117,390 matches
-
Editura Fundației Culturale Române, 1999), unde sînt urmărite atît denumirile date aromânilor de către alții - vlahi, țințari, cuțovlahi -, cît și termenii de autodefinire: cel mai frecvent e armân, dar adesea vorbitorii se identifică prin denumiri formate de la zona sau localitatea de origine. în funcție de tradiția cercetării, în diferite limbi s-au impus reflexe ale unuia sau altuia din termenii citați. Varietatea termenilor de desemnare a grupului etnic se poate urmări foarte bine în primul volum al Dicționarului aromân (macedo-vlah)/Diaro, A-D, al
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
sau este originară de acolo. 2. Care aparține Macedoniei sau populației ei, privitor la Macedonia sau la populația ei, originar din Macedonia"; din familia sa lexicală apar: macedoneancă, macedoromân și macedoromâncă. Forma preferată de presa de azi e desigur de origine populară; o dovedește chiar aspectul său fonetic. Circulația îi este atestată chiar în textul aromânesc din dicționarul Matildei Caragiu Marioțeanu: ""Machidonu'" singuru nu-i numâ bunâ, câ nâ minteaști cu alti mileț ditu Balcani"; în versiune română: ""macedonean"/ "machidon" singur
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
mai multă vreme principiul de a nu explica, de a nu da decît informații indirecte asupra evoluției sensurilor și de a furniza în secțiunea etimologică doar sursa imediată, omit narațiunea indispensabilă, care ar trebui să arate cum se leagă prin originea îndepărtată cuvintele românești odaliscă și odaie - și să explice diferența dintre sensul de origine al cuvîntului și cel produs pe cale culturală. în română, odaliscă e un împrumut din franceză; dicționarele franțuzești sînt însă mai generoase cu explicațiile, mai ales în
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
indirecte asupra evoluției sensurilor și de a furniza în secțiunea etimologică doar sursa imediată, omit narațiunea indispensabilă, care ar trebui să arate cum se leagă prin originea îndepărtată cuvintele românești odaliscă și odaie - și să explice diferența dintre sensul de origine al cuvîntului și cel produs pe cale culturală. în română, odaliscă e un împrumut din franceză; dicționarele franțuzești sînt însă mai generoase cu explicațiile, mai ales în acest caz, interesant pentru istoria culturii, în măsura în care depinde de crearea miturilor exotice, de fabricarea
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
în măsura în care depinde de crearea miturilor exotice, de fabricarea occidentală a orientalismului. Enciclopediile și dicționarele nu uită să precizeze că fr. odalisque este o formă coruptă și cu sens modificat a unui împrumut exotic din turcă (odalyk). Sensul în limba de origine era, într-adevăr, de "roabă în slujba femeilor din harem"; cuvîntul prezintă astfel o perfectă analogie cu cameristă, pentru că e un derivat de la oda ("cameră") - care a dat de altfel în română (probabil și prin intermediar slav - bulgăresc, sîrbesc) odaie
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
și azi, posibilă de consultat. Maiorescu a făcut, astfel, un serviciu imens culturii și literaturii române. Dl Cernăianu aduce mari reproșuri lui Maiorescu și medicilor curanți ai lui Eminescu pentru că boala lui a fost considerată a fi sifilis și de origine ereditară. Cîte injurii și blesteme nu aduce, pentru asta, dl Cernăianu, considerînd că acest diagnostic a fost pus de conivență cu oamenii poliției care voiau să scape de Eminescu? El judecă lucrurile, omniștient, după situația medicinii de astăzi. Dar, atunci
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
luetică? Degeaba îl acuză pe Maiorescu pentru că i-a considerat lui Eminescu maladia de natură ereditară, socotind aceasta un element din sinistrul scenariu ucigător. Și în 1977 Gh. Ungureanu, vestitul arhivar, publica volumul Eminescu în documente de familie, în care originea ereditară a bolii (venită prin familia mamei, Iurașcu) este acreditată prin documente. De ce ar fi crezut, în 1932, altfel Călinescu în celebra sa biografie? Și cît de defăimător vorbește dl Cernăianu despre Călinescu ("decorativele halucinații ale lui Călinescu", "Scriind această
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
clară de a mai pune o cărămidă la construcția credibilității acestor falsuri, care ar stîrni, pur și simplu, rîsul, dacă nu ar fi și periculoase prin consecințe, jurnalistul Grid Modorcea face o deplasare tocmai la New York, la sculptorul nonagenar de origine română, trecut în tinerețe prin atelierul lui Brâncuși, Constantin Antonovici. Că harnicul, și analfabetul în materie de artă, Grid Modorcea a fost sau nu trimis de Stanciu, nu se poate spune explicit, dar că el a reprezentat acolo interesele acestuia
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
ca Ravelstein." Roman despre prietenie, dragoste, moarte, filosofie și evreitate, Ravelstein este și o creație autobiografică. Asemenea naratorului său, Saul Bellow este un scriitor evreu de succes, a predat la University of Chicago, a fost căsătorit cu o matematiciană de origine română, iar printre amicii acesteia, pe care Bellow i-a cunoscut, s-a numărat într-adevăr și Mircea Eliade. Filosoful Allan Bloom i-a fost cu adevărat foarte bun prieten, acesta a avut în realitate un iubit oriental, a dus
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
civilă etc. Câteva întrebări numai, și câteva îndoieli, cu privire la calitatea și la scopurile acestor transformări. Chiar dacă are calități certe și promițătoare, emanciparea nouăzecistă nu se remarcă deocamdată și prin calitate; nu propune scopuri, ci doar gratificații întâmplătoare și cu o origine neguroasă (paricidă) - parțial refulată, parțial ignorată afectiv de către cei mai tineri. În absența unei minime orientări de opinie, emanciparea nu se transformă în ceea ce s-ar putea numi o mișcare, în ceva care ar putea să scoată lucrurile din matca
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
salvarea sufletelor prin avîntarea către cer a edificiului sacru, - Escurialul și Kremlinul, apăsate ca de o invincibilă gravitație ideologică ar fi, - după părerea unui politolog tînăr și îndrăzneț, - potrivite înființării unor muzee paralele ale Inchiziției mondiale, religioase și politice de la origini pînă în prezent. Am avea săli Ignațio Loyola, cu Exercițiile spirituale, la Escurial. Tot aici, statuia sfîntului Laurent, - Lorenzo, - diaconul spaniol din secolul 3 după Cr., sărbătorit la 10 august, pus pe un grătar de fier, prima dată, se pare
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
înfruntîndu-se într-o limbă complet străină! Nu mai țin minte de ce ne certam și ce ne spuneam unul altuia în toiul conflictului. Cîteodată se întîmpla să se afle în prezența noastră și buna noastră profesoară, o femeie matură, germană de origine după accent și care avea obiceiul să stea lîngă noi, să ne asculte cum ne ocăram și să noteze ceva în carnețelul ei didactic de profesoară, încercînd să ne învețe englezește prin metodele cele mai rapide și mai moderne... Nu
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
un corp distinct, perfect asemănător din punct de vedere calitativ, dacă nu identic, corpului pacientului inițial. Cele două persoane astfel obținute dețin fiecare în parte toată încărcătura psihologică de amintiri, experiențe, intenții, dispoziții, etc. a individului care au fost la origine. După operație corpul tînărului (acel corp de dinaintea operației) este distrus, iar locul personajului în cauză este luat în întregime de una dintre cele două persoane create artificial, să-i spunem A, în vreme ce a doua "jumătate", B, este menținută într-o
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
Martin se străduiește în această carte nu atît să găsească adevărul, cît să scoată la lumină premizele fiecăruia dintre răspunsuri, precum și utilitatea unei asemenea abordări. Problema identității, definită în chip de continuitate în timp între mai multe persoane-stagiu, are la origini profunde implicații metafizice și religioase, ne spune Martin. Încă de la Platon, care credea în nemurirea sufletului ca substanță imaterială, gîndirea occidentală a șovăit să pună semnul egal între identitatea de sine și cea corporală. De la Iluminism pînă în vremurile noastre
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
ambițiile sale se ridică la nivelul unei strategii universale. După cum singur mărturisește, trimite scrisori la Biblioteca Acadmiei Române și la Arhivele Statului în care solicită "informații și documente oficiale legate de inventarea și dezvoltarea tehnologiei umplerii unor cilindri moi, de origine organică - mațe în limbaj curent - cu alte componente tot animale, tehnologie încheiată relativ rotund, cu un rezultat denumit în general cârnați". Nemulțumit de răspuns, cere la OSIM să i se înregistreze "cârnații de porc cu miroase și usturoi". În urma unui
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
nedreptățitul inventator trage următoarele învățăminte cruciale: Cârnatul se cufundă în istoria nescrisă a lumii, fiind chiar mai vechi decât Arhivele Statului; marca "cârnaț" are un proprietar chiar mai important decât holdingul Țiriac, deci /.../ n-ar mai putea fi decât de origine divină." Realitatea e că luată în sine odiseea de față își produce o stare de sațietate - și chiar de ușoară indigestie a excesului - care face exagerată orice simplă tentativă de aplicare la bucătărie a savuroaselor rețete tradiționale culese de autor
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
Ghenea, publică în ziarul La Prensa din Lima (din 1 noiembrie 1972, p. 14) un articol despre scriitorul dispărut, semnalînd cititorilor personalitatea complexă a acestuia și locul eminent pe care el îl ocupa în ierarhia literară din țara lui de origine: Grigore Cugler, músico y humanista: "De origine română și naționalitate peruană, trăia în lumea noastră de mulți ani și activa în Orchestra Simfonică Națională. Avea o cultură largă, mari calități umane și se bucura de aprecierea tuturor. Fost diplomat în
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
Lima (din 1 noiembrie 1972, p. 14) un articol despre scriitorul dispărut, semnalînd cititorilor personalitatea complexă a acestuia și locul eminent pe care el îl ocupa în ierarhia literară din țara lui de origine: Grigore Cugler, músico y humanista: "De origine română și naționalitate peruană, trăia în lumea noastră de mulți ani și activa în Orchestra Simfonică Națională. Avea o cultură largă, mari calități umane și se bucura de aprecierea tuturor. Fost diplomat în țara lui de origine, îndeplinise misiuni importante
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
y humanista: "De origine română și naționalitate peruană, trăia în lumea noastră de mulți ani și activa în Orchestra Simfonică Națională. Avea o cultură largă, mari calități umane și se bucura de aprecierea tuturor. Fost diplomat în țara lui de origine, îndeplinise misiuni importante la Berna, Berlin, Bratislava, Copenhaga, Stokholm și Oslo... Destinul său muzical se dezvoltă sub auspicii în chip special favorabile. A obținut, înainte de a avea 15 ani, marele premiu George Enescu... Compozitor de muzică de cameră, cuartetele sale
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
în Antologia literaturii române de avangardă și care, la un moment dat, era citită în cadrul programelor române de la BBC din Londra. Nu e de mirare că unii îl consideră pe Cugler un precursor al lui Ionescu, un alt scriitor de origine română." Și mai departe, după episodul din război și cel referitor la pierderea celor două degete: "Odată terminat marele război, el se încadrează în rîndurile literare ale dadaismului și suprarealismului. E curios că un alt scriitor de origine română, Tristan
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
scriitor de origine română." Și mai departe, după episodul din război și cel referitor la pierderea celor două degete: "Odată terminat marele război, el se încadrează în rîndurile literare ale dadaismului și suprarealismului. E curios că un alt scriitor de origine română, Tristan Tzara, a fost fondatorul mișcării Dada. Una dintre povestirile lui Cugler cele mai colorate de humor negru este Superbardul, populată, pare-se, de fantasma lui Tzara" etc. Și mai departe, vorbind de literatura lui, pentru care Levano dovedește
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
un scriitor cu un umor tăios și o invenție ageră, un om în sensul cel mai larg al cuvîntului, ele vor plînge mulți ani apoi, precum pentru Grigore Cugler, "Apunake", care, devenit o legendă în sine în patria sa de origine, România, este resimțit ca o pierdere ireparabilă..." În fine, în nr. 716 din 27 noiembrie 1982, Zenaida Mateos revine asupra figurii lui "Apunake", reluînd și amplificînd figura utilizată de Cesar Levano cu zece ani înainte, căci articolul său se intitulează
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
Creangă, și Petru Rezuș, autor al unei monografii închinată marelui prozator. Dl Teodor Tanco trece în revistă unele dintre aceste aprecieri pentru a le contesta. Sigur, în toate aceste mențiuni e recunoașterea descendenței transilvane a scriitorului. Dar contestă ideea că originea inițială a scriitorului ar fi din munții Maramureșului, pe care cam toți exegeții au afirmat-o. Autorul nostru, după multe căutări prin arhivele Bistriței, unde s-au mai păstrat copii sau alte acte întocmite de Centrul ținutului (ideal, mărturisește cercetătorul
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
copii sau alte acte întocmite de Centrul ținutului (ideal, mărturisește cercetătorul nostru, ar fi cotrobăirea prin arhivele budapestane), a făcut o descoperire fericită, găsind niște originale ale unor conscripții alcătuite la dispoziția autorităților fiscale imperiale în limba latină. Ele atestă originea familiei Creangă în zona Ilva Mare, deci în despărțămîntul năsăudean al județului Bistrița. Ceea ce demonstrează că strămoșii scriitorului nu au venit în Moldova nici din Maramureș, nici din sudul Transilvaniei, ci din nordul ei. Populația veche românească din zona năsăudeană
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
în latinește, a numelor românești. De altfel, litera k era curent folosită atunci în actele oficiale. Alt document, tot o conscripție financiară, dar din 1754, conține alte două nume de Crengești viitori. E Stephan Kranga și Tuoder Kranga. Autorul comentînd originea acestui nume, de astă dată mai limpede și mai apropiat celui presupus a fi la origine, Cranga, dacă nu chiar Creanga sau Creangă, observă: "Creangă putea, ca nume, să fie un toponimic, să fie denumirea unui loc, a unui cîmp
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]