5,945 matches
-
mai șic, El, ca ieșit din sanatoriu. Ea, îi ma scapă un pupic, El, moțăie într-un fotoliu. Ea, cu tainul pus în plic, El, fericit aleatoriu. De capul ei, n-ar fi nimic, Iar el, de-ar mai avea orgoliu, S-ar resemna și, cum să zic, S-ar pregăti de purgatoriu... Sursă foto: Internet Referință Bibliografică: EA ȘI EL / Mihai Manolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai
EA ŞI EL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382456_a_383785]
-
banc. Unul o întreabă pe nevastă-sa : - Dragă,unde ai pus cartea aceea, „Cum să trăiești o sută de ani ” ? - Am aruncat-o la gunoi . - Cuum ? Păi de ce ai aruncat-o ? - Se apucase maică-ta s-o citească ! Poate că orgoliile feminine se izbesc unele de altele cu mult mai violent decât cele ale unui ginere față de mama soacră. - Eu mă-nțeleg bine cu soacră-mea ,îmi confirmă ideea amicul Victor,cu care împart o bere rece la terasa de vis-a-vis
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
oricât de ridicată nu deranjează atât de mult sinele personal pe cat o face pentru al altuia aflat pe aceiași frecvență ‘decibelă’... ori, debila, căci ‘’mai iese singură de sub control’’? O contradicție ce survine pe un anumit fond... respective pe fondul orgoliului, căci fiecare avem o doză de egoism. Despre această psihologii moderni o încurajează ca fiind ‘’normală’’, însă de atâta ‘’încurajare’’ nu mai spun nici ei care este limita ‘normală’, deoarece chiar ei ‘păcătuiesc’, scăpând de sub ea. Astfel, persoana care nu
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
toți pierdem această luptă. Suntem învinși toți pe acest pământ, dar nu toți dezonorați. Nu sunt dezonorați dintre noi cei care au încercat să-și facă datoria. Aceste rânduri dovedesc oare că și eu am încercat să-mi fac datoria? Orgoliu de ultima oră? Probabil! A greși e omenește, a da vina pe alții e politică. Trecerea anilor ne aduce cu ea înțelepciunea de a iubi și de a cultiva îngăduința. Pentru cei mai mulți dintre noi însă viața este imprevizibilă, are legi
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
preparase cina, nepomenind nimic de jenanta întâmplare, nici atunci, nici mai târziu. Despre cele petrecute, verișoară-sa nu făcuse vorbire, nici la telefon, nici când se întâlniseră ocazional. Ce se întâmplase? Se răzgândise? Nu primise acordul mamei? Dar avea atâta orgoliu, că nu putea să recunoască vreo eroare de comunicare, de comportament... I se păruse normal cum procedase... Așa era ea. Așa erau ei, ai lui Artemie. Îi acceptase. Erau rudele... Unicele... Fuseseră așa... Așa rămăseseră... Dar cine nu greșește?! De la
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
căutate acolo unde sunt. Numai un politician caută întotdeauna entitatea tocmai acolo unde nu se află. Există o cutumă potrivit căreia elevul, studentul, în general participantul la o conferință, ar fi obligat să ia notițe. Mulți șefi au și ei orgoliul ca auditorul să noteze prețioasele cuvinte folosite de el. Ascultând, insist ascultând atent, o conferință pleci cu un bagaj de cunoștințe bine fixat. Cu atât mai mult de la o oră de curs. Nu sunt importante cuvintele folosite de profesor. Pentru
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
Nu. Nu e timpul cel care se pierde... Ci eu privind duios în ochii Tăi. Cluj Napoca, 11 iulie 2016 Iubitorii de sine S-au trezit în zorii zilei, Însă dorm în miez de zi, Căutând satisfacerea de sine, Bâjbâind printre orgolii. Urmăresc secunda vremii, Ce trece pe îndelete, Pe ceasornicul ce bate, Însă nu pe al lor perete. Au uitat să-și cântărească, Viața pe cântarul sacru, Al Cuvântului cel veșnic. Văd bârna, dar doar la altul. Bieții iubitori de sine
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
din 23 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Viața este simplă, oamenii o complică din teama de a trăi ce ne-e fost dăruit destinul El ne-a oferit iubire, noi fugim de lucruri frumoase și ne pierdem in nimicuri, minciuni, orgolii. Viața joacă feste, trebuie să învățăm s-o fentăm și să-i furăm trucurile. Viața e nedreaptă uneori, ea împarte cărțile dar e o cartofoare înrăită și trișează cu atuuri măsluite ascunse în mânecă. Pufăie gros cu țigara în colțul
EA ... VIAŢA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383928_a_385257]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > OAMENI „GÂRBEJIȚI“ Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Rătăcitori în propriul orgoliu și-au însușit cuvintele din vise, și-au pus ironici gândurilor doliu, în paranteză fie astea zise! Ei au emis sentințe fără lege suficienți în propria valoare, prea „gârbejiți“ o taină să dezlege, prea mici slujbași în limba asta mare
OAMENI „GÂRBEJIŢI“ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383947_a_385276]
-
vreme ca niște zdrențe aparent fără folos. A reușit acest om în multe sensuri să completeze geometriile zdrențelor hainei pe care o numesc simplu: iubire pământeană, prin inteligența lui, imaginația, harul de a scrie, frumusețea gândirii lui atunci când lasă deoparte orgoliul masculin, orgoliul celui care o viață întreagă a oferit fragmente de cunoaștere tehnică și spirituală și sufletească celor care și-au deschis mintea, ochii, urechile, inima clipelor în care el le vorbea, le scria, îi plimba prin locuri miraculoase, frumoase
CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383997_a_385326]
-
niște zdrențe aparent fără folos. A reușit acest om în multe sensuri să completeze geometriile zdrențelor hainei pe care o numesc simplu: iubire pământeană, prin inteligența lui, imaginația, harul de a scrie, frumusețea gândirii lui atunci când lasă deoparte orgoliul masculin, orgoliul celui care o viață întreagă a oferit fragmente de cunoaștere tehnică și spirituală și sufletească celor care și-au deschis mintea, ochii, urechile, inima clipelor în care el le vorbea, le scria, îi plimba prin locuri miraculoase, frumoase, pline de
CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383997_a_385326]
-
mult bun simț”. Cum i-ar sta ei să-i spună “nu-i așa că vrei să ne întâlnim??...că eu ard ca o flacără de nerăbdare să te văd, aștept să-mi comunici și tu... nimic...nimic !!”. E stupid. Din orgoliu, bună creștere nu ar face așa niciodată. Și clipele trec, încet în pas de melc, iar chinul său crește în intensitate și speranțele i se năruie, una câte una, ca un castel de nisip albit de spuma mării. În sfârșit
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
de viață și reproș,ar putea fi umilită sau nu,ca să nu-și mai facă culcușul peste reprimări derizorii de destin,în care ne co-placem,ca niște intruși în sine-le nostru propriu.Am vrea să ștergem,cu răbufniri de orgoliu,orice jignire adusă sau indusă,dar,suntem îmbrăcați în neglijența introvertitului,ca într-o cavernă tenebroasă din care nu putem ieși decât,aprinzând focul! Zbor lin de aripi înghesuite în abstract se conturează sub perfuzii de sânge din care,sorbim
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
lirice iar stilistica iese în câștig: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat” (Introspecție nocturnă), „Vorbim tăceri, ne ascultăm orgolii...” (Recurs la fericire), „mă contopesc cu vremea în abisul ei” (Rătăcire) ori „ne răspândim cuvintele-fluturi” când „beții de aripi lungi, ne cuprind” (Sensul vieții). E o pledoarie pentru trăirea plenară a vieții prin iubirea care poate purta izbânzi împotriva timpului
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
rase diferite, de culori diferite, de opinii diferite, având grade de inteligență diferite. Să fii conștient și să accepți variația și diferența. Unii au considerat că ascultarea părerii celuilalt este o artă care necesită un calm interior și renunțarea la orgoliu propriu, la prejudecățile care se interpun între noi și cei pe care îi ascultăm. De asemenea s-a vorbit despre iertare și iubire care se învață cu multă voință și se cultivă cu multă răbdare. Să practici moderația și toleranța
EXTREMISM ȘI MODERAȚIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383305_a_384634]
-
al românilor”: „Oamenii vremurilor noastre se pregătesc de război pentru apărarea libertății terestre, ficțiune globală a drepturilor omului, care se află în permanentă luptă pentru acordarea trebuințelor și aspirațiilor comunităților, interese naționale și sociale, cu rase, neamuri, clase, clici politice, orgolii individuale, neliniști și dezastre produse de impostori și demenți triumfători, desfrâul nerușinat al bogaților și ura săracilor și mișeilor, sfidarea și risipa stăpânilor, și revolta supușilor, limitele morale și gnoseologice ale omului autonom”. Țuțea pleda pentru ordinea creștină care se
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
nerușinat al bogaților și ura săracilor și mișeilor, sfidarea și risipa stăpânilor, și revolta supușilor, limitele morale și gnoseologice ale omului autonom”. Țuțea pleda pentru ordinea creștină care se va putea instala prin grația divină, când vor dispărea cultul forței, orgoliul, ura și maniheismul. „Eșecurile reuniunilor umane se aseamănă cu grămădirea oilor la umbră, pentru a scăpa de arșiță. S-ar putea ca Dumnezeu să trezească omul prin teama de război sau prin război, făcând astfel cunoscută ordinea Lui”. Înalt Preasfințitul
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
ne-nchid în coșmaruri și ne ucid toți multiplii de doi. Mor întrebări pe uscatele buze, niciun răspuns pe tarabe nu ai, Doar rămășițe de gânduri confuze, la preț redus, sub tejghea, le mai dai. Piața-i săracă de-atâtea orgolii și prohibită-i iubirea, de azi, Și de găsești pe sub mână emoții, vine un cioclu, te-mpinge și cazi. Mor sentimente, poeme-amputate sunt aruncate în gropi de gunoi Și chiar de-un vers, între vieți se mai zbate, vine potopul
MOR PRIMĂVERILE-N BRAŢELE GOALE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383376_a_384705]
-
străbunici, părinți și copii - va putea fi recunoscută la locul pe care îl are între celelalte familii europene, ci nu confundată cu altele sau considerată ca fără istorie. Desigur, cei doi, nu și-au propus să epuizeze problema cercetată neavând orgoliul de a nu le scăpa nimic din toate mărturiile care vor fi existând privind comunitatea respectivă. Lucrarea este realizată conform cu normele științifice ale Academiei Române care prevăd modul în care trebuie să se desfășoare munca de documentare și elaborare a lucrării
PATRIA DE PĂMÂNT ŞI DE PIATRĂ de CONSTANTIN DOBRESCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383389_a_384718]
-
săpate în piatră și lut i-au presărat în loc de balsam otravă ce ii ucide copiii se zvârcolește că o fiara rănită se zguduie plânge-n puhoaie și plânsul sau se revarsă amar ducând cu sine în fărâme agonisirile lumii ticăloșite orgolii împietrite clădite fără cugetare și suflet în locul pădurilor înverzite pe pieptul sau sufocat de convulsii ardite. Referință Bibliografica: PLÂNSUL PĂMÂNTULUI / Maria Giurgiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2228, Anul VII, 05 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria
PLÂNSUL PĂMÂNTULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383497_a_384826]
-
teoretic independentă de om care, în fapt, este o infimă realizare a naturii. Poate având oblăduirea lui Dumnezeu în sensul unei mai mari puteri de discernământ omul se poate considera un cercetător al naturii. Nicidecum însă stăpânitor al ei. In orgoliul său omul își cată semeni undeva în univers printre miliardele de sisteme solare deși privind cu lupa vecinătățile imediate ar putea găsi mulți. Dacă m-aș putea detașa într-un expert al meditațiilor aș adânci studierea naturii pe modelul: Natura
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
m-aș putea detașa într-un expert al meditațiilor aș adânci studierea naturii pe modelul: Natura o creație sau creatorul - Natura moartă Pământ, apă, aer și foc Mineralogie După viață Geografia Relieful Apele Atmosfera Vulcanii - Natura vie Omul Scopul vieții Orgoliu și fetișism Cunoașterea Conducerea Bogăția Viața de după viață Restul viețuitoarelor Animale și păsări Gâze Microorganisme Flora - Fenomene Anotimpuri Zi / noapte Meteorologia Bineînțeles că modelul nu este exhaustiv. Aș necesita o viață întreagă numai ca să detaliez un plan de acțiune, darmite
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
ei, Sfântul Oficiu a trimis pe rugul de purificare mulți oameni de știință care, cercetând pragmatic, au ajuns la alte concluzii decât cele relevate preoților de însuși Dumnezeu. Este latura neagră a istoriei religiilor. Nu numai religia ci și nemăsuratul orgoliu omenesc aduc grave prejudicii naturii. În inconștiența sa, dese ori pretextată cu scopul de înavuțire, omul contribuie la dispariția unor specii, cu grave consecințe în lanțul trofic. Ridicarea nivelului oceanelor cauzată de încălzirea globală în care și omul are un
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE Autor: Viorica Gusbeth Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Avea dreptate, într-adevăr a lăsat orgolii să-i acapareze mintea, sufocându-i iubirea. Dar, întotdeauna avem posibilitatea unui nou început. Rămâne, să hotărâm! Cu un buchet de trandafiri roșii, cu sufletul pregătit să fie supus la fericire sau la dezastru, a sunat la ușa casei. În
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383544_a_384873]
-
atunci ar fi încercat să clarifice lucrurile cu ea, nu s-ar fi ajuns la acele momente dureroase. Ar fi avut poate un copil mult mai mare decât acela pe care îl are Delia. Facem multe prosii în tinerețe din orgolii, din încăpățânare. Și cu toate astea el nu a încetat să o iubească pe Delia. Timid a încercat să-i dea semne, să o facă să-l simtă în apropiere, dar fără nici un rezultat. Acum, dacă nici acum, nu voi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383548_a_384877]