3,552 matches
-
și cu Mihail Sebastian, într-un număr unde se inserează și un fragment din romanul acestuia, De două mii de ani. R. pune mai mult accent pe textele în proză. Sunt publicate pagini aparținând lui Gala Galaction, fragmente din romanele Duminica Orbului de Cezar Petrescu și din Otrava de N.D. Cocea. Alți autori întâlniți în R. sunt Victor Ion Popa și Victor Eftimiu, care, în afara cronicilor și recenziilor literare, publică reportajul Sezon londonez și eseurile Cum se fac sfinții, Dreptate. Numerele 68-69
REPORTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289174_a_290503]
-
este „tăcere” (Poarta tăcerii, Templul tăcerii, Două tăceri): „Două fulgere, ieri, / Atât am rămas? Răstignite tăceri? / Râșnit între pietrele anilor, / Cascade de pulbere nărui / [...] Alături, în cremene, / Stăruim, / Tăcere albă lângă neagră tăcere” (Două tăceri). Poetul, aidoma lui Homer cel orb, își revede numai în amintiri „colțul de țară” părăsit. Vestala antică se preschimbă în „autohtona” Sfânta Vineri, care dă pribeagului posibilitatea a se găsi pretutindeni, de a trece „din loc în loc, / Din timp în timp, / Din țară în țară, / Peste
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
Despre efectul dăunător al economiei de piață pare să indice, în ciuda subiectului de imediată actualitate, o revenire la modalitățile de încifrare practicate anterior sau, pur și simplu, atașamentul dramaturgului față de această formulă. În ultimele creații, de pildă în Grup de orbi într-o sală de cinema în așteptarea unei capodopere de arhivă din epoca glorioasă a filmului mut (2000), în legătură cu care cititorul este avertizat că „această piesă nu este o piesă... dar poate fi!”, își face loc îndoiala asupra literaturii înseși
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
1991; Execuția nu va fi amânată, București, 1993; Spitalul special. Visul românesc și omul revoluției prăbușite, București, 1994; Celula poetului dispărut, București, 1995; Teatru, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1997; Armurierul Cehov, București, 1997; Teatru scurt, București, 1999; Grup de orbi într-o sală de cinema, București, 2000; Teatru, I-III, postfață Mircea Ghițulescu, București, 2002-2003. Repere bibliografice: Caraion, Duelul, 101-103; Cocora, Privitor, II, 261-263; Mancaș, Teatrul, 211-213; Cubleșan, Teatrul, 180-186; Marius Robescu, Autori și spectacole (1970-1980), București, 1980, 129-132; Brădățeanu
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
de Crăciun, București, 1949; Mihály Jó, Păzitorul fratelui, București, 1949; Abel Plenn, Vântul printre măslini, București, 1949; Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver, București, 1949; Friedrich Dürrenmatt, Făgăduiala, București, 1966; Tizian (Selecție de texte din literatura universală), București, 1969; Macnair cel Orb. Povestiri canadiene, București, 1970; Gauguin, București, 1972; Înțelegând zăpada (Antologie a poeților canadieni de limbă engleză), îngr. și pref. trad., București, 1977 (în colaborare cu Virgil Teodorescu); Lirică americană contemporană, îngr. și pref. trad., București, 1980 (în colaborare cu Virgil
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
religioasă în Psalm sau Închinarea poemului, iar „vreau” devine „aș vrea”: „Mă-mbată vinul vremii, cu floare de pământ, / destin întors sub coasta de amurgite glorii,/ stelarul ceas de noapte, când mor prin văi cocorii, / și-aș vrea pentru toți orbii pământului să cânt!/ Prin transparențe albe, de flaute târzii,/ Simt tot mai vag în sânge teluricul «aș vrea»,/ Prin văi de nebunie se clatină o stea”. În orizontul morții, versul din Fata Morgana păstrează, totuși, din ce în ce mai difuz, sentimentul împotrivirii în fața trecerii
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
dinții spre comandantul/ care își balansează pendulele din urechi/ și pendulele supărate i-au ars barba/ barba a cerut iertare esteticei/ estetica a mâncat biscuiții/ urcați în obositoare ascensiune spre gură”. Textele din Medium (1945), Teribilul interzis (1945) și Castelul orbilor (1946) renunță la înverșunarea distructivă a poemelor de început în favoarea unei proze poematice de mare subtilitate, în care noua poetică, până acum doar schițată, își precizează reperele de adâncime. Punând în fruntea volumului Medium un citat din Paracelsus, care glorifică
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
afectată atrage după sine „râsul cel mai abject”, „urletele cele mai sinistre”, acestea fiind, în viziunea poetului iconoclast, „cel dintâi act poetic la care voi adera fără nici o rezervă”. Locul în care efervescența ideilor dobândește consistență estetică deplină este Castelul orbilor, poem al călătoriei onirice, al metamorfozelor și îndrăznelilor imaginative, unde granița dintre vis și realitate dispare în favoarea unei viziuni de tip mistic asupra lumii (volumul se deschide cu un moto din Meister Eckhart). Dar așa cum îi stă bine, poetul suprarealist
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
poetul suprarealist nu continuă pur și simplu o tradiție; mistica sa este una a ereziei, „ceremonial solemn” în care „aerul, pământul, focul și apa se contopesc într-o ceață propice, cuprinzând sensul ascuns al lucrurilor”. Singurul mistic autentic este poetul, „orbul clarvăzător”, al cărui limbaj este capabil să sfărâme dogmele, pentru că „POEZIA este o știință a acțiunii”. Preluând recuzita romanelor gotice și a romantismului negru, Castelul orbilor este o incursiune fabuloasă în universul nocturn, ale cărui personaje principale sunt liliecii, spiritele
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
într-o ceață propice, cuprinzând sensul ascuns al lucrurilor”. Singurul mistic autentic este poetul, „orbul clarvăzător”, al cărui limbaj este capabil să sfărâme dogmele, pentru că „POEZIA este o știință a acțiunii”. Preluând recuzita romanelor gotice și a romantismului negru, Castelul orbilor este o incursiune fabuloasă în universul nocturn, ale cărui personaje principale sunt liliecii, spiritele și fantomele. În drumul său către Castelana Vânturilor, poetul târăște după sine, prin sălile castelului cu candelabrele distruse și ferestrele sparte, propria umbră, „mai grea ca
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
GUMA VOPSEAUA/ Ca vestitoare a comuniunilor extatice ea are deja în urma/ ei un lung trecut și-un șir lung de însoțitori inalterabili și făcuți”. Mai proaspătă este proza poetică din Zenobia (1985), al cărei personaj central este reluat din Castelul orbilor; iubita provoacă prin apariția sa renașterea lumii din haosul primordial, aducând cu sine prospețimea și plăcerea de a numi a tuturor începuturilor: „Fiindcă nu știu cum te cheamă, am să te numesc Zenobia”. Fabulosul se împletește aici din nou cu realul, trimițând
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
București, 1936; Libertatea de a dormi pe o frunte, București, 1937; Vasco da Gama, București, 1940; Culoarul somnului, București, 1944; Medium, București, 1945; Critica mizeriei (în colaborare cu Paul Păun și Virgil Teodorescu), București, 1945; Teribilul interzis, București, 1945; Castelul orbilor, București, 1946; Spectrul longevității: 122 de cadavre (în colaborare cu Virgil Teodorescu), București 1946; Infra-Noir (în colaborare cu Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu și D. Trost), București, 1947; Éloge de Malombra. Cerne de l’amour absolu (în colaborare cu
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
cu toate amănuntele promiscuității, demolările din Bucureștiul anilor ’80. Proprietarul de iluzii (1988) își asumă direct perspectiva individuală: singurătatea în fața morții, ca în excepționalul reportaj de la clinica de chirurgie cardio-vasculară Fundeni, sau în fața vieții, ca în cele câteva reportaje despre orbii din Vatra Luminoasă și despre destinul unui bărbat care reînvață să meargă după ce și-a pierdut ambele picioare etc. Textul care dă titlul volumului este un interesant dosar al inginerului Nicolae Văideanu, inventatorul udovilului, un soi de rachetă autohtonă. SCRIERI
NISTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288465_a_289794]
-
începutul anilor ’90 cu aceeași îndrăzneală sfera politicului și profunzimile teologiei. Ei nu puteau primi tirada antifariseică a Evangheliilor altfel decât ca pe o bunăvestire. În cuvintele lui Iisus descopeream noutatea absolută a unui manifest de ultimă autoritate: „Nebuni și orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfințește aurul?” (Matei 23, 17). Nu ni se adresa mai ales nouă, celor tineri, promisiunea Mântuitorului: „Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi”? În aceste cuvinte răsuna, prin pâlniile asurzite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
preot sau laic instruit ar putea să iasă din captivitatea lecturii private, urmând logica hermeneutică a tradiției Bisericii. Această practică ar putea reinstaura chiar funcția didascalilor creștini în tradiția alexandrină din secolele II-IV (începând de la Atenagoras și până la Didim cel Orb). Nu există nici un impediment canonic pentru angajarea laicilor cu pregătire teologică și viață duhovnicească (în rândurile cărora Sf. Dionisie Areopagitul îi număra și pe călugări) în munca de propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu. De ce oare să fie predica sau cateheza
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Iisus spre Ierihon, la nord de Marea Moartă. Toți se gândeau la sărbătoarea Paștilor. Pentru ucenici, cursul evenimentelor era însă imposibil de imaginat. La intrarea în micul oraș, Iisus întâlnește un cerșetor. Era vorba de un nevăzător. Ca și leproșii, orbii reprezentau o apariție ectopică, respinsă de „lumea bună” a Palestinei primului secol. Casa orbului din naștere este chiar drumul, iar din fâșia prăfuită el ia doar o margine. Pâinea cea de toate zilele a orbului - inutil pentru templu ori societate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pentru ucenici, cursul evenimentelor era însă imposibil de imaginat. La intrarea în micul oraș, Iisus întâlnește un cerșetor. Era vorba de un nevăzător. Ca și leproșii, orbii reprezentau o apariție ectopică, respinsă de „lumea bună” a Palestinei primului secol. Casa orbului din naștere este chiar drumul, iar din fâșia prăfuită el ia doar o margine. Pâinea cea de toate zilele a orbului - inutil pentru templu ori societate - era ocara. Chiar „apostolii îl certau să tacă” (Luca 18, 39). Stăruitor, acest personaj
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un nevăzător. Ca și leproșii, orbii reprezentau o apariție ectopică, respinsă de „lumea bună” a Palestinei primului secol. Casa orbului din naștere este chiar drumul, iar din fâșia prăfuită el ia doar o margine. Pâinea cea de toate zilele a orbului - inutil pentru templu ori societate - era ocara. Chiar „apostolii îl certau să tacă” (Luca 18, 39). Stăruitor, acest personaj a devenit unul din miile de anonimi miluiți de Mântuitorul. Domnul îi vorbește și îl vindecă. Orbul știe parcă mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de toate zilele a orbului - inutil pentru templu ori societate - era ocara. Chiar „apostolii îl certau să tacă” (Luca 18, 39). Stăruitor, acest personaj a devenit unul din miile de anonimi miluiți de Mântuitorul. Domnul îi vorbește și îl vindecă. Orbul știe parcă mai bine decât apostolii care este puterea dumnezeiască a lui Iisus și cum, printr-un simplu cuvânt, El poate risipi neputința omenească. Cum era de așteptat, când orbul primește tămăduire, el nu vrea decât să-L urmeze pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
anonimi miluiți de Mântuitorul. Domnul îi vorbește și îl vindecă. Orbul știe parcă mai bine decât apostolii care este puterea dumnezeiască a lui Iisus și cum, printr-un simplu cuvânt, El poate risipi neputința omenească. Cum era de așteptat, când orbul primește tămăduire, el nu vrea decât să-L urmeze pe Iisus și să trăiască mereu „slăvindu-L pe Dumnezeu”. În mijlocul orașului însă pe Iisus îl așteaptă un bărbat de o cu totul altă ținută. Nu e deloc gălăgios, nu doarme
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de sine și mai ales de afacerile sale suspecte. El are, totuși, o curiozitate salvatoare. Vrea să-L cunoască pe Iisus. Îi stă în preajmă. Îl caută. Îl găsește. Fără a fi în criză de lichidități, bancherul se pune, precum orbul din mărginimea Ierihonului, în drumul acestui Necunoscut. Fiind „mic de statură”, Zaheu nu se stingherește să facă un gest propriu copiilor. Uitând de gura cea rea a lumii, Zaheu își asumă rușinea de a se cățăra năpustit în primul copac
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acolo unde a înșelat încrederea celor mai tari sau mai slabi ai orașului. Atunci când își arată neprefăcut afecțiunea pentru Iisus, Zaheu încetează să mai fie un bancher veros. Nu ne este greu să ni-l imaginăm pe vameș rostind rugăciunea orbului: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!”. Precum fiul risipitor, Zaheu se grăbește să-l întâmpine pe Iisus. În Hristos, Zaheu va descoperi adevăratul neguțător, Cel care „S-a dat pe Sine preț de răscumpărare pentru toți” (I
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
încoace, hai, repede, cîlților! La treabă, din nou! Malul ăsta de lemn e ciocănelul, iar eu mi-s dascălul care predă lecția de țambal. Poc, poc! AHAB vorbește singur Ă Ce spectacol! Ce zgomot! Ciocănitoarea căruntă ciocănind în copacul găunos! Orbii și muții, sunt de pizmuit acum. Ia te uită! obiectul acela e așezat pe două coșuri pline eu saule. Mare pișicher e omul ăsta! Tic, tac - parcă ar fi clipele vieții unui om! O, cît de imateriale sînt toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Mă tem de greci, chiar când aduc daruri”); To be or not to be (engl., „A fi sau a nu fi”); Traduttore, traditore (it., „Traducătorul e trădător”); Ubi bene, ibi patria (lat., „Unde este bine, acolo este patria”); Urbi et orbi (lat., „Orașului și lumii” - benedicțiune papală); Ut pictura poesis (lat., „Poezia este asemenea picturii”); utile dulci (lat., „Utilul și plăcutul”); Vae victis! (lat., „Vai de cei Învinși!”); Vanitas vanitatum et omnia vanitas (lat., „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune”); Vedi Napoli
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
o dată în fața acestui congres anual, lăsăm conștiinței să judece cu toată reculegerea necesară rezultatele obținute, având în vedere numai și numai interesele obștești românești în serviciul căreia este opera creată de mine și care oricâți bârfitori s-ar ridica, fiind orbi și neputând vedea, ea va rămâne o cunună de lauri a generației mele lăsată viitorimii. Oamenii trec, biete ființe închise într-un coșciug, însă tot ce a izvorât din dezinteresarea colectivă dintr-un avânt curat, rămân și sunt mărgăritari ce
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]