1,583 matches
-
făcută, mai totdeauna, sub imboldul unor "diavoli-la-purtător" care-l împing pe "panta băloasă" a povestirii irezistibile: "...mor să v-o zic și pe-aia cu...". "Trufia" auctorială nedisimulată, cu o întreagă gamă de ironii, își însoțește cititorul, într-o manieră "optzecistă" prin banalul urban, prin viața de zi cu zi văzută - general vorbind - ca o exhibare a pornografiei din clasa politică. La acest nivel, individul, fie că este omul comun de pe stradă, fie că este președinte al Comisiei de Cultură (incultură
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
Gheorghe Grigurcu Al. Cistelecan este un ironic constant. Ca și o mare parte din suita optzecistă al cărei critic fruntaș este. Nu întîmplător, deoarece ironia (eiron), mod al relativizării, al îndoielii, se opune laudei, supraevaluării de sine (alazon), după cum, pe urmele lui Aristotel și ale altor mari bătrîni, precizează Northrop Frye. Și ce laudă de sine
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
mișcare a gîtului sîngele care se ridică pînă în gît. aș vrea ca atunci cînd vocea mea trece prin gît să se audă scrisul; un hîrșîit de sfîrșit de lume. Baliverne de cafenea Baliverne de cafenea îi spun prietenului absent optzeciștii nasc monștri atunci cînd lumea doarme atunci cînd parcul dracula inițiat-de ei- printre ei și pentru ei apasă pe umerii noștri cînd parcul dracula devine hipertextul plin de o umbră uriașă sub care noi ne găsim adăpost, ei mai sus
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-website/Imaginative/15418_a_16743]
-
p. 2, Roxana Olteanu - Roșu, Meandre, nr. 1/2003, Valentin Marica, Cuvantul liber, nr. 251 / 23 decembrie 2003, Aurel Hancu, Cuvantul liber, 2003, Alexandru Pintescu, Poesis, nr. 148/149/ 2003, pp. 56 - 58, și volumul Retorica aproximației, breviar de poezie optzecista, 2004, Cristian Stamatoiu, Cuvantul liber, 2003, p. 6, Iulian Boldea, Cuvantul liber, nr. / 2003, p. 3, Aurel Hancu, Cuvantul liber, 24 februarie 2004, p. 6, Aurel Hancu, Cuvantul liber, 26 octombrie 2004, Lazăr Lădariu, Cuvantul liber, 2003, p. 3, Laurean
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
o literatura nobilă și sentimentală, Editura Cronică, 2001, Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii ’80-’90, Dicționar biobibliografic, I-III, 2000-2001, Țiț Liviu Pop, Ex libris. Scriitori contemporani, Editura „George Coșbuc”, 2003, Alexandru Pintescu, Retorica aproximației (breviar de poezie optzecista), Editura Timpul, Iași, 2004, Petru Poanta, Efectul „Echinox” sau despre echilibru, Editura Apostrof, 2004, Academia Română, Dicționar general al literaturii române, vol. I, A-B, Editura Univers Enciclopedic, 2004, pp. 404 -405, coordonator Eugen Simion, Nicoleta Bechiș, Dicționar Echinox, coordonator Horea
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
din Ploiești. A fost cel mai distins poet al Cenaclului de Luni la o vreme când ceilalți optzecisti încă își pregăteau ucenicia. A fost redactor șef al revistei "Contrapunct" și bibliotecar la Biblioteca "Nicolae Iorga" din Ploiești. Este unul dintre optzeciștii care a luat poezia în serios, consacrându-i viața. Prieten cu Nichita Stănescu, considerat drept cel mai important continuator al acestuia, Stratan a recurs și la izvorul celuilalt mare ploieștean al Râsu-plânsului, Ion Luca Caragiale, dar în tonul sumbru al
Ion Stratan (scriitor) () [Corola-website/Science/299532_a_300861]
-
al berlinezului sensibil la dezastrul din 1907. Ion Stratan a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București în ziua de 22 octombrie 2005, în vecinătatea nu foarte îndepărtată a "bătrânului" Nichita, fiind condus pe ultimul drum de către rude, prieteni, co-generi optzeciști și scriitorii importanți contemporani. Avea, la fel ca Nichita, numai 50 de ani. A fost membru al Cenaclului de Luni. Debutează în 1981 cu volumul de versuri "Ieșirea din apă". A mai publicat: "Aer cu diamante" (în colaborare cu Mircea
Ion Stratan (scriitor) () [Corola-website/Science/299532_a_300861]
-
(nume complet: Daniel Marian Pișcu; n. 20 iunie 1954, Lupeni, județul Hunedoara) este un poet român, membru al generației optzeciste. A absolvit Facultatea de Limba și literatura română, secția română - franceză, în cadrul Universității din București, între 1975 - 1979. A debutat literar în revista "Amfiteatru" în 1978 A fost membru al "Cenaclului de luni" (1977-1983) A debutat în volum în anul
Daniel Pișcu () [Corola-website/Science/299361_a_300690]
-
Tiuk “, nr 5, 2003 - Elena Vlădăreanu, “ Cotidianul “, 20.06.2002 - Mircea A. Diaconu, “ Viața românească “, nr. 9-10, 1998 - Ruxandra Ivăncescu, “ Vatra “, nr. 4, 1996 ; ș.a. în volume: - Ion Rotaru, “ Istoria literaturii române “ - Dumitru Micu, “ Istoria literaturii române “ - Romulus Bucur, “ Poeți optzeciști( și nu numai ) în anii 90”, Ed. Paralela 45, Pitești, 2000 - Ion Bogdan Lefter ( coordonator ), “Scriitori români din anii 80- 90”, vol III, ( P-Z ), Ed. Paralela 45, Pitești, 2001 - Ion Bogdan Lefter ( coordonator ), “Romanian writers of the 80s and
Daniel Pișcu () [Corola-website/Science/299361_a_300690]
-
12. 1998 Pe cont propriu... "Leo Butnaru se numără printre autorii ce au izbândit atât în țara de pește Prut cât și în patria mama, fiind printre cei acceptați, cultivați și răsplătiți pentru activitatea lor dinamică, insistența și înglobata atitudinii optzeciste (...) Un european în toată puterea cuvântului, luând cu asalt meridiane tot mai neașteptate, un artist căutând continuu să lupte cu sine, cu alții, cu relele de tot felul, așa cum mărturisea într-un recent interviu publicat în revista "Luceafărul". "Gladiatorul de
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
(n. 9 octombrie 1956, Lipova, județul Arad) este un prozator, eseist și publicist român. El face parte din pleiada de prozatori postmoderni ai generației optzeciste. Marea majoritate a acestora a debutat în cenaclul „Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu și în volumul antologic al prozei optzeciste, "Desant'83". Prozatorul a absolvit în 1980 Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara. În decembrie 1989 a participat
Daniel Vighi () [Corola-website/Science/299010_a_300339]
-
județul Arad) este un prozator, eseist și publicist român. El face parte din pleiada de prozatori postmoderni ai generației optzeciste. Marea majoritate a acestora a debutat în cenaclul „Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu și în volumul antologic al prozei optzeciste, "Desant'83". Prozatorul a absolvit în 1980 Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara. În decembrie 1989 a participat la mișcările de protest de la Timișoara care au declanșat revoluția anticomunistă. În prezent este profesor conferențiar doctor la Catedra de literatură
Daniel Vighi () [Corola-website/Science/299010_a_300339]
-
mai înseamnă joc, combinație, ironie, retorică, eliberarea fanteziei și împrumutarea limbajului familiar, dar și ingenioase construcții din „prefabricate”. Iar lista trăsăturilor ar putea fi amplificată. S-a remarcat la noi în mod deosebit generația deceniului nouă, reprezentații ei fiind porecliți „optzeciști”. Dintre cele mai cunoscute nume, îi amintim pe: Mișcarea a avut un succes semnificativ și între autorii de limbă română de [[Republica Moldova|peste Prut]], îndeosebi în poezie. Nume mai cunoscute sunt: [[Valeriu Matei]], [[Nicolae Popa]], [[Lorina Bălteanu]], [[Emilian Galaicu-Păun]], [[Nicolae
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
în literatură în 1976, cu versuri, în revista "Forum studențesc" și colaborează, mai apoi, regulat, la reviste precum "Orizont", "Amfiteatru", “Echinox", “Luceafărul”. A murit în 2 decembrie 1993 înainte de publicarea primului său volum de poezii. Nume de referință al generației optzeciste, refuzând orice fel de compromis, Monoran își amână debutul editorial până dincolo de limitele vieții. Cel dintâi volum, Locus periucundus (Ed. Marineasa), vede lumina tiparului în 1994, cuprinzând o serie de poeme scrise în perioada 1975-1989, într-o selecție realizată de
Ion Monoran () [Corola-website/Science/311126_a_312455]
-
el mase întregi de oameni, a fost incomodul prin excelență, respins de oficialități înainte de Revoluție, dar și după (nu degeaba se spune că a murit de inimă rea). Postum, Mircea Cărtărescu, Alexandru Mușina și alții îl găzduiesc în antologiile generației optzeciste. Pentru Ziarul Timișoara, Ion Monoran a fost cel care, în momentele grele de la început, în 1990, a găsit întotdeauna soluții. El a procurat prima mașină de scris, iar la un moment dat a găzduit în apartamentul său întreaga redacție a
Ion Monoran () [Corola-website/Science/311126_a_312455]
-
nr.34, 7-13 Sept.1994; Boerescu, Dan-Silviu - Bibliotecă de ipsos, în Luceafărul, nr.16(194), 21 sept. 1994; Munteanu, Romul - G.Vulturescu și discursul liric asupra poeziei, în Fetele culturii, nr.774 (1396), Azi, 9 ian. 1995; Lungu, Al - Un ,optzecist“ mântuit, în Argo, nr.10, 1994; Bonn; Muthu, Mircea - Poemnl despre cuvinte, în Tribună, nr.50(2135), 9-15 dec. 1994; Oprea, Nicolae - Un poet din Nord-Vest, în Calende, nr.8-9-10 (44-46), anul IV, 1994; Mihaiu, Virgil - Suflu poetic septentrional, în
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
sau despre fețele barocului)", Anthropos, Timișoara, 2001. Tudorel Urian, "Platon pe INTERNET", Dacia, Cluj-Napoca, 2003. Olimpia Berca, "Lecturi provinciale", Eubeea, Timișoara, 2003. Adrian Oțoiu, "Ochiul bifurcat, limba sașie. Proza generației '80", II, Paralela 45, Pitești, 2003. Gheorghe Mocuța, "Sistemul modei optzeciste. Primul val", Redacția Publicațiilor pentru Străinătate, București, 2004. "Dicționar al scriitorilor din Banat", Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005. "Dicționarul general al literaturii române", Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005. Cornel Ungureanu, "Geografia literaturii române, azi. Banatul", vol.4, Pitești
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]
-
a bibliotecilor Biblionet . Mai multe lucrări vechi și greu de găsit, precum și periodicele locale au fost scanate și postate on-line pe un „raft electronic” . Cărțile similare în limba maghiară sunt găzduite de Biblioteca Electronică Maghiară din Budapesta. În 2006 poetul optzecist Viorel Mureșan a obținut titlul cel mai mare "haijin" (autor ce scrie "haiku", specie japoneză de poezie cu structură fixă) din țară. Alte personalități: pictorul clujean Radu Șerban, poetul Marcel Lucaciu, istoricul Doru E. Goron, traducătoarea Simone Györfi, politologul Iosif
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]
-
de exemplare, deschizându-se cu o prefață de reputatul critic literar Eugen Lungu și se va bucura de o largă apreciere în lumea literară. Biologic vorbind, dar și din punctul de vedere al recunoașterii literare, e mai mult șaptezecist decât optzecist (optzeciștii sadea, colegii săi de generație - Emilian Galaicu-Păun, Nicolae Popa, Vsevolod Cernei, Vasile Gârneț - la sfârșitul anilor optzeci de-abia începeau să se impună, ori, Cioclea era la acea vremea deja o celebritate), dar datorită faptului că îi plăcea să
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
exemplare, deschizându-se cu o prefață de reputatul critic literar Eugen Lungu și se va bucura de o largă apreciere în lumea literară. Biologic vorbind, dar și din punctul de vedere al recunoașterii literare, e mai mult șaptezecist decât optzecist (optzeciștii sadea, colegii săi de generație - Emilian Galaicu-Păun, Nicolae Popa, Vsevolod Cernei, Vasile Gârneț - la sfârșitul anilor optzeci de-abia începeau să se impună, ori, Cioclea era la acea vremea deja o celebritate), dar datorită faptului că îi plăcea să cultive
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
vremea deja o celebritate), dar datorită faptului că îi plăcea să cultive versuri eruptive-teribiliste, cu un personaj liric mare amator de grotesc și gesturi de cele mai multe ori teatrale, iar versurile lui aveau o expresie „strident-hiperbolică”, criticii l-au înregimentat printre optzeciști, și chiar cap de serie, adică generației de scriitori considerați ca fiind implantatorii postmodernismului literar în Republica Moldova. E. Cioclea nu e nici șaptezecist și nici cu optzeciștii nu are prea multe afinități, ba chiar și ștampila cu un termen mai
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
teatrale, iar versurile lui aveau o expresie „strident-hiperbolică”, criticii l-au înregimentat printre optzeciști, și chiar cap de serie, adică generației de scriitori considerați ca fiind implantatorii postmodernismului literar în Republica Moldova. E. Cioclea nu e nici șaptezecist și nici cu optzeciștii nu are prea multe afinități, ba chiar și ștampila cu un termen mai general cum e cel de „postmodernist” este refuzată de el ca fiind străină și nereprezentativă pentru ceea ce scrie. Se știe că în perioadele aride din istoria literaturii
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
(n. 9 septembrie 1951, București - d. 22 noiembrie 2010, București) a fost un poet optzecist, eseist și editor român american. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. , poet al generației optzeciste, eseist, editor român american, s-a născut la 9 septembrie 1951, la București. Este licențiat al Facultății de Filosofie, Universitatea București, promoția 1977. Doctor în
Gabriel Stănescu () [Corola-website/Science/314224_a_315553]
-
(n. 9 septembrie 1951, București - d. 22 noiembrie 2010, București) a fost un poet optzecist, eseist și editor român american. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. , poet al generației optzeciste, eseist, editor român american, s-a născut la 9 septembrie 1951, la București. Este licențiat al Facultății de Filosofie, Universitatea București, promoția 1977. Doctor în Filosofie din anul 2002, cu teza: "Particularități etnoculturale ale românilor americani. Contribuții la studiul comparativ
Gabriel Stănescu () [Corola-website/Science/314224_a_315553]
-
realist-socialist, potrivit analizei lui Marian Nițescu. Devine apoi cronicar literar al României Literare vreme de treizeci de ani, o bună parte din timp sub conducerea lui George Ivașcu. A coordonat lucrările Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poeților optzeciști până la desființarea acestuia, din rațiuni politice. Din 1990 devine director și editorialist al revistei România Literară. Cronicar al revistei "Contemporanul" din 1962 până în 1972, perioadă din care datează textele în care „limbajul, marcat de aceleași poncife ale dogmatismului, capătă o
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]