491,506 matches
-
persoană cu brăcinarii mai tari, care e în stare s-o zică. E jenant că niște oameni inteligenți cum par autorii acestor Armaghedoane încearcă să instituționalizeze anonima, în vreme ce afirmă că se tem pentru soarta democrației în România. Cu mare greutate, omul de rînd s-a învățat cu ideea că dacă depune o plîngere împotriva unui satrap local, care își bate joc de drepturile lui, n-o să aibă și mai mult de suferit. Așa numitul amărăștean a început să ridice capul și
Armaghedonisirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15359_a_16684]
-
1977 și spune că, de atunci, o dată la cinci ani, i se organizează "parastase pe viu". Trăiește într-o garsonieră de patru metri pe trei metri și jumătate. Ați văzut aproape tot ceea ce se poate vedea într-o viață de om. Acum, la începutul mileniului trei, istoria pare să o ia razna. Cum priviți evenimentele din 11 septembrie și tot ceea ce a urmat? Chestiunile acestea se întâmplă din cauza contrastelor dintre cei prea bogați și cei prea săraci. În Afganistan totul este
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
dictatură a legii. Acum, dacă omori pe cineva, iei maximum zece ani și joci șah în închisoare! Cum s-a ajuns aici? Trecerea de la totalitarism la un regim democratic s-a făcut prea brusc. Sub dictatură nu erau atâtea crime, oamenii stăteau liniștiți de frică. Individul care nu e prea evoluat înțelege prin democrație că poate să facă tot ce vrea. Acela care fură judecă precum un om primitiv și zice: Dacă mă prind, doi ani am casă, am masă și
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
regim democratic s-a făcut prea brusc. Sub dictatură nu erau atâtea crime, oamenii stăteau liniștiți de frică. Individul care nu e prea evoluat înțelege prin democrație că poate să facă tot ce vrea. Acela care fură judecă precum un om primitiv și zice: Dacă mă prind, doi ani am casă, am masă și pot să joc și șah!" Aveam 9.000 de lei salariu când un ou costa un leu Istoria a făcut să dirijați în Rusia sovietică și în
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
Pentru prima dată s-a spus: "Tovarăși, nu ei ne-au dat grâu, noi le-am dat lor!" Într-o pauză, Ion Pas, președintele de atunci al Radioului, a trecut pe lângă mine și m-a întrebat: "Ei, îți place? Ești omul zilei?" În 1936 am concertat la Berlin, în timpul Olimpiadei, prilej cu care l-am auzit pe Hitler vorbind în fața unui stadion de 100.000 de oameni. În felul lui, vorbea foarte bine. Cum trăia un artist în perioada antebelică? În
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
al Radioului, a trecut pe lângă mine și m-a întrebat: "Ei, îți place? Ești omul zilei?" În 1936 am concertat la Berlin, în timpul Olimpiadei, prilej cu care l-am auzit pe Hitler vorbind în fața unui stadion de 100.000 de oameni. În felul lui, vorbea foarte bine. Cum trăia un artist în perioada antebelică? În 1933, eu, care n-aveam un rol principal în orchestră, cântam la fagot, aveam un salariu de 9.000 de lei. Impozitul era de 500 de
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
venit dimineața la Radio, au sărit doi dintr-o mașină și m-au invitat la Securitate. "Domnule Elenescu" - că securiștii nu spuneau "tovarășe" - "trebuie să veniți cu noi." Le-am zis: "Eu vin, dar pe scenă mă așteaptă 200 de oameni" - pregăteam Simfonia a IX-a, care are și cor - "și dacă nu ajung acolo, mâine o să auziți asta la Europa Liberă!" Atunci s-au speriat, s-au uitat unul la altul (când sunt doi, nici unul nu are încredere în celălalt
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
venea să spargi geamurile. Noi plesneam de foame și trebuia să cântăm: "Ce mai faci tu, mă, Marine?", la care bașii răspundeau: "Iată, nu mai pot de bine." La care eu adăugam: "Așa un bine să aveți acasă!" N-aveau oameni, că altfel putrezeam în închisoare. N-aveau dirijori care să citească partitura la prima vedere. Acum dirijorii învață pe casetofon... Democrație înseamnă că fiecare își vede de treaba lui Care sunt perspectivele României? România are nevoie de oameni care să
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
N-aveau oameni, că altfel putrezeam în închisoare. N-aveau dirijori care să citească partitura la prima vedere. Acum dirijorii învață pe casetofon... Democrație înseamnă că fiecare își vede de treaba lui Care sunt perspectivele României? România are nevoie de oameni care să facă o politică foarte abilă. Noi suntem o insulă de latinitate într-o mare slavă. Suntem rău așezați ca poziție geografică și trebuie să împăcăm capra și varza. Există în România astfel de oameni abili? Sigur că da
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
România are nevoie de oameni care să facă o politică foarte abilă. Noi suntem o insulă de latinitate într-o mare slavă. Suntem rău așezați ca poziție geografică și trebuie să împăcăm capra și varza. Există în România astfel de oameni abili? Sigur că da! Doar l-am avut pe Titulescu, cel care pleda pentru prietenia cu Uniunea Sovietică. Ion Antonescu nu vroia la început să facă alianță cu Germania, dar decât să ai Germania inamic... Când au venit nemții aici
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
bun pentru corul Radio. Așa că m-au dat afară, că tot se plângeau coriștii că le cer prea mult. N-aveau nevoie de subtilități pentru mase... Al doilea lucru care străbate biografia dv. este umorul. Domnule, să știi că există oameni inteligenți care nu au humor. Aceia sunt inteligenți până la un punct. Humorul eu îl definesc ca o izbucnire a unei revolte față de un lucru care se întâmplă fără să vrei tu, dar pe care nu-l pui la inimă. Humorul
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
nu am uitat-o - a Micaelei Ghițescu). Mizând pe parabolă și simplitatea marilor adevăruri, atingerea Sufletului Lumii, a Marii Opere, a Limbajului Universal, Coelho a continuat popularizarea înțelepciunilor elementare (precum "nu trebuie să ne eschivăm de la destinul nostru propriu" - fiecare om trebuie să-și împlinească misiunea pe pământ, Legenda Personală - sau "descoperirea Marii Opere nu e misiunea câtorva aleși, ci a tuturor ființelor de pe Pământ") și în scrierile ulterioare. Prelucrarea unei vechi legende biblice în povestea păstorului Santiago (care înțelesese la
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
în dialog cu elementele, să afle comoara - iubirea care transformă spre Bine - cititorul lui Coelho ajunge să își pună toate marile întrebări necesare Transformării. Evident, fără talentul autorului și al traducătorului, acestea ar fi plictisitoare ca un manual. întrebarea dacă omul este esențialmente bun sau esențialmente rău, "ahrimanic", pe care și-au pus-o nu numai filosofii ci și majoritatea romancierilor de succes (să ne amintim doar de cariera lui William Golding cu ajutorul acestei teme) a continuat la Coelho printr-o
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
un soi de plagiat, autorul face el însuși referire, în mod postmodernist, la "unul Dürrenmatt") cu aur în schimbul unei morți este, din punct de vedere al lui Coelho, o reabilitare a șarpelui (care tentează prin cunoaștere: în zadar desfătările Raiului; oamenii vor fi egali cu Dumnezeu abia "în ziua în care vor ști ce înseamnă Binele și Răul"). Momentul în care trebuie luată decizia Scindării, a alegerii Binelui sau Răului, apare brusc în viața noastră, și, în opinia romancierului, cartea sa
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
ultimul deceniu, reprezentantul Europei în perpetua și binefăcător-antrenanta concurență cu Lumea Nouă, Cocteau, care vorbește și el deseori în numele bătrânului continent, poate fi ținut sub pernă de politicieni. Discursurile pro-europene pot trage sevă din zicerile vizionarului iritat de paradoxul american ("Oamenii cer întruna ceva nou și totodată vor ca nimic să nu se schimbe"), de lumea unde eșecul e ceva de neînțeles, succesul fiind mereu obligatoriu . "New York-ul este un oraș în picioare", constată europeanul, nu din cauza zgârie-norilor, ci pentru că "dacă
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
nu știuse să facă deosebire, la angajare, între a alege să lucreze la SS sau la Siemens. Analfabetismul, sinonim cu necunoașterea realității, cu imposibilitatea de a desluși Binele de Rău, a făcut această femeie, care ar fi putut fi un om esențialmente bun, o unealtă a răului. Iubirea și lecturile o transformă, după proces, în închisoarea pe viață, unde tânărul care o adorase cândva continuă să-i trimită casete pe care îi citește cu voce tare marile opere ale literaturii universale
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
mediul economic cu alte cuvinte, și lumea artiștilor, aceea a creatorilor de bunuri simbolice. În condițiile în care comunismul a suspendat, practic, orice mediu de afaceri, el a oferit, în compensație, nenumărate argumente de ordin teoretic și doctrinar cu ajutorul cărora oamenii cu bani, oamenii dinamici și întreprinzători, cu alte cuvinte capitaliștii, erau făcuți responsabili de toate relele posibile, erau huliți și discreditați pînă la satanizare. Pe de altă parte, artiștii au fost rupți cu totul de spațiul economic și de cea
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
alte cuvinte, și lumea artiștilor, aceea a creatorilor de bunuri simbolice. În condițiile în care comunismul a suspendat, practic, orice mediu de afaceri, el a oferit, în compensație, nenumărate argumente de ordin teoretic și doctrinar cu ajutorul cărora oamenii cu bani, oamenii dinamici și întreprinzători, cu alte cuvinte capitaliștii, erau făcuți responsabili de toate relele posibile, erau huliți și discreditați pînă la satanizare. Pe de altă parte, artiștii au fost rupți cu totul de spațiul economic și de cea mai elementară piață
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
ideea unui parazitism de lux și a unui protecționism obligatoriu. Din acestă pricină, imediat după 1990, artiștii s-au trezit brusc abandonați, fără parteneri și fără piață, dar și fără speranțe și fără un sistem imunitar adecvat noului climat, iar oamenii de afaceri, apăruți abrupt în spațiul economic, s-au trezit și ei într-o lume incoerentă simbolic și fragmentată sever din punct de vedere social. în acest context nou, comunicarea dintre cele două lumi, aceea a creatorilor de bunuri materiale
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
aceea a creatorilor de bunuri simbolice, nu numai că nu a existat în mod real, dar nici măcar nu a fost acompaniată în intențiile sale de o minimă încredere. Conform stereotipului comunist și în consecința absenței oricărei experiențe comune, artiștii și oamenii de afaceri s-au privit, de la bun început, cu multă suspiciune, cu dispreț și chiar cu intoleranță. Din punctul de vedere al artistului, proaspătul om de afaceri nu era decît un ignorant cinic și lipsit de sensibilitate, numai bun pentru
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
o minimă încredere. Conform stereotipului comunist și în consecința absenței oricărei experiențe comune, artiștii și oamenii de afaceri s-au privit, de la bun început, cu multă suspiciune, cu dispreț și chiar cu intoleranță. Din punctul de vedere al artistului, proaspătul om de afaceri nu era decît un ignorant cinic și lipsit de sensibilitate, numai bun pentru încurajarea kitschului și a imposturii, după cum, pentru tînărul om cu bani, artistul nu era decît un asistat nostalgic și un tarat social, plin de pretenții
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
cu multă suspiciune, cu dispreț și chiar cu intoleranță. Din punctul de vedere al artistului, proaspătul om de afaceri nu era decît un ignorant cinic și lipsit de sensibilitate, numai bun pentru încurajarea kitschului și a imposturii, după cum, pentru tînărul om cu bani, artistul nu era decît un asistat nostalgic și un tarat social, plin de pretenții arogante, dar incapabil să ofere ceea ce noile așteptări începuseră deja să configureze. Această stare tacită de dispreț și de beligeranță s-a perpetuat o
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
pînă cînd și unii, și alții, au început să resimtă ca pe o frustrare profundă, dacă nu chiar ca pe un real handicap, absența unui autentic parteneriat. Pentru că exact în măsura în care artistul are nevoie de valorile concrete ale mediului economic, și omul de afaceri are o nevoie imperativă de valorile simbolice pe care i le poate oferi mediul artistic. Fără valori economice reale și utilizate ritmic, artistul se sufocă mecanic, își pierde una cîte una elementarele sale funcții vitale, după cum, fără valorile
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
afaceri are o nevoie imperativă de valorile simbolice pe care i le poate oferi mediul artistic. Fără valori economice reale și utilizate ritmic, artistul se sufocă mecanic, își pierde una cîte una elementarele sale funcții vitale, după cum, fără valorile simbolice, omul de afaceri își pierde coerența socială, obligatoriile funcții de reprezentativitate și codurile subtile de comunicare cu spațiul propriei sale condiții. Ceea ce propune acum Allianz-Țirac, în mod tacit, este tocmai suspendarea neîncrederii, încetarea ostilităților și renegocierea pozițiilor pe un spațiu socio-economic
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
codurile subtile de comunicare cu spațiul propriei sale condiții. Ceea ce propune acum Allianz-Țirac, în mod tacit, este tocmai suspendarea neîncrederii, încetarea ostilităților și renegocierea pozițiilor pe un spațiu socio-economic și cultural care și-a modificat sensibil coordonatele în comparație cu anii nouăzeci. Omul de afaceri nu mai este acum, oricîte piedici ar mai avea el de trecut, nici adolescentul economic de acum cîțiva ani, pus pe lovituri fulgerătoare și pe acumulări precoce, și nici acea conștiință insurgentă, fără previziuni clare și fără simțul
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]