21,114 matches
-
Te-a lăsat inima să mă părăsești fără veste? Nu vezi În ce hal ai ajuns? -Am vr-uut să mor depar-te de ghe-touu. Ca un câinee vagabond lângă un mai-da-n pără-ssit.... Antoniu Îl ajută să se ridice În capul oaselor, așezându-i cu grijă picioarele pe pământ, lângă pat și vârându-i-le pe rând În ciubotele mizere cu care a venit Încălțat. Respirația lui Kawabata s-a mai potolit după ce a băut ceaiul, iar cuvintele Încep să curgă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ochii lui se vede limpede acea strălucire inconfundabilă a morții care se apropie din ce În ce mai mult. Chipul supt de suferință pare al unui pustnic, dar puterile nu l-au părăsit de tot. Se ridică totuși din când În când În capul oaselor, Își mai aprinde câte-o țigară și, nu acceptă să-și facă nevoile, decât Înafara magherniței. Se agață de poveștile lui Antoniu cu disperare, le cere, i se uită rugător În ochi și le comentează ca de obicei, cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la nenumăratele ținuturi de care a auzit și pe care ar fi vrut să le vadă. A, o să-i mai pară rău după soare. Nu există minune mai mare, ca astrul ăsta luminos care i-a Încălzit În ultimii ani, oasele lui de cerșetor bătrân. Antoniu Îl Îngrijește ca un infirmier devotat, doarme iepurește, Îi face ceaiuri, Îl Învelește, deși afară semnele verii Încep să se vadă, Îi dă să mănânce, Îl spală și, are de gând să aducă un medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
e Îmbibat de transpirație, cu o cămașă mai subțire de pânză, cu mâneci scurte. Își stropește fața cu apă, deasupra ligheanului hârbuit. Se gândește la Kawabata, la mașina care a purtat trupul inert prin tot orașul, spre locul În care oasele lui bătrâne vor odihni pentru totdeauna. N-a apucat azi noapte să-i termine muribundului povestea, acum o scrie și, cu siguranță, demonul ficțiunii nu va ține cont numai de adevăr, și se va juca, adăugând de la sine noi pulsiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Douăzeci și șase -Nu vă supărați, fac un reportaj cu și despre cerșetorii patriei, și, aș vrea să-mi răspundeți la câteva Întrebări. Antoniu ridică privirea, pentru că vocea i se pare foarte cunoscută. În fața lui stă Plăcințica, În carne și oase, da, ea este!. Ține În mână un reportofon negru, ceva mai mare ca o cutie de chibrituri, pe care Îl Îndreaptă radioasă spre el.. E tunsă scurt, băiețește și are la gât un șirag din scoici de mare, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de frig pe priciul improvizat. Aproape de ivirea zorilor, ațipise din nou ostenit; visa o grotă În care se ascunsese de teama unei poteri, când a simțit peste el o greutate care i-a tăiat respirația și părea că-i frânge oasele. Bruta, Încerca să-l sodomizeze și se năpustise asupra lui cu pantalonii În vine, căutând cu disperare să-i sfâșie hainele. Înjura, blestema, și-l lovea cu pumnii lui grei peste cap, cu o furie Înspăimântătoare. Antoniu a rezistat loviturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu fusese agresat sexual. Era o limită a degradării, pe care n-o simțise pe propria piele. Forța de-acum, venea din mânie și dintr-o acumulare de reproșuri pe care și le făcea, numai atunci când Îi ajungea cuțitul la os. De data asta, cuțitul, ca să folosim o metaforă, Îi străpunsese osul. Era prea mult, a fost momentul În care noroiul greu, În loc să-l Înghită, l-a ajutat să se ridice. A scos un strigăt de animal Înjunghiat, și, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
n-o simțise pe propria piele. Forța de-acum, venea din mânie și dintr-o acumulare de reproșuri pe care și le făcea, numai atunci când Îi ajungea cuțitul la os. De data asta, cuțitul, ca să folosim o metaforă, Îi străpunsese osul. Era prea mult, a fost momentul În care noroiul greu, În loc să-l Înghită, l-a ajutat să se ridice. A scos un strigăt de animal Înjunghiat, și, cu o mână pe care reușise să și-o elibereze din lațul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dat dintr-odată seama, că bătrânul Kawabata intrase tiptil, pe nesimțite În ficțiunea mea. re vi ne În tot dea una fără să te În tre be și fă ră să te tră de ze..... Doamne Dumnezeule, mă dor toate oasele, Îmi e frig, dar mai am cinci pagini Ă cred că am calculat bineă și Închei cartea. Sunt Într-o stare de exaltare pe care n-am mai trăit-o de mult; niciodată, vă spun cu mâna pe suflet, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tehnici de luptă în jungla din Burma. Acum ședeam la bufetul gării, bine luminat prin comparație, și sorbeam un ceai rece. Îmi scosesem fularul atât de îmbibat de umezeală încât aș fi putut să-l storc. Eram înghețat până în măduva oaselor și copleșit de amărăciune, într-o stare de-a dreptul ridicolă. Dându-mi seama de asta am simțit că am luat-o razna de-a binelea. Scena cu Antonia mă lăsase țeapăn și fără vlagă, de parcă aș fi fost bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în clipa aceea, mi-am spus că ar fi bine să-i ofer ceva semnificativ care să-i facă plăcere. Și atunci am spus brusc: — Georgie, vreau să mergi cu mine în Hereford Square. Georgie s-a ridicat în capul oaselor și și-a pus mâinile pe umerii mei. M-a studiat, atentă, gravă. Sunt sigură că nu e o hotărâre înțeleaptă. — Dacă te gândești la Antonia să știi că e plecată la țară cu Palmer. Nu există nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aparență; iar cuvintele ei mi-au amintit că Antonia nu știa nimic. Legătura ei cu Palmer și Honor părea una abstractă și superficială în comparație cu a mea, căci ei îi lipseau date esențiale. Cât de strânsă era legătura mea simțeam în oasele și în sângele meu în timp ce cântăream posibilitatea de a-i revedea pe cei doi. Știusem, firește, că se va ajunge aici, știusem că-i voi revedea. Poate că această certitudine, lucrând tainic în imaginația mea, fusese cea care care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gest de autodistrugere care ascunde în sine o sumbră satisfacție. Când a sosit ziua plecării, chiar și această idee era doar vag conturată iar în mintea mea rătăcită nu mai rămăsese decât gândul de a o vedea în carne și oase. Faptul însuși îmi părea a fi un miracol, o bucurie dureroasă, chiar dacă nu avea să dureze decât o clipă. M-am uitat la ceas din nou și m-am întrebat dacă să îndrăznesc să mă duc până la bar să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că nu i-ar plăcea, dar preferă să Îi admire la alte persoane. Încearcă să scape de ai lui cu bandaje. Și invidia femeilor pentru penis? Doar voi, vienezii, mai credeți În așa ceva. Dora Îmi sustrase țigara din nou. Structura oaselor e singurul lucru care poate fi modificat. Uită-te la umeri, șolduri sau Încheieturi. Astea sunt părțile care trădează. Scoase un nor de fum. Bine, hai să vedem. Ce-i În neregulă cu tine? Capitolul nouă Soarele strălucea glorios când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
robinetul din bucătărie. Măcar În această duminică, În prima zi oficială de vară a anului 1928, n-a trebuit să-mi Încălzesc apa de baie pe sobă. Ghemuit În cada de zinc, mi-am cercetat corpul, vânătaie după vânătaie. Nici un os rupt; coatele și genunchii, juliți. O gâlmă măricică de sânge coagulat pe ceafă; una mai mică pe coapsa stângă. Buze umflate. Ochi Înnegriți. După ce m-am șters, am dat peste o sticlă de șliboviță și o cutie de tinichea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încercând să sugerez vag, dar sigur, ideea de pericol. Trebuia să fiu băgat În seamă, apariția mea trebuia să intrige chiar; și În același timp, nimeni nu trebuia să descopere vreo urmă deviantă. Cu cât cineva Îmi observa, de pildă, oasele sau pistruii mai puțin, cu atât mi-era mai ușor să fac ceea ce Dora Începuse. De aceea și cardiganul și ciorapii i-am ales să fie negri. Doar bluza era galbenă, dar speram să se vadă și bustiera neagră de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fără nici un motiv? Ce vreau eu, să se uite lumea toată viața la mine ca la un băiețel pricăjit, sfrijit, sau ca la un bărbat? Ce vreau, să fiu îmbrâncit și să râdă lumea de mine, să ajung piele și os, ca să mă dărâme de pe picioare până și un strănut, sau vreau să impun respect? Cum vreau eu să arăt când o să fiu mare, slăbănog sau voinic, să ajung un om realizat sau un ratat, bărbat sau șoarece? Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un pahar cu lapte la sandvișul meu cu salam fără să aduc o ofensă gravă lui Dumnezeu Atotputernicul. Închipuie-ți, în condiții astea, ce mustrări de conștiință îmi dădea lăbăgeala! Sentimentul de vinovăție, spaimele - ce mai, îmi intrase teroarea-n oase! Exista oare în lumea lor ceva lipsit de primejdii, neîmbibat de microbi, neînsoțit de vreun pericol? Of, unde le era voioșia, unde le erau îndrăzneala și curajul? Cine naiba le-a inoculat părinților mei sentimentul ăsta al groazei de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trecut momentul de ezitare, l-am simțit intrând în cavitatea trupului meu, ca un supraviețuitor pescuit din valurile mării și săltat la bordul unei bărci de salvare. Iar acum se cuibărise, în sfârșit, bine mersi, în siguranță, la adăpostul fortăreței oaselor mele, părăsindu-și tovarășul nesăbuit, lăsându-l să se descurce singur într-o lume a băieților dominată de jambiere de fotbal și garduri de țăruși, de bețe, pietre și bricege, de toate primejdiile care au umplut-o pe maică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
angajament semnat, cum că o să fiu cuminte și bun pentru tot restul vieții - orice, numai să mă lase să intru acolo unde, întâmplător, se află patul meu și hainele mele și frigiderul. Când, însă, sunt cu adevărat rău până-n măduva oaselor, atât de netrebnic încât nu-i mai rămâne decât să-și înalțe brațele spre Dumnezeu Atotputernicul, întrebându-L cu ce I-a greșit de a pedepsit-o cu așa un copil, taică-meu e chemat să facă el ordine; mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mele. Uite ce, strig eu cu glasul sugrumat, ca de obicei, mă vezi acum! Ești cu mine chiar în clipa asta! El însă se apucă să pălăvrăgească, să turuie ca o moară stricată și, acum că nu mai are grija oaselor de pește cu care s-ar putea îneca, își dă frâu liber - cum că domnul și doamna Bulă se mândresc cu Seymour și cu frumoasa lui soție și cu cei șapte mii de copii deștepți și arătoși, care vin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-te pe hublouri și ai să ne zărești buluciți claie peste grămadă în cabinele noastre, icnind și gemând și plângându-ne de milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată pe mine și pe tovarășii mei de văicăreală, melancolie și deșteptăciune, înghesuiți tot în cabinele de clasa a treia și, vai, bolnavi, chinuiți de boală, strigând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cadavre! Nu vă închipuiți ce reacții au unii care au făcut cincisprezece-douăzeci de ani de pârnaie, condamnați pe baza ideii de „bine“ a vreunui nemernic! Așa că, dacă ți-am dat la țurloaie, ma-mă, dacă mi-am înfipt dinții până la os în încheietura ta, zi mersi. Fiindcă, dacă țineam totul în mine, crede-mă, s-ar fi putut întâmpla ca, întorcându-te într-un rând acasă, să dai peste cadavrul unui adolescent cu coșuri, bălăbănindu-se deasupra căzii, atârnat de cureaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mi dau eu jos geaca și s-o pun frumos împăturită aici, în poală... Da’ ce naiba fac? Un poleac nu se simte bine, îmi zice taică-meu, dacă nu calcă-n picioare în fiecare zi, cu cataligele lui uriașe, niște oase de evreu. De ce să-mi asum acest risc în fața celui mai înverșunat dușman al meu? Ce-o să se aleagă de mine dacă mă prinde?! Ajungem la jumătatea tunelului până reușesc să-mi desfac discret fermoarul și iat-o, iat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
viroză, primise vizita unui cuplu de cunoscuți, care se oferiseră să-i gătească cina. După ce au luat masa, i-au spus că ar vrea s-o aibă de spectatoare la futoiul lor. Zis și făcut. S-a ridicat în capul oaselor în pat cu o febră de 39 de grade, iar cei doi s-au dezbrăcat și s-au pus pe treabă pe carpeta din dormitor... — Și știi ce mi-au cerut să fac în timp ce ei se dădeau în bărci? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]