3,178 matches
-
ce spune istoria despre cum s-a comportat Heuropa cu noi: „Vânătoarea de țigani se produce, în aceeași perioadă, în mai multe state. Un bon de plată, din 7 mai 1737, arată că un vânător de țigani (pe atunci meserie onorabilă) dintr-un sat austriac era remunerat cu 52 de coroane. Un secol mai târziu, în Jutland, arhivele vorbesc de o vânătoare în care au fost uciși 260 de țigani, inclusiv o țigancă cu copilul ei. În țările scandinave, în 1560
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
chirurgicală la mărirea de penisului de la X centimetri, la X+10 centimetri, câștigarea proceselor, orbirea, ologirea, paralizarea și falimentarea dușmanilor etc, etc, etc... Mă veți învinui acum, că am mai vorbit despre asta în jurnalul meu, la momentul când onorabila meserie a vrăjitoarelor și tămăduitoarelor fost introdusă în nomenclator... Sincer să fiu, în urma reacțiilor naționale și mai ales internaționale, mă așteptam ca aleșii neamului din Parlamentul țării să abandoneze această problemă serioasă și vitală după părerea lor, și să se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
voinței mele!” ? Pe naiba. În privința asta tac toate, chitic! Probabil zmeul avea el tot ce este necesar, ca să le mulțumească. Pleacă ele înapoi cu Făt Frumos, doar așa, să astupe gura lumii, fiindcă până la urmă, trebuie să pară și ele onorabile, nu că nu le-ar fi oferit zmeul ceea ce și-au dorit. Dar așa e femeia, mai ales după o anumită vârstă, după ce s-a săturat bine, mai de toate, contează pentru ea mai mult să fie văzută bine, în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ar fi putut să se opună atacului la care pornise magnificul războinic, iar dacă i-ar fi întors spatele, căutând să scape iarăși printre copaci, celălalt ar fi venit repede asupra lui. Hotărât de acum să moară într-un mod onorabil, își înfipse bine picioarele în pământ și-și strânse sabia în mână; însă, în vreme ce îl privea pe barbar galopând înspre el cu brâul cel verde fluturând în vânt, observă un alt cavaler ce venea chiar din spatele său. Presimțind un pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
i se părea că întreg trupul trecuse pe sub roțile unui car. Simțea mai ales o durere arzătoare în grumaz, iar capul îi era strâns parcă într-un clește. își aminti cu oroare lațul care, într-o clipită, sustrăgându-l morții onorabile pentru care se pregătise, îl capturase, reducându-l la neputință, în vreme ce îl trăgea ca pe o paiață. Din ceea ce se întâmplase după acea nu-și mai amintea nimic. Era oare prizonier? Dar atunci ce însemnau acele glasuri feminine? Scruta atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ăsta a fost multă vreme, ba chiar, aș putea spune până ieri, prieten apropiat cu Eudoxiu. — Eudoxiu, Medicul? — Chiar așa: se pare că în trecut, înainte de a se pune în fruntea bagauzilor de pe Loira, a exercitat o astfel de profesie onorabilă. Credeam că a murit. — Și eu, de fapt. Dar nu e așa. Lăsând umărul bagaudului, Etius își încrucișă brațele și urmă: — Acum trebuie să știi că acest Eudoxiu a scăpat, nu știu cum, alanilor noștri și și-a găsit refugiul toamna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adevărat. - Ce înseamnă onoarea obișnuită pentru o superfemeie? Ea rămase calmă. - Dacă te-ai gândi la implicațiile refuzului tău de-a ucide pe cei ce vor veni să ne atace, vei înțelege că ceea ce ne îndreptățește faptele sunt intențiile noastre onorabile. Și, Lesley, trebuie să-ți spun ceva. Nu avusesem intenția, dar acum... Unul dintre cei doi copii pe care am făcut experiența a fost copilul nostru. Selecția s-a făcut din tot grupul și... i-au tăiat un picior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să te sinucizi de adevăratelea. Asta dacă vrei să ai succes și să storci lacrimi... Oricum, mi-e lehamite! N-ai decât să scrii ce vrei despre mine. Puțin îmi pasă. N-am nici o pretenție la drepturile de autor. Concetățenii onorabili ai urbei vor afla de mine din gazete. Fie printr-un anunț anodin al primăriei, inserat la rubrica "Diverse", de tipul: «Astăzi dimineață, sergentul major Adăscăliței, alarmat de un copil, a găsit pe o bancă din grădina publică a urbei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Comparaison n'est pas raison. Condiția de mercenar diferă esențial de a mea. în primul rând, pentru că nu o fac pentru bani sau, cum spui tu, pentru a putea supraviețui. îți reamintesc că am renunțat la un mod decent și onorabil de existență. în al doilea rând, nu mă asemăn cu mercenarul pentru că el nu trebuie să câștige mereu. Ca să-și mențină slujba trebuie să mai și piardă, căci repurtând numai victorii, lupta va înceta odată și deci și plata, nemaifiind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
face față presiunii. De aceea acest gardian bătrân, slăbit, adormit, prea înțelegător, ușor de înșelat și de corupt, e întărit de societate cu alți gardieni, artificiali și duri, roboți neînțelegători și incoruptibili: Educația, Morala, Familia, Religia, Legea și alte instituții onorabile, colorate și aromate sintetic. Și apoi, tot în numele lor, fiecare membru al societății consideră de datoria lui și altă treabă nu are decât să-ți taie frânghia de care benevol te bălăngăni, să-ți facă curățări intestinale prin clisme, să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dat și al cărei nume nici nu-l știi, și vă ziceți ,,tu". Oare singura apropiere dintre suflete este corpul? E mai natural să cauți cu migăleală rime și ritmuri pentru durerile simulate decât pentru cele adevărate - și e mai onorabil să le cauți pentru durerile adevărate, decât pentru cele simulate. Nu spune nimic bun despre tine, căci nimeni nu te va crede. Nu spune nimic rău despre tine, căci toți te vor crede. A regreta că nu te-ai născut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
asemănări exterioare. E intuiția unei identități profund naturale. Spectator neocupat (nu pot să culeg și eu flori; îmi lipsește cu desăvârșire convingerea!), mișcîndu-mă fără rost încolo și încoace (în fața unei femei nu pot să mă întind pe iarbă, singura soluție onorabilă a problemei), situația mea e dificilă. Dar Adela, concentrată în vânătoarea ei, nu observă nimic. Pentru ea, florile au personalitate: unele sunt "sentimentale", altele "impertinente", altele "copii" ori "cucoane mici", și așa mai departe. Observațiile astea le face cu umor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că lui Ibrăileanu, ființă delicată, îi repugnă escamotările, chiar dacă sincere, artificiile pentru a se pune într-o lumină totuși favorabilă. Bănuim că nu-i plăcea să vorbească despre sine, cel puțin fără înconjur. A ales alte căi, mai mediate și onorabile: aforismul, romanul și, de ce nu, critica. * * * Aforismul mai mult trădează decât dezvăluie o personalitate. Vizând o transcendență, o sublimare reflexivă, depersonalizarea empirică este subînțeleasă, rămânând indiciile, nici ele sigure, ale figurii spiritului creator. În aforism intră mai multe componente de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la marginea trotuarului, la gura baldachinului, ajutând oamenii să se urce în mașini. Cum de-am fost tocmai eu ales să îndeplinesc această misiune merită câteva speculații. Din câte știu, domnul energic, de vârstă mijlocie, care m-a desemnat pentru onorabila îndeletnicire, nu avea habar că sunt fratele mirelui absent. De aceea, e logic că am fost ales din alte rațiuni, mult mai puțin poetice. Era anul 1942. Aveam douăzeci și trei de ani și fusesem de curând recrutat în armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
eu, ar fi dat orice ca să-i fie retras, - asta-i problema cea mai delicată dintre toate, fără îndoială, și încă niște ani buni nu voi fi în stare s-o explorez în profunzime - nu a găsit niciodată o modalitate onorabilă de a părăsi primul plan. La acest punct, nu mi se pare necesar să vă informez că am mai scris despre fratele meu. Dar, dacă o să mă flatați puțin, cu amabilitate, s-ar putea să recunosc că nu știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de noroc numit „Barbut”, trișase...! Drept pedeapsă, cei păgubiți, cu un satâr Îi amputaseră piciorul drept!! Această nescrisă crudă și, nemiloasă lege a gansterilor se aplică tuturor celor ce nesocotesc principiile de drept ale acestui fascinant joc...! Întrucât Își făcuse onorabil datoria față de cei prezenți, Tony Pavone se ridică de pe scaun Încercând să motiveze. „Vă cer scuze...Sunt nevoit să plec. Am promis prietenei mele o mică promenadă În oraș. În mod sigur, acum e acasă și așteptă flămândă...De fapt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu dădu atenție faptului, gândul lui era la Atena, la modalitatea de-a ajunge acasă. Îi vorbi mașinal. „Vă rog domnule, nu se poate să nu-mi dați o mână de ajutor. Cumpăr eu benzina, iar pe deasupra aveți o gratificație onorabilă!” În fața acestui convingător argument, șoferul decise. „Bine...Dacă sunteți om de onoare,urcați În mașina. Distanța fiind relativ mică, fură nevoiți să facă un mare ocol pentru a ajunge În calea Victoriei, datorită numeroaselor semne de Îndrumare a circulației, care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dispoziție să fie pregătită comanda pentru Șeful dumitale. Dar te rog, servește un pahar cu vin...” „Mulțumesc, nu pot să beau...!” În schimb Șeful Șantierului se minuna de calitatea vinului golind pahar după pahar până ce ajunse la a patra sticlă. Onorabila gazdă, nu credea ce vede. Tony Pavone refuza cu Încăpățânare să bea, la toate insistențele fiecărui sticlă destupată. Plăcut surprinsă, Tatiana mai făcu o tentativă. „Te rog domnule inginer, servește și mata un pahar cu vin...!” „Mulțumesc doamnă, am hotărât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Jugoslavia e Împânzită cu grăniceri analfabeți special instruiți și tot felul de civili informatori ce te vând pentru o mizerabilă bucată de pâine...!! Fi-ți fără grijă...! Am experiență și data viitoare nu voi mai greși. Prefer riscul unei morți onorabile decât umilirea mea de către fanarioții ce guvernează țara...!” Tony Pavone niciodată nu avusese prea bine conturată În minte dece tinerii, Înfruntă moartea Încercând să treacă Dunărea Înot părăsindu-și prietenii, rudele și părinții. De fapt, nici nu avea cum să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la sutele de mii de refugiați, pe teritoriul acestei țări, au fost amplasate câteva oficii de repartizare În alte State capitaliste a refugiaților care nu vor să ceară azil politic local, ori din alte motive erau respinși. În această situație, onorabila gazdă care le oferi ospitalitate și, care nu mergea la lucru decât capul familiei, se putea Înțelege fără alte comentarii; Șederea lor prea Îndelungată pe cheltuiala respectivei familii nu va fi În ajutorul nimănui, evadații va trebui să i-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fericit. Este adevărat, puține dureri de cap Îmi dădea ofițerul politic al unității făcându-mi propuneri de a mă Înscrie În Partidul Comunist Român Însă, de fiecare dată, cu diplomație amânam decizia finală, dându-i de Înțeles: așa o ofertă onorabilă nu poate fi refuzată.Împlinisem aproape doi ani de stagiu militar și mă gândeam să beneficiez de concediu ce mi se cuvenea dar, de fiecare dată amânam cererea de teama unui refuz poate și urmare a presiunilor tot mai insistente
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cele din urmă. Îți spun toate astea pentru că la bază ești inteligent. Ai făcut o mulțime de lucruri aparte. Nimeni nu poate spune că ești plicticos. Dar ai putea deveni plicticos dacă nu te oprești. Ai putea să te retragi onorabil acum cu o mulțime de experiențe interesante de arătat. Gata. Ar trebui să Încerci altceva. — Unchiule Sammler, ai maniere bune. Știu. Din anumite puncte de vedere, ești și tu detașat. Oarecum la distanță de viață. Dar suporți mișmașuri și shtick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
devotat unor principii de conduită ce păreau a fi discreditate, pe care puțini oameni le mai apărau pe față. Dar nu comportamentul dispăruse. Ce dispăruseră erau vechile cuvinte. Erau absente forme și semne. Nu onoarea, ci cuvântul onoare. Nu impulsurile onorabile, ci termenii tociți până ajunseseră complet lipsiți de noimă. Nu compasiunea; dar ce Însemna o vorbă plină de compasiune? Iar o vorbă plină de compasiune era o necesitate de viață și de moarte. Rostiri, sunete pline de speranță și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îi plăcea. A avut un devotament nesigur față de anumite stări pure. A știut că au fost oameni buni Înaintea lui, că urmau să apară alți oameni buni și a vrut să fie unul din ei. Cred că s-a descurcat onorabil. Eu Însumi nu pare să mă fi descurcat la fel de bine. Până pe la patruzeci de ani am fost doar un evreu intelectual anglofil din Polonia și un om de cultură - relativ inutil. Dar Elya, prin repetiție sentimentală și prin formule, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
câmpiile răsăritului ca o amenințare; la fel și acolo, milioane de oameni, oamenii lui Gogol, Dostoievski, Tolstoi... Se dislocau blocuri de istorie. Ce să înțeleagă el, magistrat al cartezianismului napoleonian și al Juxtelor lui Justinian, redus acum la un post, onorabil - e adevărat - dar anonim, de funcționar, fie el și șef de serviciu. Ce să înțeleagă? Era în 1948. De aici de unde eram nu se putea vedea încă drumul lung și pustiitor ce avea să urmeze, între înșelări, cimitire și învierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]