24,963 matches
-
nu are ce face cu o cunoaștere care nu este a sa și care, din câte știe despre ceea ce este, se supune altor legi decât acelora pe care încercăm să i le insuflăm în tratatele științelor pozitive. Ea nu le opune veleități, visuri, ci realitatea pură și simplă, cea care produce cuplurile și societățile și nu încetează a le produce, aruncându-le înainte către propria lor cultură, care este cea a Dorinței o Dorință care nu-și găsește nici un model în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mișcare și făcând efort, Corpul meu imanent în mod absolut subiectiv și în mod absolut viu de către corpul organic care se îndoaie și se încovoaie de efort -, din Pământ, în sfârșit, care refuză să cedeze la rândul său și se opune efortului, dăruindu-se în el ca ceea ce nu poate nici birui, nici face să cedeze, aceasta este esența originară a tekhne. Atât de dificilă este pentru Corpul subiectiv în mod radical imanent în care mă aflu drept acest Eu Pot
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cât se poate de explicit la dimensiunea ontologică ce este a sa, adică subiectivitatea absolută, ne vedem constrânși să răsturnăm relația dintre știință și cultură, care nu ni se mai dezvăluie sub forma excluderii, ci a inerenței lor reciproce. A opune științei, activității sale și producțiilor sale concrete condițiile transcendentale ale propriei sale posibilități, condiții pe care, absorbită de munca sa, nu are timp să le examineze, este o sarcină pe care și-a luat-o asupră-i filozofia clasică. Se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este adevărat că, înfăptuindu-se ca o modalitate a vieții transcendentale, ea o nesocotește pe aceasta, care nu îi furnizează numai idealitățile pe care le tematizează, ci constituie mai întâi de toate, din acest motiv, însăși ființa sa. Când îl opunem științei pe acest om care este la urma urmei savantul, ascundem această situație decisivă, pentru că odată cu "omul" ni se prezintă individul empiric, care nu este decât o parte a naturii, ține de aceleași legi și de aceleași explicații ca și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
misterios: ci mai curând se înfăptuiește ca propria sa mișcare, în măsura în care, condusă pornind de la Suferirea primitivă în suferință, mai degrabă decât să se abandoneze acesteia și lentei sale mutații în contrariul său, i se pare mai simplu să i se opună cu brutalitate, să respingă această suferință și, în același timp, acel ceva în care orice suferință se desfășoară, însuși faptul de a se simți al unei subiectivități și al unei vieți. În acest fel, așadar, oroarea de viață purcede întotdeauna
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adevăruri". Ființei-așezate-în-față și care se arată ca atare, asupra căreia este posibil a reveni la nesfârșit pentru a o regăsi identică cu ea însăși la fiecare dintre aceste "reveniri" idealității matematice pe care am substituit-o datului sensibil i se opune, nu în interiorul unei lumi, ci radical, în afara acestei lumi și a exteriorității transcendentale în care ea ek-zistă, un adevăr mai vechi a cărui substanțialitate fenomenologică este afectivitatea adevărul aflat în subiectivitate și identic cu ea. În vreme ce primul dintre aceste adevăruri
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai perspicace, ci o plăcere. Că nu o ia niciodată pe aceasta drept scop, că respinge din tematica sa esența însăși a vieții și astfel sporirea sa și că, mai mult chiar, le consideră drept nimic iată ceea ce, dimpotrivă, o opune manifestărilor tradiționale ale culturii, care nu sunt nimic altceva decât viața care-și dă spre simțire ceea ce este în tot ceea ce poate fi. Prin această negare a vieții subiective știința, după cum am văzut, se contrazice în mod grosolan, ea care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
rămâne prizoniera reprezentării se reproduce pe planul terapiei și o condiționează atâta vreme cât aceasta se subordonează exclusiv intenției conștientizării. O astfel de teleologie controlează gândirea Occidentului și servește drept loc comun psihanalizei, științei, filozofiei clasice. Acestei teleologii a luminii i se opune totuși poziția unui inconștient originar care nu i se supune niciodată care este numele vieții. Or practica psihanalitică nu contenește să confirme primatul ireprezentabilului care determină reprezentarea și, spre exemplu, conștientizarea. Activitatea curativă subordonează în mod constant progresul cognitiv destinului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
concrete, relația dintre analist și analizant se situează sau mai curând funcționează ca o înfruntare între niște forțe scufundate în ele însele și prada patosului propriu al fiecăreia dintre ele. Prin aceasta psihanaliza se disociază de științele umane și se opune reducției galileene, mai cu seamă reducției sale lingvistice, în măsura în care, în chiar inima nimicirii umanității de către cunoașterea obiectivistă și de către pretențiile sale exorbitante, ea afirmă și menține, chiar dacă fără s-o știe, dreptul ineluctabil al vieții. Mai grave totuși decât eliminarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
inflagrarea suferirii în beția Fondului. Toate actele și procesele care tocmai au făcut obiectul acestei scurte treceri în revistă, legile care le guvernează, adică, în realitate, care le exprimă constituie câmpul Universității, definindu-l și aparținându-i. Prin ce se opun astfel aceste acte acelora pe care le săvârșesc oamenii în viața lor cotidiană, prin ce diferă legile lor de legile obișnuite ale societății? Prin faptul că ele nu au altă motivație în afara auto-motivației imediate a vieții, adică presiunea pe care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
face, în funcție de faptul dacă este vorba despre o societate propriu-zis economică, subordonată unei teleologii economice, sau tehniciste. Inserția economică de pildă presupune actualizarea anumitor potențialități ale individului, în vreme ce ea rămâne indiferentă față de dezvoltarea lui generală. Ea poate chiar să se opună acesteia, dacă este nevoie de o mână de lucru necalificată. Nu putem așadar considera finalitatea economică drept suficientă și valabilă în sine. A clădi Universitatea pe ea ar însemna a limita peste măsură câmpul sau vocația sa, iar dacă aceasta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de legile subiectivității individuale și, chiar mai mult, impunându-se acestora aceasta a fost afirmația decisivă formulată de Durkheim, singura capabilă de fapt să fondeze o sociologie obiectivistă și ca atare științifică. Absurditatea potrivit căreia "viața acestei societăți urmează legi opuse legilor care îl fac pe om să acționeze ca individ" absurditate denunțată de Marx în polemica sa împotriva lui Proudhon devine principiul explicit al noii sociologii, care, lăsată pe mâna unui marxism care ignora tot în legătură cu Marx, avea să o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
teoretice trăsăturile imprecise ale unei stări de lucruri empirice este însoțită de o schimbare nu mai puțin esențială a modului de transmitere, adică a învățământului ca atare. Repetării în contemporaneitatea producătoare de evidență apodictică sau de certitudine patetică i se opune comunicarea de informații privitoare la fapte, exterioară și superficială ca și acestea și asimilabilă și ea unei pure factualități. De unde își ia aceasta modelul? În societatea generată de autodezvoltarea orbească a tehno-științei care bulversează stratificările anterioare, dispozitivele tehnice înlocuiesc treptat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dar care devin singurele satisfacții posibile atunci când existența mediatică a devenit existența reală. Această societate nu este atât a asistaților social, cât a asistaților mintal. Odată cu omnidezvoltarea existenței mediatice și a valorilor sale, cultura în mod global care i se opune punct cu punct este scoasă din joc. Aici intervine cenzura absolută despre care am vorbit, atât de nemiloasă, atât de radicală încât mass-media înseși îi sunt supuse și, determinate de publicitate, de ratele de audiență, de legea implacabilă a celor mai mulți
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
inclusiv cea monoparentală, este o asociere naturală sau liber-consimțită, cu caracter privat, dar care întâmpină dificultăți de integrare socială; mai exact, se confruntă cu probleme în spațiul public. În mod tradițional, cele două sfere, publică și privată, sunt văzute ca opunându-se una alteia și chiar aflându-se într-un raport de tip ierarhic. Ierarhia nu este unanim stabilită; de pildă, liberalii valorizează pozitiv privatitatea, asociată libertății, susținând, mai cu seamă, neamestecul în sfera de libertate individuală 8. Gândirea liberală modernă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
doar ceea ce este posibil să realizeze față de condițiile existențiale date, pe care le receptează în toate restricțiile lor. Atunci când privatitatea este problematică (o bună întrebare fiind: când aceasta nu este dificilă?), pentru că presupune o familie monoparentală, cu dificultățile existențiale specifice, opuse față de ceea ce s-ar putea crede la prima vedere, opțiunea de supraviețuire a femeilor ca părinți singuri este către sfera publică. Așa se face că privatul - în cazul familiei monoparentale - se configurează ca privat deschis, adică receptiv la schimbările comunității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
educație, prin cultură, ca fiind propriu unui gen sau celuilalt. Abordarea critică a raporturilor de putere în familia tradițională (în sensul existenței unui dominator - bărbatul -, ca soț și tată al familiei, și un dominat - femeia -, ca soție și mamă) se opune paradigmei funcționaliste, în care fiecăruia dintre sexe îi erau atribute roluri specifice decurgând din rostul lor în cadrul grupului. Din această discuție, se poate deduce că feminismul poate fi o altă paradigmă de a înțelege ordinea socială. Dacă în abordarea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
lor privată (sub aspectul reproducerii) se afla sub un plan de stat, acela al unei politici demografice pronataliste, care să asigure pentru viitor o forță de muncă numeroasă și viguroasă. Neintervenției statului în sfera familiei, din paradigma liberală, i se opune, în experiența țărilor comuniste, o intervenție brutală a statului, devenit paternal. Familia reprezenta un refugiu în fața persuasiunii publice 39. Ea era însă controlată, indivizii nu mai erau stăpâni pe viețile lor: nu mai divorțau așa ușor, dacă voiau asta; făceau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
puterii în viața cotidiană în general, nu numai în sfera privată. A deține o anume putere înseamnă a avea acces la resurse materiale, relaționale și simbolice. La nivelul politicilor publice, această direcție poate fi exprimată în micropolitici. Ele pot fi opuse macropoliticilor încă dominate de puterea de tip patriarhal. Rolul micropoliticilor ar fi să creeze oportunități de dezvoltare, contexte de împuternicire a celor vulnerabili. Pentru femeile din familiile monoparentale, procesul de capacitare presupune în primul rând o raportare pozitivă la situația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
părinților singuri pot fi promovate mai adecvat în spațiul public. 7.1. Educația androginătc "7.1. Educația androgină" Educația androgină este o opțiune a feminismului radical liberal, legată de promovarea unei combinații de trăsături masculine și feminine. Acesteia i se opunea alegerea feminismului cultural care opta pentru conservarea specificului feminității și al masculinității, poziție de pe care femeile nu trebuia să preia și să imite valori bărbătești (M. Miroiu, 2002, p. 133). Androginul 95 era în mitologia greacă o ființă bisexuată, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de ce se petrecea. Saldaña mă privi scurt, apoi se Întoarse spre căpitan. Fusese și el prieten cu tata, În Flandra. — Să mă trăsnească Sfântul dacă știu, Îi spuse căpitanului. Ordinele mele sunt să te umflu sau să te omor dacă opui rezistență. — De ce sunt acuzat? Locotenentul de alguazili dădu din umeri, evaziv. — Nu ești acuzat. Cineva vrea să-ți vorbească. — Cine a dat ordinul? — Asta nu te privește. Mi l-au dat și gata. Se uita din nou la el plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că era prea murdară, Martín. — Murdară?... Și ce-i cu asta? Nu-mi amintesc să fi făcut o trebușoară curată În ultimii treizeci de ani. Cred că nici tu. — Era murdară chiar și pentru noi. Încetează. Saldaña Își ridica mâinile, opunându-se tentației de a afla mai multe. Nu vreau să știu nimic. În vremurile astea, a ști mai mult e mai rău decât a ști mai puțin... Îl privi iar pe Alatriste, stingherit și hotărât În același timp. Vii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe chipul căpitanului Alatriste strâmbătura aceea care uneori Îi ținea loc de zâmbet. — Trebuie să mă omori? Întrebă senin. Saldaña negă din nou din cap. Nu. Îți dau cuvântul meu că ordinele sunt să te aduc viu, dacă nu te opui. C-oi mai ieși tu de-acolo de unde te duc, asta-i altă poveste... Dar atunci n-ai să mai fii problema mea. Dacă nu le-ar păsa de tămbălău, mi-ar fi făcut felul chiar aici. Alatriste Își duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Apoi Îmi auzi strigătul și, nepricepând deloc cum de mă aflam la asemenea oră În asemenea locuri, se trezise cu spada venindu-i vâjâind prin aer, căzută parcă din cer. Cât ai clipi o Înșfăcase, la țanc ca s-o opună oțelurilor care Îl căutau cu Înverșunare. Însă abia lumina celei de a doua Împușcături Îi permise să-și dea seama exact de situație, după ce glonțul trecu șuierând Între el și atacatori; și putu astfel să li se opună eficient, cunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
s-o opună oțelurilor care Îl căutau cu Înverșunare. Însă abia lumina celei de a doua Împușcături Îi permise să-și dea seama exact de situație, după ce glonțul trecu șuierând Între el și atacatori; și putu astfel să li se opună eficient, cunoscând că unul Îl ataca din stânga și celălalt din față, Într-un unghi aproximativ de nouăzeci de grade, În așa fel Încât cel din față se străduia să-l rețină În poziția aceea, iar al doilea se folosea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]