KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...653 >

16,318 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

mai aproape de fratele ei. — Du-te dincolo și așteaptă! strigă ea. Îndreptă revolverul spre el și gemu: Ieși afară! Suferința Îi făcea din nou frate și soră. — Nu-l lăsa să te Înduioșeze, Îi spuse Rowe. A Încercat să te omoare. Cuvintele lui se izbeau Însă de zidul puternic al rudeniei de sînge. Cei doi frați păreau atît de uniți, Încît ai fi zis că au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt. — Te rog, nu mai vorbi! Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
El e Înarmat! I-am dat Înapoi revolverul. — Dumnezeule! rîse el. Dar știu c-ai Încurcat rău lucrurile! Voiam să-i ofer o ultimă șansă... Nu poți face mare lucru cu un revolver În inima Angliei - decît cel mult să omori cîțiva nenorociți... Anna părea acum atît de fragilă și năpăstuită, Încît Rowe se muiase de tot. — În revolver e un singur glonte, spuse Anna. Și sînt sigură că n-o să-l irosească aiurea. — Să nu te miști de-aici! Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-ntorc cît pot de repede. Și, cum ea nu-i răspunse, urmă: Atunci vom lua viața de la-nceput... Anna zîmbi fără convingere, dîndu-i a Înțelege că nu ea, ci el avea nevoie de asigurări și de consolări... N-o să mă omoare! Nu de asta mă tem... — Dar de ce te temi? Anna Îl Învălui Într-o privire plină de-o matură tandrețe, ca și cum dragostea lor ar fi avut În urmă ani și ani de zile. — Mă tem c-o să vorbească. — Pe mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
E o glumă de prost gust! exclamă el. — Se poate, dar m-ai păcălit de prea multe ori! — Fii rezonabil! Îți Închipui că vreau să fug? Trenul a plecat doar! Crezi c-aș putea s-o șterg, după ce te-aș omorî În gara Paddington? N-aș face nici o sută de pași, și aș fi prins. Atunci, la ce-ți trebuie revolverul? — Vreau să fug mai departe, răspunse el, și adăugă cu voce joasă: Nu vreau să fiu torturat. Și se aplecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
domnule? — Dă fuga! Dă fuga! Îi răspunse Hilfe, tăios. — SÎnteți, deci, de aceeași părere. Da, poate că aveți dreptate. Se auziră pașii precipitați ai omulețului alergînd pe scară. Apoi se făcu din nou liniște. — Acum, aș putea, firește, să te omor, spuse Hilfe. Dar ce rost ar avea? În fond, ți-aș face un bine! Și după aceea aș Încăpea pe mîinile oamenilor dumitale. O, cît te urăsc! — Într-adevăr? Întrebă Rowe. Nu se mai gîndea la Hilfe, ci la cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
să-i acorde măcar o clipă de atenție. Ce ți-a spus? Îl Întrebă ea pe Rowe, cu neliniște În glas. — Am ajuns prea tîrziu. CÎnd m-a zărit, și-a dat seama că totul era pierdut, și s-a omorît. Neliniștea dispăru de pe fața Annei, lăsînd doar expresia aceea de atenție Încordată, de grijă protectoare, pe care-o avea În prezența lui... Rowe se așeză pe pat și-și puse mîna pe umărul ei. Draga mea... te iubesc atît de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

douăzeci și patru de paturi - numărul maxim de supraviețuitori anticipat - erau permanent rezervate pentru posibilele victime ale accidentelor aviatice. Una dintre acestea era temporar ocupată de răniții din accidentele rutiere. Nu tot sângele care mă acoperise îi aparținuse omului pe care-l omorâsem. Doctorii asiatici din sala de urgență au descoperit că, la impactul cu tabloul de bord, ambele rotule îmi fuseseră fracturate. Lungi gheare de durere mi se întindeau pe suprafața interioară a coapselor până în vintre, de parcă niște catetere din oțel fin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
aceste aventuri aveau loc doar ca să ofere materia primă pentru jocurile noastre sexuale. Privind fumul țigării ei cum se împrăștia în salonul gol, m-am întrebat cu cine își petrecuse oare ultimele câteva zile. Fără-ndoială, gândul că soțul ei omorâse un om împrumuta o neașteptată dimensiune actelor lor sexuale, consumate probabil în patul nostru la vederea telefonului cromat care-i adusese lui Catherine vestea accidentului meu. Elementele noilor tehnologii ne uneau sentimentele. Iritat de zgomotul avioanelor, m-am ridicat într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Așa cred și eu. - Dar soția lui? am întrebat. Doctorița? Ai vizitat-o măcar? - Nu, n-am putut. Mă simt prea apropiată de ea. Catherine mă vedea deja într-o lumină nouă. Mă respecta sau poate chiar mă invidia pentru că omorâsem pe cineva, în aproape singurul fel în care un om poate lua acum viața altei persoane din punct de vedere legal? În logica accidentului de mașină, moartea era dirijată de vectorii vitezei, a violenței și ai agresiunii. Reacționa oare Catherine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
care venise la parcul auto erau la fel de ambigue ca și ale mele. Am simțit că, în felul ei rafinat și pragmatic, punea deja la încercare posibilitățile pe care i le deschisesem, examinând instrumentul acesta al unei tehnologii perverse care-i omorâse soțul și-i blocase cursul principal al vieții. M-am oferit s-o duc la cabinetul său medical. - Mulțumesc, spuse, mergând înaintea mea. Dar trebuie să ajung la aeroport, dacă nu te deranjează. - La aeroport? am întrebat, cu sentimentul ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
și mașinile, și la tandreța supusă pe care o arăta față de mine. Încă din clipa când îi împinsesem penisul în rect Vaughan știuse că, într-o ultimă demonstrație a iubirii nepăsătoare pe care mi-o purta, va încerca să mă omoare. Mașina lui Catherine stătea în parcarea de sub geamul dormitorului. Vopseaua de pe partea stângă purta urmele unei coliziuni minore. - Mașina ta... am rostit, prinzând-o de umeri. Ești teafără? Se sprijini de mine, ca pentru a comemora imaginea acelei ciocniri în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
adresată fetei de la benzinărie, încheind un aranjament pentru custodia băiețelului său. Apoi, continuând s-o fixeze pe Catherine cu privirea, urcă în mașină. - O tot urmărește pe actrița aia a lui. E căutat de poliție - un soldat american a fost omorât pe pasajul superior din Northolt. Am pus mâna pe parbriz, dar ea acționă ștergătoarele și puțin lipsi să-mi taie osul de la încheietură. - Eram cu el în mașină, adăugă, și am înțeles totul. Înainte s-o pot opri, era deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

Nici anturajul și nici faptul că informatica e considerată un domeniu «de viitor» nu pot justifica înstrăinarea de carte. La urma urmei, s-ar putea să nu câștigăm timp și să fie doar o iluzie, pentru că excluzând lectura practic ne omorâm timpul (pentru a evita plictiseala). Pe de altă parte, se poate evidenția și un dezinteres al statului de a subvenționa prețul cărților, așa cum se practică în multe țări occidentale (sau de a-l menține la o cotă rezonabilă). Pot exista

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
galeria marilor torționari și asasini cum ar fi Grunberg (Nicolschi), Carol Segal (care și-a adăugat numele de Hudescu pe când era șeful Siguranței din orașul Dorohoi), ofițerul Avram Isac de la Securitatea din Dorohoi, despre care se știe că l-a omorât în bătaie în beciurile Securității din Dorohoi pe fratele inginerului Mihai Fediuc din Suceava, întocmind acte false de deces. Moritz Feller a torturat sute de oameni în calitatea lui de anchetator la Securitatea din județele Botoșani, Dorohoi și Suceava. El

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
să salveze această țară?”; M-a șocat și m-a revoltat o caracterizare făcută unui sat românesc într-un ziar străin, în urmă cu câțiva ani. Era acel tip de sat sicilian, spunea jurnalistul, în care dacă un om este omorât în miezul zilei, pe strada principală, nici un locuitor nu sare în ajutorul său și nici nu cheamă poliția. Toți se baricadează în case și trag obloanele». Nu cumva toată România s-a transformat într-un astfel de sat? P.S. Așa

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
acesta nici o importanță». N-a avut nici o importanță până când a făcut ceea ce a făcut și s-a întâmplat cu Kerenski și cu regimul lui ce s-a întâmplat. Noi nu voim să jucăm rolul lui Kerenski. Noi voim să l omorâm pe Lenin în ou la noi!». Acțiunea guvernului în această problemă a arestării celor mai înfocați comuniști s-a dovedit a fi pripită și n-a fost sprijinită de regele Ferdinand I al României: „Pentru a pune capăt acestui proces

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
minciuni lucrează în toată țara. [...] În ´92, când am fost candidat, fabrica de minciuni s-a mutat la PDSR. Amintiți vă: «Dacă vine Constantinescu, îl aduce pe rege în țară. Ce mai face? Aduce moșierii. Aduce capitaliștii. Vinde Ardealul. Îi omoară pe comuniști».” Regimul lui Iliescu din perioada 1990-1996 se face vinovat de dezastrul ulterior al țării. Multe lucruri au luat-o razna, scăpând chiar și de sub controlul autorităților. Am avut încă din 1990 o uriașă șansă de redresare economică pe

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
unde sunt bani. Deja sunt ascultate telefoanele oamenilor care au dovezi în acest sens. [...] Eu știu istoria Direcției de Informații Externe. Dacă le dai drumul ăstora să scape la dolari și euro, la valută forte, ăștia sunt în stare să omoare oameni. [...] Sunt mulți în procuratură și în societățile de asigurare. Probabil că acolo le pică mulți bani. Eu am mai spus, și o spun și acum, foștii securiști trebuie îndepărtați din toate funcțiile unde ar avea contact cu banul public

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

cine știe unde. - Pleacă de-acolo, bă puștiule, zise un student la filosofie. - Vezi că vine tramvaiul și te calcă, urlă un bătrân. - Aoleu, fugi! strigă o femeie cu două pungi de plastic. Dar Liviu își vedea liniștit de treabă. - O să-l omoare! - Salvați-l! - Cineva să cheme pompierii! Așa vociferau cei prezenți la scena ce promitea să devină dramatică sau chiar tragică. Fiecare își dădea cu părerea și toți erau de acord că șansele copilului în fața tramvaiului erau, cel mai probabil, nule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
cu tine, băi? Păi, te bat în fiecare zi! - Nu așa, am zis. Să ne batem ca lumea, după școală, în curtea din spate. Colegii s-au adunat în jurul nostru, privindu-mă cu milă. - Lasă-l, Alex, zise careva. Te omoară. - Ei, și? am răspuns. În orele care au urmat, lumea a vorbit cu mine de parcă urma să plec pe alt tărâm. Alexandru Gheorghe m-a lăsat în pace. Îmi era clar că numai un miracol mă putea salva. Eram mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Hai, ne duelăm: pe locuri, fiți gata... Eram pregătit să-l înfrunt, dar Alin nu se dădu bătut. - Stai, stai, ascultă-mă: gândești greșit! Absolut! - De ce? întrebă ursul vădit enervat. - Pune-ți următoarea întrebare: cu ce te alegi dacă-l omori pe Alex? - Cum cu ce? Îl pedepsesc pentru că s-a pișat pe pomul meu! - Da, asta înțeleg, dar cu ce te alegi? - Cu răzbunarea! - Gândești unidimensional, ursule. Uite, Luca filmează duelul vostru. Care crezi că va fi reacția spectatorilor când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
îl vor vedea? - Nu se vor mai pișa pe copaci, zise ursul după câteva clipe de gândire. - Offf, zise Alin, nu înțelegi. Uite, să încercăm altceva: cum sunt percepuți urșii de societate? - Ăăă... ca niște animale fioroase, rele, criminale, care omoară oameni? răspunse ursul. - Exact. Și cum vă vedeți voi, urșii? - Suntem leneși, greoi și drăguți, iar uneori foarte jucăuși. Suntem simpatici. Dar oamenii... - Da, oamenii nu vă văd așa, din păcate. Cei care vor viziona filmul, ce părere vor avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
brad sau pin. - Adică vrei să spui că comportamentul meu va fi luat drept trăsătură de caracter a urșilor de pretutindeni! Ai dreptate! Oamenii ne vor urî pe toți, din cauza mea! Și-așa avem un lobby slab, dar dacă îl omor... vărul grizzly, fratele panda și nepotul koala vor fi puși și ei la zid... Aoleu! Gata, mă duc să le spun și celorlalți ce mi-ai zis! Dar nu vă mai pișați în pădure, vă rog! - Sigur, ursule, nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
care-și băgase pistolul la loc în blană? - Nu. Am împușcat un urs care atacase un pui de căprioară. - ??? - Avem filmul, nu? Mai tragem niște cadre, căprioara sângerândă, fetele țipând - și montăm filmul așa încât să reiasă că ursul încercase să omoare căprioara și noi am salvat-o. Merge, nu? E credibil. - Da, merge, zise Luca băgând o casetă nouă în cameră, dar... - Imaginați-vă, l-am întrerupt, dăm filmul la televiziune, lumea o să ne admire, intrăm în politică - pentru că nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
să mă culc. - Sigur nu vrei nimic? - Sigur. M-am dus la mine în cameră și m-am băgat în pat. Gândindu-mă la cele întâmplate, mi-am dat seama că făcusem o greșeală uriașă. Ar fi trebuit s-o omor, dacă tot o violasem. Aș fi putut s-o strâng de gât sau să-i sparg capul cu levierul pe care-l aveam în portbagaj. Așa... Știa cum arăt, știa ce mașină am, îi spusesem numele meu mic și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]