2,025 matches
-
Imposibilitatea sa e o condiție a veșniciei omului. De aceea crima și holocaustul nu schimbă pe nimeni, cum nu-l schimbă pe om coșmarul. Starea de vis e prima dovadă a existenței îngerului iar științele sînt, de aceea, simple ordonări onirice. Vînează fantasme în certitudine. Sărmane himere trăind în viitor. Singurul lucru cert e că acolo-i doar pieirea. Speranța umană străvede într-un viitor, propriul neant.” „-Uite ce ciudățenie!”-exclamă Doctorul. „-Știi ce-ai spus acum atît de patetic? Că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe bicicletă. Iau viraje, pedalez, fac turul Franței În același timp cu lucrul acela. Mă scol obosit. Într-o zi am visat să fiu scriitor ca urmare a faptului că-mi place să citesc În restul de 10% de aspirații onirice. În vis ajungeam un autor celebru cu vilă la marginea oceanului ca-n filmul cu Jane Fonda și Dashiel Hammet, cu pereți de sticlă, mă plimbam agale pe plajă gîndindu-mă printre pescăruși Împușcați la subiecte și cuvinte, priveam valurile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pun mîna pe echivalentul lui din viața reală. Și rămîn cu mîna pusă acolo ore-ntregi. Uit să mă mai duc la masă. Să dorm. Să scriu. E ca și cum ai atinge luna, părul ei pufos, falia continentală. În care cad oniric toți oamenii din jurul meu, de o fioroasă nulitate. Nu sînt ei de vină, funcționăm doar cu 14% din creier, În cel mai bun caz. Nu știm ce face restul de 86%, bănuiala mea este că nu face nimic. Cel mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la școală, ca la școală amestecîndu-se Însă la un moment dat imaginile, sînt imagini cu ceea ce știi cu certitudine că s-a petrecut, doar că din alt unghi filmate, imagini cu ce poți presupune că se va petrece, altele evident onirice, și unele cărora nu le găsești În nici un chip rostul, te chinui, Mallory se Înspăimîntă brusc, liniștește-te, Îi spune el stînd la volan, e doar un vis, asta-i cea mai bună replică a filmului, resortul și explicația lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce-ar mai fi de spus despre film? Visele. Visele ocupă un loc aparte În text. Și În imagine. Mai Întîi, eroina Își povestește visul cu caii albi ce trag o căruță Încărcată cu clopote, apoi Își imaginează (deformarea prin oniric) că va ieși din criza financiară Întemeind un club al lunatecilor, unde lumea va mînca plăcintele ei cu brînză, În vreme ce Matilde visează că este iepure (ea fiind În realitate fiica regizorului și a protagonistei). CÎt despre final, e atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unde, dar la fel de decisiv ca o conopidă și, spre disperarea publicului, nu se lasă penetrată ca la noi decît de-un prinț exoftalmic, care e și vrăjitor În timpul lăsat liber de ocupația de prinț, motiv pentru care-o penetrează eminamente oniric, la cină, lucru rămas neobservat de inițiați deoarece toți mănîncă supă de raci. Se mai ivește și o băștinașă cu nume biblic suprapus, Eva Adam, care-nfige ca-n Vechiul Testament un gigantic cuțit de bucătărie În sexul micuț al păpușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai crească și care datorită acestei determinări voit și dublu minoritare (copil și pitic) face din scena istorică o monstruoasă paradă de uriași”. (D. Dubroux) Sau alta: „Deși trimite la evenimente precise și reale, Toba de tinichea este un film oniric, eterogen și profund baroc, ale cărui sensuri secundare sînt pe cît de multiple, pe atît de difuze”. Nici gînd de film oniric baroc. Barocă este catedrala din Reims, căciula președintelui, barza. Nu această Tobă de tinichea cu sensuri multiple doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uriași”. (D. Dubroux) Sau alta: „Deși trimite la evenimente precise și reale, Toba de tinichea este un film oniric, eterogen și profund baroc, ale cărui sensuri secundare sînt pe cît de multiple, pe atît de difuze”. Nici gînd de film oniric baroc. Barocă este catedrala din Reims, căciula președintelui, barza. Nu această Tobă de tinichea cu sensuri multiple doar În ce privește obtuzitatea, spectaculos de convențională, cuminte pînă la urticarie. În regia lui Volker Schlndorff. Actori: David Bennent, Mario Adorf, Angela Winkler (nu știu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Această deloc spectaculoasă primă parte induce Însă constant o neliniște tot mai tensionată, În maniera lui Lynch (vezi viziunea de tunel a lui Fink privind fascinat gaura de scurgere a chiuvetei aparatul de filmat intră pe țeava Întunecată rotindu-se oniric la fel ca-n Blue Velvet, unde plonja prin conductul auditiv al urechii găsite-n iarbă de Kyle MacLachlan), Lynch, maestru al personajelor complet deraiate, ce a compus de curînd un film foarte cuminte, foarte sensibil, cu un bătrîn foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
algele de mare, a căror atitudine nu poate fi Însă numită, În nici un caz, politică. Și Încă o frază cu fundă, În alt ziar. „Visăm noi românii de mult timp la acei lauri dinamici ai unui premiu clădit pe dinamită.” Oniric? Da, căci dinamita mă duce cu gîndul la Nobel și Funar. Însă e greu de analizat expresia „lauri dinamici”, pentru că prin dinamic se Înțelege mișcare, ceea ce-ar Însemna că laurii ne-ar cădea mereu de pe cap ori de pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
drept, păsăricile cu toroipan sînt cu duiumul, mai ales În pomii adecvați. Urmează o metaforă militară instantanee: lui Vasile „i s-a spulberat iluzia că la România literară sînt păsărari pricepuți”. Metamorfoza păsărilor În păsărari se petrece lin, În regulament oniric. Finalul luminează confuzia. „Cuvintele lui M.M. echivalează cu gestul de a lua un par și a ucide o pasăre cîntătoare fără alt motiv decît că nu poți Înțelege ce are ea În suflet”. To kill a monckinbird, iarăși Harper Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
azil politic în Italia); 1973: Ilie Constantin (Franța), Alexandru Lungu (RFG), Valeriu Oișteanu (SUA); 1974: Sorin Alexandrescu (Olanda); 1975: George Banu, Ben Corlaciu (ambii în Franța), Matei Călinescu (SUA), Dumitru }epeneag (Franța, după ce constituise un caz intern, legat de gruparea onirică și, ulterior, de cazul Goma), Gabriela Melinescu (Suedia), Petru Popescu (SUA); 1976: George Astaloș (Franța), Vera Călin (SUA), S. Damian (RFG), Eugen Luca (Israel); 1977: Paul Goma (Franța, exilat forțat cu întreaga familie, după ce-și dobândise prestigiul de disident
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
rag time și la cele tipice musicalurilor de pe Broadway, au fost revigorate cu o precizie și o creativitate impecabile. Răspunzând aplauzelor interminabile ale publicului, Trio ”Sternin” a mai cântat, în primă audiție, lucrarea Ecouri 2 de Ulpiu Vlad - o muzică onirică, de mare forță și finețe expresivă, dar cu o scriitură de o dificultate redutabilă pentru interpreți. Profunzimea intuirii fondului spiritual-metafizic al partiturii, s-a reflectat într-o interpretare de o subtilitate și expresivitate incredibile pentru niște instrumentiste care nu și-
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
mai târziu, acesta a alunecat tot mai mult spre un erotism în care nu se mai străduia să evite clișeele. Or, în labirint pe care l-am tradus prin 1968/69 e, și nu numai pentru mine, un roman eminamente oniric, precum și alte scrieri ale autorului din acea perioadă, de exemplu, Proiect pentru o revoluție la New York. Robbe-Grillet a avut un rol decisiv în impunerea "noului roman", înzestrat fiind cu un adevărat talent teoretic. Până la venirea lui Ricardou, el s-a
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
care-și croia cu putere un drum prin această zonă misterioasă a universului, cunoscută sub numele de hiperspațiu. Ca și navlul uman, ea era pur funcțională. Și primise numele Sulaco. Transporta paisprezece visători. Unsprezece dintre ei trăiau în niște lumi onirice tot atât de simple și pașnice ca și aparatul la bordul căruia se aflau. Alți doi se distingeau prin individualismul lor. Iar ultimul luase niște sedative pentru a atenua efectele coșmarurilor pentru care somnul era o abstracție superfluă. Bishop, comandantul secund, supraveghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
trezească pe Newt, o luă în brațe. Fetița tresări și se cuibări la pieptul ei, căutând din instinct căldura reconfortabilă a adultului. Un gest primitiv. Ripley se răsuci pe o parte și suspină. Newt se strâmbă, dovadă că universul ei oniric era tulburat. Scăpă un țipăt, un fel de implorare deformată de vis. Ripley o legăna cu duioșie. ― Gata, gata. Sșșșt. Acum e bine. E bine. Rețeaua de canalizare, legată de enormul con al sta--ției de epurare a atmosferei, conținând fluidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Homage to Mistress Bradstreet (Omagiu adus doamnei Bradstreet), lung poem dedicat unei founding mother a poeziei americane coloniale, Anne Bradstreet (secolul al XVII-lea), și succesiunea de secvențe de poezii ce au ajuns să se numească The Dream Songs (Cântecele onirice, sau poemele vis), opus considerat de critici capodopera sa poetică (premiul Pulitzer, 1964). Omagiu doamnei Bradstreet este o evocare a primei poete importante a Americii puritane, aflată printre primii coloniști sosiți în 1630 în colonia Massachusetts Bay. Misterul universului ei
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de comunicare directă dintre cei doi poeți au efectul contrar, de legătură, chiar de contopire a viziunilor. Este un exercițiu strălucit reușit de Berryman, poetul dovedindu-și măiestria într-o poezie mai greu de definit în termeni confesionali. Vestitele Cântece onirice (Dream Songs) se pretează mai bine unei interpretări în aria teoriei lui M.L. Rosenthal (poezia în calitate de confesiune), aplicată în primul rând volumului Life Studies al lui Lowell (vezi LOWELL, ROBERT și CONFESSIONAL SCHOOL). Volumul a crescut de la an la an
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
trece nici peste sugestiile reținute din suprarealism, cu al său dicteu automatic, prezent aici în forme oarecum mai moderate. E de notat, totuși, abandonul în voia hazardului asociativ, o anume estompare a contururilor obiectelor, fluența și transparența materiei, ușoară atmosferă onirică. Colomba, spuneam, e o suită imnică de variațiuni pe o unică „temă”, - a iubirii, a ființei iubite, - în căutarea unei foarte libere „definiții” lirice. De un portret propriu-zis nu poate fi totuși vorba, căci, abia închegate, liniile, culoarea, reliefurile se
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unde libertatea asociativă nu cunoaște, practic, nici o îngrădire. Pe de altă parte, însăși „mecanica” textului, prin care un termen al ecuației metaforice atrage... automat după sine o nouă înlănțuire metaforică, orientează spre același procedeu. După cum predominanța imaginarului nocturn și culoarea onirică a unor imagini, introducerea frecventă a visului în spațiul asociativ îl situează pe autorul Brățării nopților în aceeași arie de rezonanță. Cu toate acestea, scrisul lui Voronca nu atinge decât rareori, în modul de construcție al imaginii, gradul de imprecizie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
umane. Dar autorul Zodiac-ului rămâne, în fond, același poet fantezist, descoperind cu o febrilă emoție spectacolul sărbătoresc al lumii, tulburat temporar de amenințări secrete, într-o atmosferă poate mai puțin agitată totuși, de reverie într-un univers de feerie onirică, scenă pentru delicate fantasme, conturate în linii fluente, ca un soi de „balet” regizat cu știutul rafinament manierist al iubitorului de suave artificii. „Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mai ales de la Zodiac încoace, ar fi dispărut pe de-a-ntregul. Dar în noua carte registrul imaginar altădată atât de entropic, atinge, în sfârșit, un grad de coeziune rareori realizat până acum, prin exploatarea și intensificarea unei viziuni de factură onirică. Ceea ce un Pompiliu Constantinescu numea „aspirația spre dematerializare”, „sentimentul ș...ț de eteritate, într-un decor cosmic de puritate originară” ca fiind „tema ce simfonizează poemele”, domină, unificându-le la toate nivelele, secvențele amplu desfășurate ale acestui ciclu. Desfășurare mai
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
învăluite într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat din primele momente într-un spațiu oniric („Da, pe drumul acesta / Mai fusesem poate cândva / Într-o după-amiază sau într-o toamnă /... Și totuși gesturi dintr-o adormire apropiată sau dintr-o aducere aminte cu totul vagă, / Țeseau în jurul meu o ceață făcută din berze foarte obosite
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
metafore „clasice”. Dacă are, ca suprarealiștii‚ un adevărat cult pentru imagine, prin intermediul căreia vede „toate fântânile universului reînnoite”, vizând desfășurarea, în aventura întâlnirilor dintre obiecte, a unei viziuni dinamice a metamorfozelor, Voronca e mai puțin un explorator al spațiului propriu-zis oniric, al subteranelor obscure ale inconștientului. Regimul său imaginar e mai degrabă diurn, deschis, cum am văzut, spre feeric și sărbătoresc, între repere ce nu eludează referința „realistă”, oricâte straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia în Patmos ajunge de fapt
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ale inconștientului. Regimul său imaginar e mai degrabă diurn, deschis, cum am văzut, spre feeric și sărbătoresc, între repere ce nu eludează referința „realistă”, oricâte straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia în Patmos ajunge de fapt în pragul vizionarismului oniric, ce substituie în mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La întrebările puse de G. Călinescu cu privire la apartenența poetului la una sau alta dintre orientările
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]