3,041 matches
-
a constituit sfârșitul acestei perioade pline de semne descumpănitoare și începutul unei alteia, relativ mai dificile, în care uimirea primelor zile s-a transformat încetul cu încetul în panică. Concetățenii noștri, acum își dădeau seama, nu se gândiseră niciodată că orășelul nostru putea fi un loc indicat anume unde șobolanii să moară la soare și portarii să piară de boli ciudate. Din punctul acesta de vedere, ei greșeau, în definitiv și ideile lor ar fi trebuit revizuite. Dacă totul s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Gülsüm. Poate că Într-adevăr fusese Ivan cel Groaznic Într-o viață anterioară, Însă asprimea ei nu e lipsită de motiv. Ca mulți alții pe care viața Îi umple de amărăciune, bunica are și ea povestea ei. Crescuse Într-un orășel de pe coasta egeeană unde viața era idilică, dar plină de privațiuni; se măritase cu un Kazanci, o familie mult mai bogată, mult mai citadină decât a ei, Însă cu siguranță mult mai lipsită de noroc; stinghereala de a fi tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
al 18-lea. Totul era mai mare, complet diferit de ceea ce văzuse În Europa. Până și ziarul de pe masă avea mai multe pagini decât toate ziarele din București laolaltă. Acum venise timpul să coboare din nou, să se Întoarcă În orășelul ei. Tot Împacheta de vreo două săptămâni, căutând puterea de-a expedia cutiile. Telefonul sună. Kitty plecă de la fereastră să răspundă. Era Sam Stuart, specialist În finanțe, care Își abandonase cariera pentru a deveni dramaturg-fără-succes-la-public. — Bună, Kitty! — Bună, Sam! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe deasupra deșertului roșu, Kitty conversa cu vecina ei, o rusoaică drăguță și inocentă de douăzeci și trei de ani. Olga se Întorcea de la un interviu pentru o slujbă În New York. Era logodită cu un bărbat care o culesese dintr-un orășel din Siberia și Îi găsise de lucru Într-un orășel din California. Trebuia să se mute În curând la New York, singură, până când logodnicul ei putea să i se alăture. Inocența ei era ca o gură de aer proaspăt pentru Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
drăguță și inocentă de douăzeci și trei de ani. Olga se Întorcea de la un interviu pentru o slujbă În New York. Era logodită cu un bărbat care o culesese dintr-un orășel din Siberia și Îi găsise de lucru Într-un orășel din California. Trebuia să se mute În curând la New York, singură, până când logodnicul ei putea să i se alăture. Inocența ei era ca o gură de aer proaspăt pentru Kitty, care o și invită să stea la ea În New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dovedeau că iubirea adevărată era posibilă. Olga, de exemplu, fata pe care Kitty o Întâlnise În avionul spre Los Angeles. — Întâlnirea mea cu Sașa a fost mâna destinului, Îi spusese Olga, mi-a schimbat viața, m-a răpit dintr-un orășel neștiut din Siberia și m-a adus aici. Kitty credea, totuși, În ceva: Întâlnirile predestinate. Părinții ei se Întâlniseră cu patruzeci și trei de ani În urmă, la un dans, În ziua Anului Nou; o ghicitoare le citise În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
același loc, dar șansele nu le erau egale. Ana țintea sus. Visa să devină prima femeie din familie absolventă de liceu, dar părinții ei nu erau de acord. Cel mai apropiat liceu se afla la câteva sate distanță, Într-un orășel industrial - Plopeni, și până acolo nu exista nici un mijloc de transport. Plopeni era unul dintre cele mai urâte orașe de pe fața pământului, dar Ana visa să ajungă acolo la școală, așa cum fetele din America visează să ajungă la liceul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unor cretini ca el, calitatea programelor se ducea În fiecare zi pe copcă? Să-i spună că, din pricina unor oameni ca el, dacă cineva de pe Lună s-ar uita la televizor n-ar putea face diferența dintre New York și un orășel lipsit de cultură din Arkansas? Să-i spună că se săturase de crime, accidente și povestioare fără sens, să-i spună că Îi ajunsese până peste cap? — Nu ești din L.A., nu-i așa? Întrebă el, zâmbind șarmant. Ești diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
greșită. De fapt, ea ar fi trebuit să fie acum la 5 000 și ceva de kilometri distanță de America, la 1 700 de kilometri de Oceanul Atlantic și la aproape 5 000 de kilometri distanță de Europa Occidentală, Într-un orășel numit București. Începu să-i explice că lucrările lui Desert Rose erau centrate pe Încălcarea drepturilor omului În lumea Întreagă, dar În tot acest timp știa un singur lucru: că urma să Încalce drepturile omului aici, pe pământ american, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unde din motive care-mi scapă oamenii plătesc chirii exorbitante pentru a fi la modă, nu prea am avut de-a face cu cartierele mărginașe. — N-ai pierdut nimic, zise el, spre ușurarea lui Kitty. Eu am crescut Într-un orășel din centrul Americii, În Vestul Mijlociu, dar nu m-aș Întoarce acolo nici În ruptul capului. Dacă gândești altfel decât ceilalți ești proscris. Cândva, țara asta se mândrea cu rolul individului! Dar nu mai e cazul. Auzindu-și propriile gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la dispoziție, ca să fii cu el? Când el are un succes fulminant, iar tu abia ți-ai dat demisia, ai ieșit din joc, ești pe cea mai de jos treaptă a societății, cu bagajele așteptându-te să te Întorci În orășelul tău din Europa? Și-ar fi dorit să găsească o soluție magică, dar nu reuși. Se hotărî să uite toate grijile și să se bucure de prezentul minunat. Trebuia să-și alunge din minte toate gândurile despre consecințe, Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
deco, de la Bar and Books. Dar când o femeie e tânără și frumoasă, bărbații nu se mai Împiedică de astfel de amănunte. Haide, slăbește-o și tu, zise Kitty. A venit acum un an din Rusia, a locuit Într-un orășel de la mama naibii, cred că se descurcă foarte bine În aceste condiții. Giulia se așeză lângă Kitty, studiind-o cu răceală pe rusoaică. — Mai vine cineva? — Da, Încă o prietenă, Carmen. — Cine e? — E unguroaică. — Singură? — Cam așa ceva. Locuiește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Panica dispare. Uneori pierde șirul. Atîtea prelegeri, atîtea orașe. Azi, oriunde te-ai duce, n-ai cum să scapi de convenții. Își cîștigă traiul de pe urma lor, dar se simte ca și cum ar pluti pe creasta unui val din ce În ce mai mare. Chiar și orășelele mai mici construiesc uriașe centre de conferințe pentru Întîlnirile profesionale care capătă din ce În ce mai multă amploare. Există din ce În ce mai mulți profesioniști, care au nevoie de din ce În ce mai mulți conferențiari. Profesioniștii se subîmpart În și mai mulți profesioniști pe măsură ce zonele lor de expertiză cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
divorțurilor era la nivelul mediei pe țară, la venirea Companiei, Îi spune Maggie, și lucrurile nu s-au schimbat mult după aceea, dar consiliul municipal s-a tulburat foarte la gîndul că ne vom pierde „valorile familiale“ atît de dragi orășelului dacă nu vom face ceva pentru a le scoate În evidență. Municipalitatea a organizat un concurs, cîștigat de o sculptoriță de la o universitate din apropiere. A arătat sfatului bătrînilor niște schițe cu o familie tipică pînă În măduva oaselor. Scupltorița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de niște garduri vii. Maggie i-l arată cu degetul, În lumina rece și albastră a lunii. — Ceea ce mi se pare mie extraordinar este că nimeni nu a verificat cum merge lucrarea sculptoriței Înainte de inaugurare, se miră Wakefield. — Încredere de orășel de provincie - zîmbește Maggie - sau teama de artă. La alegere. Fie că au avut Încredere În ea că va face sculptura pe care a promis-o, fie li s-a părut că a controla un artist ar fi de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îmbrățișîndu-se cu o balerină Înaltă, purtînd un tutu roșu și papuci de blană. Orchestra cîntă mai tare, boxele se Îneacă În microfonie iar neliniștea lui Wakefield ajunge pe culmi. Această demonstrație de viață artistică În mijlocul pustietății este tipică oricărui mic orășel din zilele noastre: nevoia de a fi deosebit cu tot dinadinsul s-a extins dincolo de familii. Oare Diavolul Îi Împinge la asta? Diavolul se plictisește repede, dar ce-ar avea el Împotriva așa numitei „normalități“? Familia „normală“ este, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sfert de oră problemei pe care urmau s-o discute. — Noul ziar. Pot conta pe faptul că vei accepta să-l editezi? Jack se gândea la asta de câteva zile bune. Știa la fel de bine ca oricine că Woodbury era un orășel prea mic ca să poată susține trei ziare. Unul din ele avea să sfârșească prin a dispărea și, pentru că nu avea destule fonduri și nu era finanțat de nici un trust, acesta avea să fie probabil Citizen. Pe de altă parte, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
răspuns, pe podea, la picioarele lui Ralph, se scurse un alt râuleț. Jack își ascunse un început de zâmbet. Lui Ralph nu-i plăcuse niciodată să intre în tipare, cariera lui era întemeiată pe revolta împotriva mentalității sufocante specifice unui orășel de provincie. Jack își aminti abțibildul lipit pe mașina lui. Pune la Îndoială Autoritatea. Jack simți că i se rupe inima la gândul că asta era singura modalitate de subversiune care-i mai rămăsese acum. Se abținu cu greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
anunțând că Jack voise doar să-i ceară sfatul. — I-ai spus? întrebă Fran, fără să se poată abține. Ce să-i spun? — Că am anulat nunta. Stevie țâțâi. — Îmi pare rău, Francesca. Pesemne că am uitat. Dar într-un orășel ca ăsta probabil că a aflat deja. Fran simți că-i piere elanul. Stevie avea dreptate. În Woodbury bârfele circulau cu viteza luminii. — Firește, există o singură modalitate de a fi sută la sută sigură. Și asta e să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
astă dată, al unui „complex al Centrului” -, diferența plebee, provincială, „balcanică” și „barbară” a tînărului român: „spre deosebire de Ball, de Arp și de mine, Tzara nu crescuse la umbra umanismului german. Nici Schiller, nici Goethe nu i-au spus vreodată, în orășelul lui natal, că frumosul, nobilul, binele trebuie sau pot să conducă lumea (...) un barbar de cel mai înalt nivel mental și estetic” (Richard Huelsenbeck, Memoirs of a date Drummer, The Viking Press, New York, 1947, apud. François Buot, Tristan Tzara. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
radicalul B. Fundoianu, cu poeme în franceză - în acord, deci, cu cosmopolitismul grupării), Ion Minulescu și soția sa Claudia Millian, Camil Baltazar, Ion Pillat ș.a. Acesta din urmă publică și o traducere din americanul Edgar Lee Masters (autor al Antologiei orășelului Spoon, volum cu care pillatianul Pe Argeș în sus are în comun monografierea lirică a spațiului natal). La rîndul său, Perpessicius - criticul cu cea mai bună imagine în mediile avangardiste - publică versuri originale cu tentă intimistă și traduceri din Francis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și își făcuse stagiul militar pe o insulă din Pacific. — Soldat, ziceți? Pe o insulă din Pacific? Polițistul a rămas câteva clipe pe gânduri: — Vă referiți probabil la Ihei Kobayashi. Din fericire, Yamagata nu e ca Tokyo. E doar un orășel neînsemnat și locuitorii sunt simpli și onești, dar foarte curioși. În serile lungi de iarnă nu au altceva mai bun de făcut decât să stea în jurul focului la taclale și la bârfă. Bătrânul polițist cunoștea un Kobayashi care fusese cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lepădat, iar eu, una, nu sînt amatoare să mă descotorosesc de el deocamdată. Astfel, Îi arăt cu degetul lui Tom tot ce vedem. Mai și traduc din franceză, chinuindu-mă să-mi amintesc cîte ceva de la școală. Ajunși la periferia orășelului Moungins, virăm În sus pe un deal abrupt, străduindu-mă să urmez instrucțiunile trimise de părinții lui Dan prin fax, acum două zile. Trish, Gregory și Lisa sînt În mașina din spatele nostru și, prin ferestrele lăsate, rîd de noi În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bine. Nu te îngrijora!” Sigur vă întrebați cum putea să ajungă o copilă de nici 17 ani, fără bani, pe Himalaya. Nu știu nici eu, dar în fantezia pe care v-o propun nu am precizat încă unde se afla orășelul în care trăiau fără griji Violetta și bunica ei. Poate că nu era departe de lanțul muntos al Himalayei. Oricum, nu știu nimic despre aventurile fetei noastre, din momentul în care a părăsit speriată casa plină de confort și pace
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și doamna Filip. În brațele lor, Violetta se-ncălzește și deschide ochii. Un fulg i se topește pe o geană sau poate o lacrimă îi apare în colțul ochiului stâng. În depărtare, alb și liniște, iar undeva, într-un mic orășel de munte, o bătrânică tocmai ia de pe foc ibricul cu ciocolată caldă. Cine știe?! Poate va avea oaspeți dragi... Grigoraș Bianca-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială ,, Nichifor Ludovig” Niculițel Tulcea profesor coordonator Șerban Daniela Vacanța mare Îmi amintesc cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]