2,438 matches
-
atomist de mare viitor: doctorat, specializare în Laboratoarele Curie de la Paris, catedră universitară. Se implicase în lucrările de fisiune atomică și asistase la altercațiile savanților care își disputau vehement paternitatea bombei, adică a posibilului apocalips planetar: Poate părea un act oribil de snobism faptul că cele trei crize fundamentale din viața mea s-au petrecut la Paris, dar așa a fost într-adevăr"52. Prima a avut loc în iarna anului 1935, când nu avea decât 24 de ani. Din 1930
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
porcului înjunghiat). Degeaba! Sunt atât de sfâșietoare, încât le auzi de la kilometri distanță, știe tot satul că la noi se taie porcul. Puțin mai târziu, mi se rupe inima din nou văzându-l mort, cu gâtul tăiat, cu rictusul acela oribil. Voi avea nevoie de timp pentru a reuși operația mentală de a trece de la porcul-animal la carnea de porc (mușchi, grăsime, picioare, urechi, numeroasele lor transformări și utilizări), pentru a uita că el se află în cămară, pus în cutii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
scurtă, cu martori). Marea distracție a vizitatorilor este să arunce în rudele cele mai apropiate ale omului cu fructe uscate și, uneori, cu pietricele, pe care acestea le trimit imediat înapoi expeditorilor, însoțindu-le de strigăte răsunătoare și de strâmbături oribile, care îi fac să râdă pe copii. În general, contemporanii noștri preferă să vadă dobitoacele pe ecrane, nu în natură. Sunt o mulțime de filme care ne arată speciile dispărute, cu obiceiurile lor bizare. Pentru Ingenioșii de rând (e valabil
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
oameni au capacitatea de a vedea, în vreme ce alții sunt orbi. Prin urmare, conform egalitarianismului, am fi întemeiați să luăm, dacă am putea, câte un ochi de la cei care văd și să-l dăm celor orbi. Aceasta este, însă, o concluzie oribilă"5. Problema egalitarianismului este, cu alte cuvinte, aceea că legitimează ca drepte inclusiv acele situații care, deși egale, nu îmbunătățesc situația nimănui sau acele situații care înrăutățesc situația tuturor sau măcar a unora. Pentru a exemplifica prin referire la tema
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
un ideal moral ale cărui exigențe pot fi (iar uneori trebuie) compensate sau depășite de cele ale altor idealuri. Altfel spus, de vreme ce ar lua în considerație și celelalte idealuri morale în care cred egalitarienii pluraliști nu ar putea legitima implicațiile oribile invocate de Parfit cu privire la egalitarianism în general. Am spus că nici această replică a lui Temkin nu pare mai eficientă. De ce? Pentru că lasă obiecția lui Parfit intactă. Replica lui Temkin ar fi fost una excelentă dacă obiecția lui Parfit la adresa
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
tristă, spune el. Europa și-a privit istoria nostimă a propriei existențe un timp atât de îndelungat, încât în secolul XX epopeea veselă a lui Rabelais s-a transformat în comedia disperată a lui Ionesco, care spune: Foarte puțin separă oribilul de comic. Istoria europeană a râsului se apropie de sfârșitul ei." Astăzi, a-l vedea pe autorul lui Harap-Alb drept rabelaisian a devenit un loc comun în diverse eseuri și comentarii, dar puțini sunt cei care știu că bogata carieră
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
zări în mâinile ei obiectele hidoase pe care le aducea cu dânsa, culese desigur de pe vreun maidan părăsit, într-o mână ținea o gheată veche, ruptă și putredă, iar în cealaltă o pasăre moartă, cu gâtul în jos, fără pene, oribilă. Emanuel rămase îngrozit. Solange cu gura întredeschisă (i se scurgea în colțul buzelor un fir de salivă) rămase și ea împietrită cu privirile moi, teribil de cețoase și de șterse 302. Imaginea lui Solange este asememănătoare cu cea a Isei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
este cel al renunțării la ghips. Pentru personaj, acest eveniment echivalează cu renunțarea la experiența trăită cu Solange: Cu Solange totul se petrecuse în mod net și definitiv; acum parcă ghipsul mai rămânea pe el ca un ultim vestigiu al oribilei aventuri. "Odată cu el voi dezbrăca și toate amintirile mele despre dânsa", își spuse el304. Din eros se iese tot prin eros. Întâmplarea pe care Emanuel o va trăi cu Katty confirmă nevoia stringentă a personajului de a scăpa de eul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
neîndrumat dar și pe căi greșite. Poe, care a apelat la imaginație împotriva rațiunii abstracte, a trebuit să recunoască faptul că se află deseori în situația lui Frankenstein. Plecat în căutarea unor viziuni încâtătoare, ajungea să se distreze cu spectacole oribile. De două ori, în Marginalia și în Îngropat de viu, Poe își previne cititorii, în termeni aproape identici, să nu se bizuie pe imaginație pentru a-și elibera spiritul când acesta a fost rănit de realitățile brutale: ,,există momente când
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fierbe", malurile înalte ale râului cu pereții ,,abrupți și plini de iregularități fantastice" în care ploaia ,,sculptase șuvițe lungi de crăpături fine ca niște arabescuri, însă hidoase ca niște plăgi rău cicatrizate" care devin ,,adevărate zdrențe din carnea lutului, răni oribile și beante", pe de-o parte, iar pe de altă parte, odaia, a cărei ,,intimitate caldă și primitoare se filtra din pereți, prelingându-se pe toate mobilele și pe toate obiectele" care la un moment dat ,,își pierd sensul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și-au pus pecetea/ S-arate lumii-un om într-adevăr/."207 Uciderea unei asemenea ființe investite cu puteri divine nu poate să aducă decât nenorociri și chiar semne apocaliptice. De aceea, pentru prinț "...vremurile-s scoase din țâțâni". Însă oribilul asasinat din incipitul piesei deschide perspectiva unor reinvestiri biblice. Fostul rege obișnuia să se odihnească în grădina castelului din Elsinore, iar asasinatul săvârșit de fratele său, Claudius, întinează acest topos mirific. Arhetipul Grădinii paradisiace devastate e concludent, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
unei bucurii oarbe, o bucurie ce trebuie atinsă fie și cu prețul de a muri". Transgresor al oricărui tip de morală, el parcurge tot repertoriul de insanități sexuale, de la incest matern, sororal, exhibiționism și masturbări prin gară sau parcuri, până la oribilele sodomizării orale și anale cărora li se supune pe maidanul de la periferia Romei, Casilina. Trăirea acestor scene chiar de către autor este în afara oricărei discuții, eficiența descrierilor atestând nu numai experiențe la persoana întâi, ci și obsesii fizice, fiziologice și spirituale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
moartea personalității, Katie își dorește atenția necondiționată a partenerului, prețuirea acestuia, pe de-o parte; pe de altă parte e destul de lucidă să-și dea seama că de fapt nu vrea să divorțeze, că ea este cea detestabilă, ba chiar oribilă ca soție, și mamă rea. Intenționează, așadar, să-și recapete stima de sine, să redevină un om bun măcar prin atitudinea și atașamentul de medic față de pacienți. Treptat Katie constată cu mirare că motivele ei de aprehensiune vs David devin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
orbilor internați, și-așa sufocantă, devine o osândă infernală. Conviețuiesc claie peste grămadă, drept care n-au cum să nu cedeze instinctelor și animalității (acuplarea spontană și încăierarea pentru spațiu); în plus, coridoarele se transformă într-o hazna fetidă, într-un oribil covor continuu de excremente călcate de mii de ori în picioare, la care se adaugă și duhoarea a peste 250 de trupuri macerate în propria sudoare, învelite în haine tot mai imunde, dormind în paturi îmbibate de dejecții. Dar culmea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Chiar acest defect, ascuns cu strășnicie, o umanizează, o face vulnerabilă și totodată îi explică tot cursul biografiei; rușinea de a nu putea citi și scrie o face să accepte postul de gardiană și implicit cea de complice la crima oribilă din biserica în care ard de vii zeci de femei, dar și destinul ulterior de fugară, trăind din retrageri hotărâte și eșecuri silențioase. Fapt e că Hanna devine o obsesie etică pentru Michael, revizitată prin grila ficțiunii, a unui film
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ei senzorial, sentimental și emoțional, în ciuda sfâșietoarei nostalgii după pura, animalica frumusețe care fusese înainte de a i se modifica specia. Acceptase slujba din disperare, conștientă de răul ce-o aștepta în Noile State, unde urma să fie aruncată, alături de ratați oribili, subumani. Încă mai are reflexe canibalice, de vreme ce nu pregetă să se înfrupte cu un file de "vodisin", o delicatesă căpătată în dar de la un consângean de-al ei din complex, ceea ce n-o împiedică să se lase copleșită de frumusețea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pentru viitor în viața mea. Este ca și cum tot ceea ce aș avea în față este doar o lungă porțiune de viață pe care sunt silit să o trăiesc, deși sunt deja mort. Nu pot să-mi reprezint alt viitor decât unul oribil. Lipsit de bucurii.“ Iar câteva zile mai târziu: „Sufăr foarte mult de teama însingurării depline care mă amenință acum. Nu pot vedea cum aș putea să suport această viață. O văd drept o viață în care trebuie să mă tem
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mă acuze, căci am fost în ultimii ani ai vieții sale adesea lipsit de iubire și în inima mea infidel față de el.“ Același motiv revine într-o însemnare din iulie 1948: „Mă gândesc în ultimul timp la Francis; la modul oribil în care m-am purtat cu elă Nu văd cum aș putea fi eliberat de această vină atâta timp cât voi mai trăi.“ (Citat după R. Monk, op. cit., p. 453.) 104 Vezi R. Monk, op. cit., pp. 458-459. 105 W. G. Tilman, „Ludwig
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
profesiunea de preot anglican. Aceasta deoarece ceea ce i se va cere ca preot va fi să interpreteze și să justifice credința religioasă. Simbolurile creștinismului i se păreau lui Wittgenstein minunate. Supunerea lor unui comentariu filozofic îi apărea, în schimb, drept „oribilă“55. Pretențiile filozofice ale teologilor le aprecia drept de „modă veche“, în sensul prost al cuvântului. Atât încercările de justificare, cât și cele de critică raționalistă a religiei le considera ca derivând dintr-o înțelegere fundamental greșită a locului ei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a conflictului tragic îl constituie întîlnirea dintre prinț și fantoma tatălui său. Duhul patern, în preambulul dezvăluirii sale tulburătoare, ce va răsturna echilibrul inițial al atmosferei dramatice, mărturisește un lucru șocant: el vine din flăcările Purgatoriului, unde își ispășește "crimele oribile", săvîrșite în timpul vieții pămîntești. Hamlet este aproape mut la auzul veștii. Abia reușește să înțeleagă ideea fratricidului, exclamînd fugitiv, doar pentru a-și autovalida antipatia față de Claudius: "O, sufletu-mi profetic!" (Shakespeare. Vinea 45). Ce a determinat subit tăcerea prințului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Strether din The Portrait of a Lady/Portretul unei doamne și din The Ambassadors/ Ambasadorii a fost chemat la rampă (doar) pentru a fi huiduit și fluierat. Momentul a însemnat, a susținut Henry James însuși mai tîrziu, debutul "celor mai oribile patru săptămîni din viața mea" (durata stagiunii cu Guy Domville). Săptămînile în chestiune au lăsat urme adînci, vizibile și în ultimii ani de viață ai prozatorului (reabilitat, între timp, cel puțin prin două romane de prim rang, The Wings of
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
laboratoarele criminalistice, a mezelurilor și conservelor de la Sweetbreads. Lumea este oripilată de vești, dezvoltînd nevroze canibalice. Presa, poliția și opinia publică privesc, cu siderare și, totodată, cu mînie mocnită, către detectivul surmenat. Nici o analiză, nici o urmă nu par să confirme oribila mărturisire. Descumpănit, Flint recitește declarația lui Wilt. Găsește incongruențe strigătoare la cer și incompatibilități pe care nici măcar un polițist începător nu le-ar fi trecut cu vederea. Mai mult, hîrtia a fost semnată, în bătaie de joc, "Little Tommy Tucker
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a unui oraș orwellian, supravegheat de privirea atotcuprinzătoare a dictatorului. Personajul liric nu mai este acum doar o dansatoare, ci și o tragediană, care își declamă obsedant lamentația"188: "O crimă săvârșită pe strada principală,/ În amiaza mare, o crimă oribilă/ Și nimeni nu plânge și nimeni nu strigă/ Și nimeni nu pune mâna pe criminal.// Eu însămi stau aici și scriu versuri,/ Ca și cum versurile mele ar putea opri/ O crimă ce se face pe strada principală/ în plină zi.// O
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
posibilul final îl salvează. Verdictul nu se poate sprijini pe realitate, pe fapte. Cei 12 jurați pleacă cu gîndul că e posibil ca băiatul să-și fi omorît tatăl iar ei să se fi înșelat amarnic, salvînd autorul unei crime oribile. Au descoperit că justiția nu se sprijină pe un teren ferm. În numele societății întregi, au arătat realitatea: băiatul este nevinovat. Ei știu că și-au creat ei înșiși realitatea pe care o proclamă; ea este produsul posibilului la care au
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care încearcă să se explice. Își dă seama că e privit ca un personaj îndoielnic, un leneș, un bun de nimic. Mărturisește că-l încearcă adesea "un dor de ținutul tablourilor". Și, mai ales, se simte prizonier într-o cușcă oribilă: Totuși, sunt și eu bun la ceva, simt că am o rațiune de a trăi, știu că aș putea fi un cu totul alt om. La ce aș putea să fiu deci util, la ce-aș putea fi de folos
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]