției între curentul ofensiv și cel defensiv, ale cărei rădăcini țin așa cum s-a discutat în secțiunile anterioare de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
răspândească, fiind susținute de personalități ale lumii culturale și politice. Fichte sugera nevoia luptei revoluționare, în sensul că nu este suficient să aperi gândirea liberă, trebuie să lupți, pentru că principii vor răspunde cu violență oricărei cereri de reformă; trebuie acționat ofensiv, trebuie denunțat sofismul și dejucate orice planuri ale dușmanilor libertății 287. La Fichte animarea crizei revoluționare este urmarea adoptării filosofiei kantiene a libertății, transformată într-o forță de luptă. În acest om sărac, care traversa pe jos toată Germania în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
continue, a determinat căutarea unor soluții strategice și tactice noi. Generalul Erich von Falkenhayn, succesorul lui Helmuth von Moltke la conducerea Marelui Cartier General german din 13 noiembrie 1914, a renunțat la acțiuni decisive în Vest (1915), optând pentru operații ofensive de mai mare amploare în Est484. În perioada 26-30 august 1914 germanii, sub comanda generalilor Von Hindenburg și Ludendorff, au repurtat o victorie de prestigiu contra Rusiei în sudul Prusiei Orientale (bătălia de la Tannenberg). Înfrângerile în război și activitatea germanilor
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
găsit aliați, între care Finlanda și România, care aveau motive bine întemeiate, Japonia va refuza cu multă diplomație coalizarea într-un război antisovietic, neuitând poziția Germaniei într-un moment asemănător 726. Pe cel mai larg front cunoscut într-o operație ofensivă (peste 3 000 km), la orele 3 și 30 de minute s-au pus în mișcare aproape patru milioane de oameni, sprijiniți de peste trei mii de tancuri și cinci mii de avioane 727. Total surprinse, armatele sovietice au cedat relativ
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Sorge (ibidem, pp. 262-266; vezi și Gh. Buzatu, op. cit., p. 77). 726 Z. Zamfir, op. cit., p. 180. 727 Gh. Bichicean, op. cit., p. 158. În cadrul acestei operațiuni, Armatele 3 și 4 române, alături de cele germane desfășurau în cadrul Grupului "general Antonescu", acțiuni ofensive incluse în planul numit "Ipoteza München". Generalul Halder consemna în Jurnalul său că în timpul unei mari consfătuiri la Führer, din 14 iunie 1941, s-au făcut precizări referitoare la România: "Până la începerea ofensivei, Antonescu va fi formal în fruntea Comandamentului
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de diverși factori în cinci sectoare majore: militar, politic, economic, societal și de mediu".89 După cum rezultă din definițiile prezentate mai sus dimensiunile militare și non-militare delimitează din punct de vedere conceptual securitatea, astfel: securitatea militară (reprezintă ansamblul capacităților militare ofensive și defensive ale statelor); securitatea politică (se referă la stabilitatea organizațională a statului, a sistemului de guvernământ și a ideologiei care i-a conferit legitimitatea); securitatea economică și socială (este cea care asigură accesul la resurse, surse de finanțare și
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
cu o populație redusă) care este delimitat (din punct de vedere geografic) de trei state arabe (mult mai mari); acestea constituie argumentele de bază în opțiunea Israelului de a-si gândi doctrina de securitate că o doctrină militară de tip ofensiv și nu defensiv, ceea ce însemna în condițiile date costuri mari în vederea unei fortificații defensive.570 Încă din momentul proclamării statului politică de apărare a Israelului a vizat: desfășurarea și menținerea luptei pe teritoriul inamic și folosirea atacului preventiv (atunci când este
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a Israelului a vizat: desfășurarea și menținerea luptei pe teritoriul inamic și folosirea atacului preventiv (atunci când este posibil),571 Israelul canalizându-și doctrina de securitate națională pe gestionarea conflictului arabo-israelian prin măsuri concrete de prevenirea și reglementarea conflictului, prin strategii ofensive și defensive de descurajare militară. Descurajarea că strategie militară derivă din refuzul israelienilor de a face compromisuri, descurajarea prin slăbirea forțelor militare urmărind împiedicarea arabilor să dobândească noi teritorii; conform doctrinei israeliene, descurajarea (deterrence) înseamnă fie folosirea forței sau a
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
deliberarea (decision, aceasta închide triungiul de securitate și constă în inhibarea capacității militare de atac asupra unei țări).592 Doctrina de securitate a Israelului este structurată în opt capitole distincte: geografie, forța de muncă, cantitate vs. calitate, tehnici de război ofensiv, tehnici pentru descurajarea adversarului, amenințări convenționale vs. neconvenționale, încrederea în propriile forțe (self-reliance), sprijinul/coordonarea unei mari puteri (great power patronage).593 Alte principii directoare ale doctrinei de securitate israeliene se referă la: superioritatea calitativa (conform căreia se are în
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
logica internă a matriței. Ca și în epocile precedente, ideea de literatură face joc dublu pe cele două planuri principale de referință: specificul și heteronomia. Sub presiunile contextuale enorme ale epistemei contemporane, polarizarea opune formalismul agresiv de o parte, ideologizarea ofensivă de cealaltă. Din motive explicabile, teoreticianul se ocupă cu predilecție de polul heteronom. Înstrăinarea totală a literaturii de menirea ei - în special în versiunea doctrinară autointitulată estetică marxistă - fusese anterior marcată de tabuuri. Autorul profită de dispariția cenzurii ca să încerce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Îl aduce la exasperare. Și nici nu ar putea fi altfel Într-o țară pervertită precum Franța, o țară În care nici măcar patriotismul nu e ceea ce ar trebui să fie: Francezii nu mai sunt capabili de un patriotism generos, creator, ofensiv, dar ei mai sunt capabili de un patriotism pasiv - precum italienii din secolul al XVIII-lea În fața austriecilor. Un patriotism al ricanărilor, al glumelor, al micilor comploturi - un patriotism al morților. Lucrurile se potrivesc prea bine cu starea sa de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dintre parteneri. GRECIA În Liban, în anii '70, onoarea familiei era apărată prin violență, însă și prin minciună. În introducerea unui simpozion care analiza mai multe societăți mediteraneene, Peristiany (1976: 23) se referă la "folosirea defensivă a înșelăciunii și folosirea ofensivă a ridicolului", secretivitatea fiind cea de-a doua strategie defensivă practicată de familiile care țin să-și apere onoarea. Atitudinile grecilor față de minciună, conformîndu-se acestei generalizări, au fost menționate în capitolul 1, pe baza descoperirilor lui Ernestine Friedl. Asemenea strategii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
s-a dus în oraș să înregistreze două femei care cîntau muzică bisericească. Gazdele ei s-au interesat imediat: "Ți-au cîntat și alte feluri de muzică?" Du Boulay a răspuns: "Bineînțeles că nu, doar erau în doliu". Printre minciunile ofensive sînt și acelea care atacă prin afirmații false. Victimele acestor atacuri erau mai ales fetele care doreau să se mărite; du Boulay a aflat că nu exista ocazie în care o viitoare mireasă să nu fie calomniată. Alte minciuni erau
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
datoria morală de a înșela, a păcăli sau a se certa cu străinii pentru a-și apăra rudele" (ibid.:74). În orice caz, după cum spune proverbul, "Dumnezeu vrea ca oamenii să mușamalizeze lucrurile" (ibid.:82). În sfîrșit, există și minciuni ofensive spuse în scop negativ. Guvernul era una din țintele principale ale acestui gen de minciuni, însă du Boulay oferă exemple de situații în care acestea apar și în interiorul comunității. Descoperirile lui du Boulay cu privire la insula grecească Euboea sînt descrise pe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
egală măsură atât în fazele de atac, cât și în cele de apărare. Reiese de aici una din caracteristicile fotbalului școlar, și anume dinamism și rapiditate. Multitudinea și varietatea cu care se succed fazele de joc, alternarea rapidă a situațiilor ofensive cu cele defensive (atac și apărare), posibilitățile pe care le oferă jucătorilor de a-și etala fantezia și capacitatea inventivă, diferitele rezolvări tactice ale fazelor de joc în mod creativ, subtilitatea unor pase executate cu mare finețe, toate oferă jucătorilor
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
cele mai eficace În a trata cu mediul Înconjurător al amenințărilor, definite În funcție de răspunsul la Întrebările de mai sus. Comportamentul strategic și deciziile strategice se referă la atitudinile adoptate În varii momente istorice (crize și perioade normale) În favoarea unei poziții ofensive sau defensive În conflicte, la principiile care sunt susținute pe scena internațională etc. (Johnston, 1995, pp. 44-45). Abordarea din punctul de vedere al culturii strategice permite integrarea metodelor de analiză a securității, detaliate mai sus, cu avantajul de a introduce
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
se mai bucure În perioada Războiului Rece. Deși ridica o serie de pretenții teritoriale, România nu dispune În această perioadă - și nici mai târziu nu a dispus - de capabilitățile de a asuma o strategie de politică externă și de securitate ofensivă pentru atingerea intereselor naționale În ceea ce privește reintrarea În posesia teritoriilor pe care le dorea. Ca atare, politica externă și de securitate a României a fost pe toată această perioadă una ezitantă Între balansare și aliniere, menită să mențină supraviețuirea statului și
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
De fapt, În această perioadă, Întreaga strategie de securitate națională este schițată și concentrată asupra respingerii unui eventual atac din partea fostului aliat - Rusia - care să aducă atingere supraviețuirii sau integrității teritoriale a României. Mai mult, România adoptă o postură militară ofensivă În vederea atingerii intereselor sale anexioniste, construindu-și și organizându-și armata de așa natură Încât să poată participa la cucerirea obiectivelor militare ce rezultau din obiectivele strategice ale politicii de securitate naționale. Decizia României de a denunța alianța secretă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
zece ani politica de securitate a României a fost mai degrabă una reactivă, defensivă, centrată pe contracararea diferitelor amenințări și riscuri de securitate, odată cu SSN 2006 se produce o nouă schimbare de orientare - Îndreptată mai degrabă către o politică asertivă, ofensivă chiar, bazată pe preîntâmpinarea și prevenirea amenințărilor și riscurilor de securitate: „securitatea fiecărei țări, precum și a comunității internaționale În ansamblu, depinde nu atât de capacitatea de reacție și adaptare, cât mai ales de capacitatea de anticipare și de acțiune proactivă
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
creșterea operabilității și eficienței armatei În teatrele de operațiuni și În apărarea obiectivelor sale). În concluzie, și prezenta SSN 2006 perpetuează unele dintre viciile strategiilor anterioare, având Însă meritul de a fi una mult mai Îndrăzneață și cu siguranță mai ofensivă decât oricare dintre precedentele versiuni. Ea subliniază faptul că Într-o lume a amenințărilor asimetrice și a riscurilor de securitate dintre cele mai diverse, strategia de securitate națională nu mai poate să se concentreze pe instrumentul militar În contracararea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
a mea despre violență și comportamente agresive, Robert Buron a avut o intervenție în cursul căreia a făcut o dare de seamă a propunerilor pe care le făcuse în al doilea Caiet al Grupului celor Zece. Era captivat de atitudinile ofensive de non-violență. Am simțit că sala era extrem de interesată, dar puțin dispusă să pună întrebări, aceste subiecte uimeau prin noutatea lor. Participarea publică a fost însă importantă în cadrul altei manifestări, colocviul intitulat L'hom-me et la société de l'an
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
joc aplicată este bazată pe mișcarea continuă a echipei, ceea ce implică folosirea paselor scurte și mijlocii, foarte variate ca direcție. - pase lungi când se adoptă o tactică de apărare pentru a trimite mingea jucătorului postat în fața porții adverse. - în acțiunile ofensive utilizarea pasele transversale, pentru stadiul final al acțiunilor de atac care se desfășoară în fața porții adverse, este derutantă mai ales pentru portar, pe care îl obligă să- și schimbe mereu locul în poartă. După efectuarea mai multor pase transversale, portarii
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
-se prin vâslire cu ajutorul brațului liber și prin mișcarea de forfecare a picioarelor (asemănător exercițiilor de călcare a apei). Acest procedeu este folosit în mod obișnuit în zona porții, în vederea aruncării. 3.3.4.6 Aruncarea la poartă Finalizarea eforturile ofensive ale echipei se concretizează prin aruncarea la poartă. Ea reprezintă o acțiune individuală de finețe și îndemânare, de cea mai mare răspundere. Procedeele de aruncare la poartă au multe trăsături comune mai ales în ceea ce privește acțiunea brațului în momentul aruncării. Sub
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]