5,006 matches
-
să prind trenul de patru, să ajung la Galați, în infernul meu mic și important!... Înainte de a-i săruta mâinile pentru plecare, îmi așez glasul și zic: mamă, te rog foarte mult, aș vrea să mă mai naști o dată!... Tace, oftează, face un pas încolo, face un pas încoace, se apropie de mine, mă sărută pe frunte, mă conduce spre poarta cu tei până la cer și cu cer până la ușă, oftează, îmi întinde mâinile, surâde dumnezeiește și zice: da, dragul mamei
Cea mai bună dulceaţă de gutui din lume () [Corola-blog/BlogPost/340003_a_341332]
-
foarte mult, aș vrea să mă mai naști o dată!... Tace, oftează, face un pas încolo, face un pas încoace, se apropie de mine, mă sărută pe frunte, mă conduce spre poarta cu tei până la cer și cu cer până la ușă, oftează, îmi întinde mâinile, surâde dumnezeiește și zice: da, dragul mamei!... dar vorbește cu bunic-ta! Autor: Ion Zimbru Sursa: Viața Liberă Galați
Cea mai bună dulceaţă de gutui din lume () [Corola-blog/BlogPost/340003_a_341332]
-
veac?/ Iisus a dus lin un deget la gură/ și mi-a făcut semn ca să tac.// S-a așezat lângă mine pe rogojină:/ Pune-mi pe răni mâna ta!/ Pe glezne-avea urme de cuie și rugină,/ parcă purtase lanțuri cândva.// Oftând și-a întins truditele oase/ pe rogojina mea cu libărci./ Luna lumina, dar zăbrelele groase/ lungeau pe zăpada lui, vărgi.// Părea celula munte, părea căpățână/ și mișunau păduchi și guzgani./ Am simțit cum îmi cade capul pe mână/ și-am
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
tine, mi-ai fost dragă în poveste, Zbor în clipe, zbori spre mine, tu iubeai și eu iubeam, Curg în file, curg în mine, te-am zărit, amorul este Arcul tău cel luminos, fiori dulci, în zbor pluteam. Dar privesc oftând în urmă, mor oceane-n cer, suspine, Ascult glasul cel lăuntric, e ecou, ce plâns încet, Uriașă roată-n timpuri, vis semeț, tu pleci, știu bine! Port un trist amurg de liniști, Lună dragă, mi-ești sonet! Vrei, nemărginită-n
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
fi înnebunit dacă stăteam atâta timp prin spitalele alea, apoi în vagonul de cale ferată... Îmi închipui câtă mizerie, cât ați răbdat de foame, de sete, de frig, ca să nu mai vorbesc de dorul de acasă, de familie... Călugăru a oftat, s-a uitat în ochii lui Mircea Nistorescu și a continuat: -Să știi că toate astea se simt după cum e firea omului. Pe front am cunoscut grupuri de oameni care nu vorbeau decât despre ce făcuseră rușii după ce au revenit
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
cu un râs zgomotos, în hohote, de om sănătos. D.G.: Cât de dificil a fost să primești azilul și să te adaptezi într-o țară capitalistă? V.R.: Începutul într-o nouă țară este dificil pentru oricine își părăsește locurile natale. (Oftează prelung). În Canada, primul pas al unui solicitant de azil este susținerea unui interviu în care îți expui motivele cererii în fața unui juriu format din funcționari ai serviciului de imigrație. Solicitantul acceptat intră imediat într-un program numit COFI (Curs
O viață de luptă, suferință și speranță: VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/339238_a_340567]
-
scânduri. Dacă mergem acum la el, vom constata că sacii deja s-au umezit, și, dacă-i lăsăm așa, în două-trei săptămâni, conținutul se sturăște, îl găsești bulgări. - Bine că nu l-am adus pe tot, în cazul acesta, a oftat directorul. - Sau bine că am reușit să turnăm fundația, s-a bucurat și meșterul. Pe la începutul lunii august, a ajuns pe șantier o mașină de teren, un Gaz, din care au coborât trei tovarăși. Au fost luați în primire de
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
oraș în care flașneta plânge cavernos -Panoramă, un oraș apăsat de umbra morții; natura. Bacovia este poetul toamnei, o toamnă ploioasă, cu noroaie, sub melancolia tuberculoșilor. În poezia Nervi de toamnă: „E toamnă, e foșnet, e somn / Copacii pe stradă oftează, / E tuse, e plânset, e gol / Și-i frig, și burează”. Bacovia este, în același timp, poate cel mai mare poet al poeziilor dominate de apă, și, în acest sens, ilustrativă este Lacustră, pe care Călinescu o aprecia „suprema condensare
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
vârstă, dar bine îmbrăcat: cămașă albă de vară, pălărie și ochelari de soare. Lucrătorii din magazin au anunțat ambulanța. În două minute cred că a fost acolo. Când nimeni nu mai credea, după ce-i puseseră lumânări la cap, omul a oftat, probabil pentru ultima dată. Dacă nu s-a reușit resuscitarea lui, după cum s-a întâmplat, măcar în lumea de apoi, nefericitul avea lumină. Își lumina spațiul necunoscut cu lumina creștinească, oferită cu milă de (câțiva) concetățeni. Gândea el, ieșind pe
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339586_a_340915]
-
îl întreb dacă nu a studiat și el în România. Niciodată nu iau oamenii de ce par a fi. A plecat în concediu la recomandarea unui prieten, așa a aflat de România. Începe iar să înșire epitete la superlativ, se extaziază, oftează, râde singur. Mă întreabă dacă am rude acolo. Îi spun ca sunt de fapt din nordul țării și acolo îmi fac și vacanțele. Descoperim că zburăm spre România în aceeași zi, din păcate eu spre un aeroport aproape de casă. Bărbatul
Un turist britanic a primit de la recepționera unui hotel din București o ofertă-surpriză: „Nu apuc să intru la duş că aud bătăi la uşă. Când deschid, fata de la recepţie...” () [Corola-blog/BlogPost/339676_a_341005]
-
care se închegase brusc în fața lor la atingerea unui alt buton, imaginea unui spacișător nemaivăzut. Nava era zveltă ca un pește-spadă, cu aripioare fine ca de pasăre, solidă ca o balenă și înarmată pînă-n dinți ca un aligator. „Sfinte Kolon”, oftă Oțel, zguduit, „asta-i ceea ce numesc eu o Rachetă”. „Unii preferă s-o numească Indefectibilul”, spuse, nu fără umor, Colonelul. „E chiar ea? Am auzit cîte ceva, dar...”. „Ați auzit foarte puține, fiindcă pe pruncul ăsta l-am ținut bine
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
schimbă haina, O pasăre își drege cântul. . . La multe, el le știe taina!. Și an de an, mereu, o viață, La fel ca-n astă dimineață, Își întărește - Legământul, De-a scormoni din nou pământul, Până l-o înghiți mormântul! Oftă țăranu-ngândurat, Mângâind calul alintat: ,, Încet bătrâne, fiindcă iară Ciolanele or să ne doară, Intrăm îndată la arat! Cât mai poți tu, cât mai pot eu, O știe numai Dumnezeu!” E primăvară, iar e primăvară Și ,,bate vântul” în cămară . Ce
ŢĂRANUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340865_a_342194]
-
bătrânețe nu avea cine să le mângâie sufletul. De multe ori se întrebau cu ce au greșit de au fost pedepsiți să nu se bucure de urmași. Când trecătorii le povesteau despre năzbâtiile copiilor sau nepoților îi treceau lacrimile și oftau cu tristețe că nu se puteau bucura și ei de asemenea vlăstare. Ca să-și înece amarul, bătrînul aduna din pădure tot felul de rădăcini sau crenguțe cu forme mai deosebite pe care le modela cu un cuțitaș sau cu dăltița
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
în casa ei. O ajut să se dezbrace de hainele bune, trudită cum este, ca după o zi lungă de muncă la câmp. De aici o las să se descurce singură. Se închină la icoană - bine că nu la Giocondă-, oftează și se întinde în pat. Închide ochii. Adoarme, cu tot Universul adunat intr-un ochi de liniște. ---------------------------- Ștefania OPROESCU Focșani, Vrancea 3 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: Ștefania OPROESCU - TABLOURI: FEMEIA CU BATIC / Ștefania Oproescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
și l-a sorbit rar, cu înghițituri mici. Imaginea Alinei, întinsă în pat, cu pieptu-i frumos ridicându-se în ritmul respirației și cu trupu-i întins și acoperit de mâna lui cu pătura, nu i se dezlipea de retina ochilor. A oftat adânc, s-a ridicat și a trecut încet, ca o umbră, în dormitor. A stins luminile. A lăsat aprinsă doar o lampă de veghe pe care a descoperit-o pe o noptieră și s-a întins încetișor lângă fată, încercând
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
Cui o să-i mai cânt colinde? Cine o să-mi facă turte? La colindători, în curte, Gazdă cine-o să le fie? Tata? Nici de el nu știe... Că tot se-nalță peste gard, La stâlpul porții, lângă brad Și tot oftează, ros de dor, Strigând la tine în pridvor. Fără tine casa-i goală, Nu mai fierb sarmale-n oală; Nici cârnați n-avem, nici chișcă, Toate le făceai, mămică!... Eu știu că Domnul este bun Și, poate-n seara de
VINO, MAMĂ, DE CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341486_a_342815]
-
AJUN DE CRĂCIUN Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 725 din 25 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului În Ajun de Crăciun ( departe de cei dragi ) Câte simt, nu mai spun, doar în suflet mocnesc, În Ajun de Crăciun, azi oftez și trudesc!... Înc-un an a trecut, am tot spus: Mai adun!... Azi, din nou ai venit, drag Ajun de Crăciun Și mă aflii, sperând... n-am puteri de-nceput, Dar colinzi repetând, cu Isus s-a născut!... Îmi rechem amintiri
ÎN AJUN DE CRĂCIUN de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341519_a_342848]
-
pe fluturi și albine...” Trăind asemenea stări, Poezia devine pură libertate, pătrundere în noi înșine și depășire a imediatului. Poetul-Mag are nebănuite puteri cu ajutorul cărora păstrează secrete ale unui glas netălmăcit: „Dintr-o oglindă mută argintul se ridică,/ sihastrul cuc oftează în rana lui de pluș,/ dihorul stă la pândă, cu ghearele își face/ pe nicovala serii înfiorat culcuș ... ” Instaurând o nouă dimensiune a actului artistic, Poezia va fi transformată radical și irevesibil: „Ah, cum crește în mine durerea de-a
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
ce căutam, energia puternică a bătrânilor nu m-a lăsat nici să trec, nici să mă întorc și dacă vreau Gândul Fermecat trebuie să răspund la trei întrebări: Ce este Iubirea? Ce este Râsul? Ce este Speranța? -Offf!...grele întrebări! - oftă împăratul. Și ce ai răspuns, voinice? -La prima întrebare a fost ușor. Iubirea este însăși legea Vieții. Când iubim gândurile noastre vor fi mai luminoase și mai pline de energie decât toți sorii din Univers. A iubi înseamnă a trăi
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
sufletul tău. Știu tot ce simți și gândești. Cred că proiectul tău este foarte important, dar cere sacrificii. În viitor ar fi bine să ne alegem proiecte în așa fel încât să putem să fim și să lucrăm împreună... Ea oftă îndelung. Apoi, privindu-mă senină, îmi zise: - Mark, hai să ne plimbăm pe colinile din preajma Orașului Studențesc! * Era o toamnă caldă, iar cerul era senin, brăzdat ici-colo de nori albi călători. Vântul plăcut, cald și el, ne îmbia de peste tot
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
baie?...Amintiri, taică, amintiri ... Da' ce dracu durează atâta, nepoate? Ăștia stau la cafele, au uitat de noi ... Ofo-fof!...Lumea asta!... În atmosfera bărbătească din sală intră un tânăr la vreo 25 de ani. Să-l numim Doru, că prea oftează săracul. - Eih!...Bună ziua!...Sunteți la rând? - A, nu! Suntem la cules sifoane ... Tu ești la rând! Noi am venit demult. - Io sunt al doilea ... Nu mai nimeresc primu' demult. - Și stați demult, că prea folosiți cuvântul ăsta? - Da', ce? N-
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
se răzbuna. - Hă! Domnu' Pișu! Și mai făcea pe figurantu' cu femeile. Cred că te scăpai pe tine când striga muierea la tine. Lui Mișu îi sări rapid o bilă de pe șină dar, îl calmă numărătoarea. 73, 74, 75 ... Doruleț, oftând matematic din doi în doi, calmă spiritele. - Domnu' Mișu! Nu te supăra! Eu unul nici nu vreau să mai aud de femei. Nu c-aș fi misogin, dar ... - Merge și cu piramidon. Misoginu-i scump. - Taci bre, ‘nea Papuc! Habar n-
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
noi nu vom mai fi la fel ca azi ... cărarea iubirii parcă este tot mai îngustă și toamna asta atât de bogată-n culori ar fi trebuit să ne împlinească să ne unească dar simt cum ne îndepărtează și clipa oftează frânge aripa nu aud decât un țipăt al zborului surd ce se sugrumă și cade învins ... lasă-mă să te privesc chiar dacă iubirea se stinge odată cu amurgul toamnei să-ți simt ultima licărire din ochi precum ultimul jar din sobă
ELEGIE LA SFÂRŞIT DE TOAMNĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342209_a_343538]
-
Piatră, piatră și iar piatră, dă-mi răbdarea ta odată Că sunt iarăși încercată, viață noastră e furată. Piatră tu să stai de strajă, lumea nu mai este trează. Cel de sus ne mai veghează și cu-amar, în cer oftează! Piatră, piatră și iar piatră, taină ta să ne-o spui toată, Să-ndurăm și noi că tine, să ne fie-n viață bine! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Piatră / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1211
PIATRĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341846_a_343175]
-
miezul cosmic, / auriu, de nufăr / Numai ciocănitoarea vestește rana copacului. Dar nu mai sufăr.[5] Suferința este mana neocolitoare a sufletului gânditor, rezultat al unor experiențe peste care inițiații trec: Pe drum cărunt, cu capătul aproape, / Și chiar dac-am oftat, sau mi-a plâns inima / Prin stinse nopți,[6]el a iubit tăcut, că prin iubire a învins greul scriindu-l pe cenușia pagină celestă a Universului vizibil îndurerat. Prin Univers înțelegând toată lumea materială și imaterială, nemărginită în timp și
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]