3,276 matches
-
era foarte amărât din această cauză; și ferm convins că era efectul blestemului, care dădea astfel cu totul dreptate prelatului. Pentru toate aceste motive, Manuel, din partea sa, se sătură repede de Irina. Fără îndoială, el îi păstră, cu politețe, toate onorurile exterioare ale puterii, curtea, gărzile, toată strălucirea puterii supreme. Dar se îndepărtă cu totul de ea. După numeroase aventuri, sfârși prin a-și lua o amantă oficială. Aceasta era nepoata lui, Teodora și el se apropie cu atât mai mult
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
și soția legitimă, ea avu o curte, gardă și împărți cu excepția coroanei aproape toate prerogativele puterii supreme. Pentru dânsa, împăratul făcu cele mai nebunești cheltuieli: mări de bogăție, cum spunea Nicetas, fură vărsate la picioarele ei. Orgolioasă, arogantă, ea primea onorurile și banii: în jurul ei, după exemplul stăpânului, se îndesau curtenii, părăsind-o pe împărăteasa legitimă pentru favorită. Se pare că cea dintâi nu încercă de loc să pună capăt izolării ei. Irina își făcu viața ei aparte și o umplu
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
Carol I al României. "„Wilhelm, fratele mai mare al lui Ferdinand, a încercat să trăiască în Balcani vreme de un an, dar a găsit viața de acolo nemulțumitoare. Preferind să trăiască în Germania ca Prinț de Hohenzollern, el a predat onorurile românești fratelui său mai mic. Ferdinand, care își trăia viața mai mult prin absență, a fost prea slab să refuze o poziție care îi displăcea și pentru care era extrem de nepotrivit.”" La 14 martie 1889 Senatul României a votat o
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
El s-a întâlnit, de asemenea, cu viitorul manager al trupei Coldplay, Phil Harvey, la școală. Martin a continuat studiile la University College London, și a stat la Sala Ramsay, unde a citit Studiile Lumii Antice și a absolvit cu onoruri First Class în greacă și latină. Aici s-a întâlnit cu viitorii săi colegi de trupă, Jonny Buckland, Will Champion și Guy Berryman. În timp ce studia la University College din Londra, Martin i-a întâlnit pe Jonny Buckland, Will Champion și
Chris Martin () [Corola-website/Science/312464_a_313793]
-
de împărat, invită toți mării regi la ceremonie. În timp ce îi salută începe cu Krishna deoarece îl consideră că este cel mai mare dintre toți. Fiind aproape un sentiment unanim printre cei prezenți la ceremonie că Krishna trebuie să primească primul onorurile, vărul sau Shishupala, datorită conflictului anterior avut în privința lui Rukmini, este de altă părere și îi aduce acestuia mari reproșuri. Datorită rugăminților mamei lui Shishupala, Krishna îi iartă varului sau o sută de abuzuri verbale, iar după cel de al
Krishna () [Corola-website/Science/309088_a_310417]
-
baza devizei sale: "Freiheit mit ihren Töchtern, Bildung und Wohlstand" ("Liberate cu fiicele sale: Educație și Prosperitate"). moare la 5 septembrie 1902, în urma unor complicații apărute după o fractură a șoldului, căpătată la coborîrea din tramvai. A fost înmormântat cu onoruri oficiale în cimitirul "St. Matthäus" din Berlin
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
dar după o scurtă perioadă, în care a fost încarcerat ca prizonier politic, a plecat cu familia și s-a stabilit la Padova în 1569. După doi ani s-a întors în Transilvania sa natală, unde a fost copleșit de onoruri. A cântat peste un an la curtea principelui Transilvaniei, dar în 1571 la moartea principelui Ioan Sigismund Zápolya, s-a întors definitiv în Padova, unde a și murit în 1576, doborât de ciumă, împreună cu întreaga familie (soția și patru copii
Valentin Bakfark () [Corola-website/Science/302184_a_303513]
-
pacifistă, un opozant a lui Wilson, etc. Din 1961 Helen Keller își petrece ultimii ani de viață în casa sa. Președintele Lyndon B. Johnson i-a acordat lui Helen Keller „The Presidential Medal of Freedom” una dintre cele mai înalte onoruri civile din Statele Unite. În 1965 a fost aleasă pentru „The Women’s Hall of Fame at the New York World’s Fair.” Helen Keller și-a dedicat o mare parte din viața ei mai târziu pentru strângerea de fonduri pentru „Fundația
Helen Keller () [Corola-website/Science/313544_a_314873]
-
de ocazie pentru a o mai certa o dată pentru prietenia cu Sarah. Cele două surori nu s-au mai văzut una cu cealaltă. Când Maria moare de variolă în 1694, William a continuat să domnească singur. El i-a acordat onorurile anterioare și i-a permis să locuiască la Palatul St James, îmsă a exclus-o de la guvernare și s-a abținut s-o numească regentă în timpul absențelor sale din țară. Trei luni mai târziu, William l-a repus pe Marlborough
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
insulară, anglicană riguroasă și fanatică "tory". Curând după ascensiune, Anna și-a numit soțul Lord Mare Amiral dându-i controlul Marinei Regale. Anna a dat controlul armatei Lordului Marlborough pe care l-a numit general căpitan. Marlborough a primit numeroase onoruri de la regină; a fost numit cavaler al Ordinului Jartierei și a primit rangul de duce. Deși Ducesa de Marlborough a acceptat binefacerea pe care afecțiunea reginei o răspândea asupra ei și a soțului ei, o judeca pe Anna cu severitate
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
cvasiindependent timp de șaisprezece luni, armata Bourbonilor ocupând-o cu forța la 15 mai 1849. În timpul revoluției, conducătorul țării a fost Ruggero Settimo ("Ruggeru Sèttimu" în siciliană). După capitulare, Settimo a fugit în Malta unde a fost primit cu toate onorurile unui șef de stat. El a rămas exilat acolo toată viața și a murit în 1863. După formarea noului Regat al Italiei în 1861, lui Settimo i s-a oferit postul de Președinte al Senatului în nou-înființatul parlament, dar starea
Revoluția siciliană din 1848 () [Corola-website/Science/320511_a_321840]
-
război. Pierzând și încrederea liderilor partidelor liberal și țărănist, care îl percepeau prea moderat față de comuniști, Sănătescu și-a depus pe data de 2 decembrie 1944 mandatul. Constantin Sănătescu a fost ultimul general al Armatei Române înmormântat, în 1947, cu onoruri integrale datorate gradului său. Luptător în ambele războaie mondiale, comandant militar al Bucureștiului pe timpul rebeliunii legionare, generalul Sănătescu, în calitate de comandant al Corpului 8 armată, a fost cel care a oprit pogromul împotriva evreilor declanșat la Dorohoi în anul 1940. De
Constantin Sănătescu () [Corola-website/Science/299972_a_301301]
-
în complot și era în interesul lor să oprească valul longobard prin aducerea la putere la Verona a unui regim probizantin și, pe termen lung, să realizeze destrămarea unității din cadrul regatului longobard, apropiindu-și-i pe duci prin acordarea de onoruri și atenții. Complotul a eșuat în cele din urmă, deoarece majoritatea războinicilor longobarzi au dezaprobat asasinarea regelui. În consecință, garnizoana longobardă din Ticinum l-a proclamat rege pe ducele Cleph, iar Helmichis a fugit la Ravenna, având sprijinul lui Longinus
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
Closbourn y de Grevigné, fiica scoțianului William Kirkpatrick de Closbourn (1764-1837), care a devenit Consului Statelor Unite la Malaga. Sora mai mare a Eugeniei, María Francisca de Sales de Palafox Portocarrero y Kirkpatrick, cunoscută ca Paca (1825-1860), care a moștenit cele mai multe onoruri de familie și a fost al 12-a Ducesă de Peñaranda Grandee a Spaniei și a 9-a Contesă de Montijo (titlu pe care mai târziu l-a cedat surorii sale), s-a căsătorit cu Ducele de Alba în 1849
Eugénie de Montijo () [Corola-website/Science/310240_a_311569]
-
rege și să preia puterea, de aceea, jignit de neîncrederea suveranilor, generalul și-a dat demisia. Peste câteva zile regina Maria îl chema în audiență, declarând: "Ia-o înapoi! Îmi arde degetele." Pentru activitatea din timpul Primului Război Mondial a primit drepturile, onorurile și avantajele materiale prevăzute de legea promulgată prin Decretul Regal nr. 1678/1927, iar pe 14 iunie 1930 i s-a conferit demnitatea onorifică de mareșal. Bastonul de mareșal a lui Alexandru Averescu a intrat în colecția Muzeului Militar Național
Alexandru Averescu () [Corola-website/Science/297353_a_298682]
-
președintele a pierdut un picior. Jumătate din Mexic fusese înghițit de vecinul de la nord, după lungi bătălii și în schimbul a cincisprezece milioane de dolari, iar piciorul, căzut în luptă, a fost îngropat în ziua de azi a anului 1842, cu onoruri militare, în cimitirul Santa Paula. Președintele, denumit Eroul, Vulturul, Preacinstitul, Războinicul Nemuritor, Părintele Patriei, Alteța Preafericită, Napoleonul Vestului și Cezarul Mexican, trăia într-un conac din Xalapa, care părea mai degrabă un palat din Versailles. Președintele adusese de la Paris toate
27 SEPTEMBRIE. POMPE FUNEBRE. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296011_a_297340]
-
A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește. În 1769, în timpul ultimei domnii (în Moldova), pe când Rusia se afla în război cu Poarta Otomană, cade prizonier și este ucis de un soldat rus. Totuși,a fost înmormântat cu onorurile cuvenite unui domn.
Constantin Mavrocordat () [Corola-website/Science/299485_a_300814]
-
nouveau" („Spiritul nou”) - un paralelism amplu între cosmosul fizic și cel spiritual. Edgar Quinet a murit la 27 martie 1875, în Versailles. Nu a avut parte de funeralii naționale, guvernul de orientare clericală din acea perioadă refuzându-i dreptul la onorurile militare și la prezența colegilor săi deputați. La înmormântarea sa (29 martie 1875) au ieșit însă pe străzi circa 200.000 de parizieni (după relatările din presa vremii), iar studențimea a însoțit carul funerar până la Cimitirul Montparnasse, acolo unde au
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
făcut cardinal. Cesare a fost suspectat de uciderea fratelui său, Giovanni, dar nu există o evidență clară care să susțină acest fapt. Cu toate acestea, moartea lui Giovanni i-a oferit cale liberă spre a deveni laic și a prelua onorurile primite de către acesta, din partea tatălui, Papa Alexandru al VI-lea. Deși Cesare a fost cardinal, el a părăsit ordinul sfânt pentru a câștiga putere și a prelua poziția pe care l-a avut Giovanni; astfel, el a devenit un condottiero
Familia Borgia () [Corola-website/Science/323877_a_325206]
-
a devenit Papă, dar acesta a murit după doar o lună de la alegerea sa. Acum, Cesare a fost nevoit să îl susțină pe Giuliano della Rovere. Cardinalul i-a promis că acesta va putea să-și păstreze toate titlurile și onorurile. În ciuda tuturor promisiunilor, della Rovere l-a trădat și a devenit cel mai înverșunat inamic al său. Cesare a murit în anul 1507, la castelul Viana din Navarre, Spania în timpul asediului armatei rebele al Contelui de Lerin. În perioada respectivă
Familia Borgia () [Corola-website/Science/323877_a_325206]
-
pentru albumul de interviuri lansat împreună cu doar câteva copii ale discului “The Class of '55” din 1986.De menționat este că doar înregistrările care au peste 25 de ani și au o importanță semnificativă în istoria muzicii, pot primi aceste onoruri. Pe 12 februarie 2005, Jerry a primit din partea Academiei Naționale Americane a Științei și Artei Înregistrărilor (The Recording Academy) premiul Grammy pentru “recunoașterea întregii cariere muzicale” (Lifetime Achievement Award). Pe 10 actombrie 2007, a primit premiul American Music Masters Award
Jerry Lee Lewis () [Corola-website/Science/308589_a_309918]
-
lui Thermus, a jucat rolul de pivot în asediereaMiletului. În timpul bătăliei, Cezar a dat dovadă de atâta bravură personală pentru salvarea vieților legionarilor, încât a fost decorat ulterior cu distincția corona civica (coroana de ghindă), unul dintre cele mai înalte onoruri acordate unui militar fără rang de comandant și purtată în public chiar și în prezența senatorilor Romei; toată lumea era obligată să se oprească și să aplaude prezența purtătorului acestei "coroane civice". La Roma, în 78 î.Hr., după moartea lui Sulla
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
de maximă importanță pentru a fi un triumf roman eligibil. Caesar se afla în fața unei dileme. Dorea să candideze pentru postul de consul în 59 î.Hr. și pentru aceasta trebuia să fie prezent în Roma, dar voia să primească totodată onorul pentru un triumf. Optimații au folosit această dilemă împotriva sa, forțându-l să aștepte la porțile orașului, până când avea să i se confirme triumful. Întârzierea avea să îl coste pe Caesar ocazia de a candida în alegerile pentru postul de
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Marcus Aemilius Lepidus) și 45 î.Hr. (fără partener). Cezar se întoarce în Italia în luna septembrie a anului 45 î.Hr.. Își completează testamentul printre primele sale sarcini, numindu-l pe Octavian ca unic succesor. Senatul deja începuse să-i ofere onoruri chiar și în absența sa. Deși Cezar nu și-a proscris inamicii, ci iertându-i aproape pe fiecare dintre aceștia, părea a fi o rezistență deschisă extrem de redusă. Mari jocuri și festivități s-au ținut pe 21 aprilie pentru a
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
pentru că Cezar nu a ținut seama deloc de sistemul republican de alegere și a acționat astfel după propriul său capriciu. Sărbătorește un al patrulea triumf, de data aceasta pentru onorarea victoriei din Spania. Senatul a continuat să-i acorde alte onoruri. Un templu lui Libertas avea să fie construit în onoarea sa, iar el a primit titlul de Liberator. Este ales consul pe viață și îi este permis să ocupe orice oficiu dorește, inclusiv cele în general rezervate plebeilor. Roma părea
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]