1,604 matches
-
pictorii stigmatizați. Azi, adept notoriu al rotundurilor. 21 mai Deasupra lanului de porumb cele două turnuri gotice. Merg, merg, turnurile rămîn tot acolo, nemișcate, imense, înfipte în cerul apusului. În mijlocul podișului moldovenesc, lîngă apa Siretului, într-o lume plată turnurile orgolios înalte și străine. Străine? La capătul lanului, biserica se arată întreagă, satul se resfiră. Totul pare o alcătuire bizară. Din miezul unei așezări joase, irumpe colosul gotic, relativ nou, relativ gotic, impunător și străin, o, mi se pare mie străin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu Vaticanul? a ajuns pînă aici, cîndva, vreun nunțiu apostolic? ce fel de urechi aveau pereții? Sigur, toate astea sînt cunoscute de cineva, sînt cunoscute de mulți, dar pentru mine ieșirea, acum, din lanul de porumb și impactul năucitor cu orgoliosul gotic îmi biciuie imaginația și-mi răvășește obișnuințele. Ce-mi pot dori mai mult? Intru. Interiorul navei este și el covîrșitor. Ogivele strivesc sau înalță. Depinde în ce stare ți se află sufletul. Femeile satului sînt aici. Îmbrobodite. Cine-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
grea, să recunoaștem. Dar posibilă. Boușcă întîrzia. I se rezervase panoul și era așteptat. Momentul delicat al jurizării. Apărea. O compoziție imensă, un Crist apocaliptic. Stupoare și derută. Cine avea curajul să intervină, să-l refuze? Îl văd cum trece orgolios tăcut pe sub ferestrele atelierelor din Armeană. Unde se duce? Spre ce loc numai de el cunoscut îl poartă pașii din ce în ce mai întîrziați? Barba albă, apostolică, răspîndește în jur atîta respectuoasă tăcere; aud cum pocnește lespedea în Turnul Goliei. Acest pictor a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu ți-i bine? Magistre, niciodată nu m-am simțit mai bine ca acum. 14 ianuarie Prin mamă un Cantacuzin, pictorul și-a onorat de-a lungul vieții obîrșia nobiliară, dar într-un răspăr niciodată ogoit, tras din același sînge orgolios a practicat o boemă care nu era numai una mondenă, în vogă la început de secol, ci și în spirit, în felul de a judeca artistic lumea. Pornind cu studii inginerești la Dresda, nu fără urme în profilul viitorului pictor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cum termină niște oameni atinși de aripile geniului un protest mai mult decît legitim, iată cum a cariat comunismul fibra comportamentală pînă și la semeni care, prin frumoasa lor nebunie teatrul ar avea toate motivele să rămînă demni și superior orgolioși. La Iași, cînd au vrut să scape de un director incomod pentru complexele lor cețoase, actorii au catadicsit să meargă cu jalba-n proțap la niște inși mediocri, aflați sub demnitatea lor de hărăziți ai Thaliei, inși temporar stînd în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Vechi, din celălalt secol, din începutul acestuia, de azi. Hipnoza psihiatrului îmbracă formele grațioase și gratuite ale ideilor, călătoriilor, confruntărilor din faimosul spital, din propria clinică. Tablourile. Ascult, dar, irepresibil, privirea se tot duce la tabloul cu ramă lată, veche, orgolios demodată: chiul unei fete despletite, o gitană fără țară, fără identitate, o gitană. Ce ochi nocturni are fața asta păgîn-senzuală! Nu mai suport. Să-ntreb cine-i autorul. Poate așa mă voi liniști. Artachino, vine răspunsul. O! De cînd n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai părăginită curte din centru? Cea a Teatrului Național; parte din gărduțul de fier (gardul original, masiv, a dispărut din anii stilizărilor proletculte) a fost furat, între Teatru și centrala termică e debaraua tîrgului, halal! ar zice conu' Millo. - demaraje orgolioase, scrîșnite, ca să vedem că mașina insului cu mustăcioară-brici e străină. - tablouri în boscheți: pe esplanada din fața Teatrului se răsfață produsele "hartiștilor"; n-am nimic cu "hartiștii" (am văzut așa ceva și pe cheiul Senei), dar să li se destineze alt loc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
masă, după libații prelungite, începea să ne apeleze și pe noi greșit, lui N. îi spunea D., lui G. îi spunea M., și tot așa. Nici vorbă, intenționat. Era un haz teribil. False "acte ratate". Poetul B., un îndrituit mare orgolios, a preluat azi fenomenul și de cîte ori îl incit în chestii literare, încurcă, fără să clipească, mai ales nume lirice locale. De-abia cînd îi atrag atenția că e... rău, începe să clipească pișicher. Poetul U. nu se amuză
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în a "decupa" de pe ilustra fațadă doar ușa, simbol greu de sensuri... Dar pașii nostalgici m-au purtat nu numai spre ușile celebre ale bătrînului oraș, ci și spre ușile umile din "mahalalele celeste", uși contrapunctînd atît de pitoresc, celelalte, orgolioasele, contribuind, și ele, la unicitatea emblemei generice... Aceste "uși" au întrupat simeza expoziției mele din 3 mai 1995, la galeria ieșeană Cupola, iar acum, aici, cu firească umilitate, dau replică faimoaselor uși venețiene." Și încă ceva. C-un picior pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ai hotărît să faci poza, îți pune în palmă grăunțele primordiale. Într-o secundă, stolul hulpav de porumbei te împresoară, sufocîndu-te ca-ntr-un invers Hitchcock, unul sublin de data asta. Clic!... și fotografia unică-i gata. Bună de arătat, orgolios, amicilor (care, dezolare! îți întind și ei fotografii tot de acolo). Un pictor avantajat de reproducerea fotografică: Țuculescu. Materialele ignobile de care s-a servit freneticul artist, grăbit să spună totul pînă să-l înghită neantul, se convertesc brusc în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putea întreba naiv ce mare ispravă e să dai jos de pe o clădire niște statui? (Las' că un radical de Chirico chiar și propunea, în bună tradiție antică, coborîrea statuilor de pe soclurile lor, mult prea înalte și peste măsură de orgolioase, jos, la nivelul pașilor noștri.) Da, simplu de spus, greu de făcut. Pentru că înlăturarea pahidermelor din beton de pe Universitate nu era doar chestiune de macara. Era mult mai mult. Și anume, voința morală de a rupe radical cu dezonorantul trecut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lume damnată, fără pic de geană senină. Dacă în locul fotografiei autoarei, una decrepit-crepusculară, ar fi stat cealaltă imagine, a scriitoarei tinere, cu încîntătoarea ei față George Sand, atunci notațiile în silnic minor de-acum ar fi părut doar exerciții de orgolioasă bravadă stilistică. Dar nu, frazele de altfel extrem de păstos tratate vor, obstinat, să convingă prin greața (oarecum sartriană), lehamitea lor întărîtată. Și asta unde? Într-o metropolă europeană, ce-i drept cu destin tragic, megalopolis încercînd însă îndîrjit-nemțește să recupereze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rosturi în alte îndepărtate zări, cît momentul consumat recent, la primul tur de scrutin și, probabil, resuscitat acuș și în al doilea). Să fac, înainte de toate, o distincție: nu confund elita frumos dotată spiritual și respectîndu-și condiția prin delimitare, firesc orgolioasă, de restul masei tinere, cu restul masei gregare, reproducînd, aceasta, în mic, cealaltă masă, cea majoritară, aflată la limita civilizației. Momentul acut al alegerilor, de care va depinde, știm bine, situația imediată a țării, a decupat cu maximă pregnanță, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care taciturnul și îmbufnatul Ciucurencu, aflat, prin anii optzeci, la Iași, în sejur pleinairistic și participînd la o adunare de breaslă ieșeană, a fost rugat de un maestru local să-și spună părerea despre... școala ieșeană de pictură. Rictusul orgoliosului bucureștean, completat și de exclamația: Școală ieșeană de pictură?!?, a însemnat, de fapt, și răspunsul. Singurul valabil, de altfel. Căci, urmîndu-l în spirit pe acrul Ciucurencu, ar trebui să văd în termenul de școală (Școală ieșeană de pictură) aproximarea unei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
frumos (să-i numim astfel, oarecum materialist), cu minima convingere că nu dăm greș în schema noastră. Evident, ne referim la relația deja pomenită: artist-mediu ambiant. Autistul. Specie nobilă/ ce se dorește cu obstinație nobilă, în sensul neraportării. Al plasării orgolioase între pereții atelierului și, în consecință, al consumării actului creator în sine, suficient sieși. Așteptîndu-se calm, neagitat-conjunctural, verdictul valorizării, al omologării. Sosit imediat/ sosit în timp: nu prea contează. De observat, imediat, că specia e rarisimă, dacă nu chiar lipsind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
generozitate seniorială satisfacție unei Rusii devitalizate, dar mereu periculoase prin înseși carențele ei democratice. Și mai ales, oho, prin butonul atomic. Așa că Bush a fost într-adevăr în Piața (Roșie), dar... dar... păstrîndu-și intact aplombul, s-a dus imediat în orgolioasa Georgie, trimițîndu-i și de acolo unui Putin oricum cețos în intențiile lui democratice, un mesaj franc elegant. Parada, așadar, care, din unghi rusesc, s-a vrut o reiterare a imperialismului ei latent, a fost o staniolată contrafacere în dulcele stil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
medievală pentru imaginarul regalității, înspre simbolul pământului stăpânit, care preia și atributele unei mirese. "Nuntirea" care are loc prin ceremonialul înscăunării așează imaginea pământului mai presus de corelativul său uman, femeia - stigmatizată de păcat -, simplu mijloc pentru o continuitate asumată orgolios de către bărbat ("Domnului i s-au născut fiu", expresie-standard în majoritatea cazurilor când sunt menționate nașterile de moștenitori masculini în familia domnitoare). Chiar dacă i se recunoaște o oarecare competență în administrarea spațiului privat, femeia, indiferent de poziția sa socială, este
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a vântului puternic Căpița de fân a ars de la o țigară aruncată Mâncarea s-a ars din neglijență Coada motanului (se) cangrenase de la o mușcătură de câine Leul coboară din cauza crizei Ion nu se coboară la nivelul lor pentru că este orgolios Alunița a copt din cauza leziunilor Fructul s-a copt înainte de vreme din cauza căldurii Lingurile de metal (se) coclesc de la apă Vaporii de apă condensează din cauza temperaturii scăzute Gheața se condensează în particule minuscule din cauza temperaturii scăzute La Hidromecanica a continuat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cazuri nașterea. (n. s. 62b, p. 112) 24 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Moartea lui Hristos a alungat demonii, pentru că prin ea aducându-Se ca dar lui Dumnezeu Tatăl și renunțând la Sine, a dat putere tuturor să depășească despărțirea egoistă și orgolioasă de Dumnezeu pentru că a fost cea mai mare coborâre (chenoză) a Celui mai presus de toate, a Fiului lui Dumnezeu făcut om ca să poată primi moartea noastră. Dracii, individuațiunile pervertite de extrema mândrie, și-au dovedit neputința față de această smerenie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
permite o in(de)finită înaintare a cunoașterii. în termenii lui Hans Blumenberg, modernitatea ar inaugura o atitudine cognitivă cu totul diferită față de cea a Evului Mediu declinant. Scolastica, în ultima ei vîrstă, ar fi avut certitudinea, poate suficientă și orgolioasă, că e necesar să demonstreze și să reformuleze la nesfîrșit un depozit de doctrină dat, care acoperă perfect și integral o realitate perfectă și integrală. Cu o optică tradiționalistă, al cărei monopol e departe de a-l deține, ea ar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
răspunde la un compliment. Terapeuții notează pe tablă „gândurile care împiedică să...”. Principalele gânduri automate care apar atunci când trebuie să se facă un compliment cuiva sunt: - „Va fi prea lingușitor”. - „Voi roși și se va observa acest lucru” - „Va deveni orgolios”. Terapeutul îi pune atunci întrebări pacientului care joacă în legătură cu gândurile și emoțiile sale, în manieră socratică, apoi le scrie pe tablă și discută despre ele cu ceilalți membri ai grupului. Grupul tocmai a citit „gândurile care permit să...”. Apoi, terapeutul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
lume” (Aṅguttara-Nikăya). Buddha a fost un mare melancolic, ca și Solomon, un înțelept, o persoană lucidă, mult diferită de noi ceilalți, visătorii,care trăim acest lung vis numit viață. Dar în același timp, spune Cioran, a fost și un mare orgolios, cel mai mare dintre toți: „Să renunți la lume și să predici apoi renunțarea fiindcă trebuie să suferi, să îmbătrânești și să mori - nu înseamnă să refuzi însăși condiția omului? Condiția în sine? Ce revoluționar, ce nihilist a țintuit mai
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
observă Christo-pher Coker 413; sau a fost privit ca o înclinație a libido-ului că-tre ceea ce Freud numea instinctul morții. La rîndul lui, național-civismul lipsit de agresivitate cade în desuetitudine. Ca să nu abuzăm de exemple, e suficient să menționăm naționalismul orgolios al Marii Britanii, matcă a sistemelor politice moderne și a cetățeniei responsabile. Ori, ceea ce frapează înainte de toate în zilele noastre este dezangajarea civică a englezilor; de exemplu, faptul că numărul aderenților Partidului laburist a scăzut de la 800 000 în 1965 la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dramaturgului e de a avea replică, cât mai deșteaptă și subțire. În Noaptea e un sfetnic bun e vorba de dramă. Drama este a inginerului Anatol, om cu experiență vastă și de o neîndoielnică bună-credință, însă prizonier al unor convingeri orgolioase și definitive. Abia în urma unui grav accident, cuprins de remușcări, el își va înțelege greșeala, renunțând la falsele certitudini. Sensurile grave alunecă totuși pe făgașul unei satire convenționale, condimentată cu efecte de piesă polițistă, ceea ce face ca procesul sufletesc al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
Peste oscilațiile unei politici oportuniste trebuie să fie însă ceva mai înalt, mai nobil, trebuie un scop, un ideal"63. De aici, credem, că a decurs și perseverența sa, sesizată, admirativ, de contemporanul său, Pamfil Șeicaru, în a-și păstra "orgolioasa lui ținută, în felul de a-și expune punctele de vedere sau de a refuza sugestiile regelui în diferite chestiuni"64. Dovedindu-se un apărător al regimului parlamentar-constituțional, un luptător pentru unitatea și conștiința națională, militând pentru adaptarea politicii externe
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]