1,728 matches
-
usa cabinei se deschide, dezvăluind-o pe doamna Clark în halatul ei lărgit din flotir. Are pleoapele roșii, pe jumătate căzute, și iese în hol închizând ușa în urma ei. Ascultă, madam, zice Sora Justițiară. Trebuie să vă tratați mai bine ostaticii. Ducele Vandalilor e lângă ea. Același Duce care a coborât aseară în pivniță și a tăiat toate cablurile centralei termice cu un cuțit de pâine. Doamna Clark se freacă la ochi cu mâna. Din spatele videocamerei, Agentul Ciripel spune: — Ai habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
copilăriei, oreion, tuse măgărească, râie, ca și apariția păduchilor și suferința de plămâni a tatei (diagnoza care a coincis cu diagnoza doctorului Ďjurović: emfizem datorat fumatului excesiv). Tot aici veți găsi și afișul de pe avizierul din piața Bajlon cu lista ostaticilor Împușcați, printre care avea mulți prieteni și cunoscuți; numele compatrioților spânzurați ale căror trupuri atârnau pe stâlpii de telegraf de pe Terazije 1, cuvintele ofițerului german care i‑a cerut Ausweiss‑ul În restaurantul gării din Niš, descrierea unei nunți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vol. III, p. 348‑350.) Era o iubire mai presus de „devastatoarea fericire pământeană“, mai presus de dovezi, ea existând În sine și mistuindu‑se la propria‑i flacără. Așadar, vom depăși „vremea despărțirilor furtunoase“, vom deveni prizonieri unul celuilalt, ostatici unul altuia; graficul temperaturii „minunatei noastre boli“ se va stabiliza. Nu mai așteptam nimic de la el, doar statornicia lui dură precum stânca. Vom Învăța stenografia după metoda Geren, completată cu contribuții personale lizibile doar pentru mine. M.O. era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ăla cu luneta care omora. Ăla este nebun ca lumea. Îl strică filmele. Nu e asemănător cu crimele noastre, dar nici cu filmele. Nu știe nimeni de el, e cu nebunia lui. Uite, când a fost și luarea aia de ostatici la Moscova, eram de acord să omoare toată sala, că mai bine vedea lumea ce înseamnă să ocupi o Cecenie, o țărișoară, acolo. Eu gândesc din altă perspectivă. Uite, după aia rușii ce-au făcut? Au dat gaz. Păi, cecenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ești acolo, în întuneric, una din luminile care tremură jos. Nu știu de ce te-am adus până aici, Angela. Dar știu că acum mă aflu în picioare pe zidul acela și tu ești alături de mine, te strâng ca pe un ostatic. Uite, Italia, aceasta este fiica mea, aceasta este cea care s-a născut. Și tu ridică-ți capul, Angela, arată-te, salut-o pe doamna, salut-o pe regina aceea. Seamănă cu mine, nu-i așa, Italia? Are cincisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ne primească. În fine, președintele Butamatari, dictator cu pretenții de umanist, a permis aterizarea reactorului epuizat de pistele aeroportului său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale marilor puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de zinc, în deșertul prăfos. Vulturi albăstrui ciugulesc terenul, scurmând după râme.“ Că între Marana și pirații de la APO există o legătură e clar din felul în care îi apostrofează, de cum se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înainte! - Flannery devine palid: un singur gând pare să-i ocupe mintea. - Atunci, după părerea dumneavoastră, cititoarea aceea, cărțile pe care le devorează cu atâta pasiune, ar fi romanele lui Vandervelde? Nu pot suporta ideea asta... În aeroportul african, printre ostaticii răpiți care așteaptă tolăniți pe pământ, făcându-și vânt, sau ghemuiți sub pledurile distribuite de stewardese la scăderea bruscă a temperaturii nocturne, Marana admiră o tânără ghemuită mai la o parte, de un calm imperturbabil, cu brațele în jurul genunchilor ridicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lor. Corinna-Gertrude pare indiferentă: — Mulțumesc, prieteni - spune ea. Sunt Ingrid și el este dintre ai noștri. Ne duceți la cartierul general? — Ține-ți gura! spune unul care pare șeful. Nu faceți pe deștepții! Trebuie să vă legăm la ochi. Sunteți ostaticii noștri. Nu mai știi ce să crezi, mai ales că Corinna-Gertrude-Ingrid a fost luată în celălalt taxi. Când îți este permis să-ți refolosești membrele și ochii, te afli într-un birou al unui comisariat de poliție sau al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de vorbă. „Orice s-ar Întîmpla, În seara asta nu merg acasă“, a zis Bert. „Ar fi prea mare scandal... MÎine, pe lumină...“ „Eu sînt de vină“, a spus Thomas. „Nu; trebuia terminată Într-un fel povestea asta; parcă sînt ostatic, de ani, acolo... Teroare!“, a spus, zîmbind strîmb, apoi a rîs, Bert. „Bine, atunci comandăm bere, rămînem peste noapte aici. CÎte una. Pentru tine, fără alcool.“ „Prima, obișnuită“, a zis Bert. „Am mai băut... Pe urmă, o să cer Cola.“ Au
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
siguri că nu vor răspunde niciodată În fața lui pentru faptele lor. Alții ar dori să cadă la Înțelegere cu el, să-l pună pe tron, să-i câștige favorurile, nădăjduind că va uita pățania. Iar alții spun să-l ținem ostatic ca să ne târgium cu asediatorii. Ce cale ne sfătuiești să urmăm? — Și ca să mă Întrebi asta m-ai smuls dintre cărțile mele? Djahane se ridică În picioare, copleșită. — Pricina aceasta nu ți se pare Îndeajuns de Însemnată? Viața mea atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fost săvârșită. Ce vrei să le spun acum prietenilor tăi? Dacă-i sfătuiesc să-i dea drumul beizadelei, cum să le chezășuiesc că mâine acesta nu va dori să le taie capetele? Dacă le dau povața de a-l ține ostatic sau de a-l ucide, ajung părtaș, cu ei. Lasă-mă departe de aceste certuri, Djahane, și ține-te departe și tu de ele. Se uită la ea cu milă. — Un vlăstar de sultan turc ia locul unui alt vlăstar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
venit la Istanbul, și iată rezultatul. În disprețul regulilor ospitalității, acest om pe jumătate nebun mă ține prizonier. Nu de mult, i-am transmis un mesaj care spunea: „Sunt oare oaspetele dumneavoastră? Dați-mi permisiunea de a pleca! Vă sunt ostatic? Puneți-mi lanțuri la picioare, aruncați-mă Într-o celulă!” Numai că n-a catadicsit să-mi răspundă. Dacă aș fi fost cetățean al Statelor Unite, Franței, Austro-Ungariei, ca să nu mai vorbesc de Rusia sau de Anglia, consulul meu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
va trezi? Avea oare să se năpustească, orb, asupra celor care-l zgâlțâiseră? Primeam scrisori din partea cititorilor care mă interogau cu Îngrijorare, cerându-mi să devin ghicitor. Purtând Încă În memorie Răscoala Boxerilor chinezi de la Pekin, din 1900, luarea ca ostatici a diplomaților străini, dificultățile corpului expediționar, confruntat cu bătrâna Împărăteasă, Înfricoșătoare fiică a Cerului, ei se temeau de Asia. Persia va fi fost oare diferită? Răspundeam cu hotărâre „da”, având Încredere În democrația care se năștea. Într-adevăr, tocmai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
imobilizați. Cum făceau colegii mei treaba asta, nu era problema mea, prin orice mijloace posibile, numai să cauzeze cât mai puține vânătăi și lovituri. Poate aveam nevoie de ei. Dacă totul mergea bine, eu nu aveam nevoie de ei ca ostatici. Dacă lucrurile mergeau prost, atunci vor servi pe post de marfă de schimb. Libertatea lor pe satisfacerea necesităților noastre! Am urcat scările până la etajul unu, unde era cancelaria, și unde erau profesorii și Inspectorul. Erau doar trei ieșiri din școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trimit de lângă mine. Ana, zisei calm Ministrului, deși în mine se dădea o bătălie de proporții inimaginabile între ceea ce știam, ceea ce simțeam și ceea ce eram sfătuit, este liberă să plece, asemeni oricui din acest colegiu. Noi, spre deosebire de alții, nu ținem ostatici și nici prizonieri pe cei care au alte credințe decât a noastră. Ea s-a alăturat revoluției din inițiativă proprie și poate pleca tot din inițiativă proprie. Am simțit-o răsuflând a ușurare și o căldură imensă mă năpădi atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acesta s-a repetat cu regularitate de câteva ori, până ce trierea purtătorilor de germeni și o vaccinare generală au pus capăt epidemiei"577. Primele cazuri din noul val epidemic de holeră s-au ivit la 19 septembrie 1916, fiind afectați ostaticii bulgari și turci internați la Galați pe șlepuri și într-o cazarmă dezafectată. În calitate de consilier epidemiolog al Marelui Stat Major, I. Cantacuzino a fost trimis la fața locului, pentru a lua măsurile de rigoare. Despre factorii care au favorizat izbucnirea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a infecției". Profesorul Cantacuzino a luat îndată, ajutat fiind de mult apreciatul său colaborator Constantin Popescu-Azuga, măsuri pentru stăvilirea molimei și ameliorarea traiului țăranilor străini internați în lagăr: "Cazarma Regimentului 3 de Artilerie călare a fost destinată pentru izolarea acestor ostatici - consemna el la 26 septembrie. Au fost plasați în grajdurile spațioase al cazărmii, toți au părăsit pontoanele. Iată-i instalați la cald, pe paie proaspete, cu un cubaj de aer mai mult decât suficient. Tuturor li s-a făcut prima
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
proaspete, cu un cubaj de aer mai mult decât suficient. Tuturor li s-a făcut prima serie de vaccin antiholeric (2 cmc)... Astăzi, pentru prima dată, acești prizonieri vor avea o supă caldă și ceai"578. Focarul epidemic din lagărul ostaticilor avea să se stingă foarte curând. Dar, concomitent, în Dobrogea au început să-și facă apariția tot mai multe cazuri de holeră, atât printre localnici, cât și printre soldații dislocați acolo. Izbucnirea molimei coincidea cu panica stârnită de înaintarea trupelor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
zi primarul uită să-și întoarcă ceasul. Fusese o zi agitată, căci pe durata nopții auziseră împușcături dinspre oraș, așa cum auziseră și înainte de momentul în care cei doi prizonieri cu ceasurile de mână au fost scoși din celulă, iar cuvântul „ostatic“ începu să prindă contur în mintea fiecăruia din ei, ca un nor apăsător care, prin forța propriei densități și a vântului, ia forma unor litere. În închisoare se nasc idei ciudate, iar primarul și mecanicul de locomotivă se apropiară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
singur. Își spunea că fiecare zi aducea tot mai aproape sfârșitul războiului - cineva trebuia să câștige în cele din urmă -, iar pe el nu prea-l mai interesa cine va ieși învingător, conta doar ca războiul să se sfârșească. Era ostatic, dar nici nu-i trecea prin minte că ostaticii sunt împușcați câteodată. Moartea celor doi prizonieri îl impresionase doar pentru scurt timp: se simțea prea părăsit și rătăcit ca să-și dea seama că există posibilitatea ca el însuși să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aproape sfârșitul războiului - cineva trebuia să câștige în cele din urmă -, iar pe el nu prea-l mai interesa cine va ieși învingător, conta doar ca războiul să se sfârșească. Era ostatic, dar nici nu-i trecea prin minte că ostaticii sunt împușcați câteodată. Moartea celor doi prizonieri îl impresionase doar pentru scurt timp: se simțea prea părăsit și rătăcit ca să-și dea seama că există posibilitatea ca el însuși să fie într-o zi cel ales din celula prea aglomerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
funerar începe mâine-dimineață la ora șapte. Pantomima luase sfârșit: pașii ofițerului răsunau strident pe beton. Chavel se întrebă pentru o clipă cum s-ar putea numi secvența mimată: „noapte“, „fată“, „monolog“ sau poate „treizeci“, dar, de fapt, ea purta numele „ostatic“. Vreme îndelungată nici unul nu spuse nimic, apoi un bărbat din Alsacia, pe nume Krogh, întrebă: —Ei, ce ziceți, e cazul să ne oferim de bunăvoie? — Ce prostie! exclamă unul dintre funcționari, un bărbat subțirel, între două vârste, care purta pince-nez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Dar planul izbutește. Jim este răpit chiar din sala de judecată. Și vânătoarea reîncepe. Numai că nu mai suntem în Mexico, așa că urmărirea e de scurtă durată. Toți sunt prinși într-o vilă de la marginea orașului. Dar Peter a luat ostatici o femeie și un copil care se aflau în casă când ei au intrat cu forța. Jim și-a urmat tovarășii ca un robot, n-a avut timp nici măcar să-și scoată cătușele, însă, în fața acestei ultime dovezi de mentalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de adrese și ne-am promis să ținem legătura. Eram uluită de cât de strânse erau legăturile care se formaseră între noi indiferent de vârstă, sex sau clasă socială. Mă întrebam dacă așa se simțeau și prizonierii de război sau ostaticii. Dacă aveau aceeași senzație: că fuseseră împreună până-n iad și-napoi și că tocmai această călătorie era aceea care îi unea. Cu toate că le duceam dorul celor care plecaseră, lipsa lor nu lăsa în urmă un gol. Restul dintre noi, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o simplă negociere personală, ci una de patrimoniu. El, marele poet Tudor Arghezi, a acceptat să scrie și cum voia noul regim atotstăpânitor, pentru a nu lipsi cultura română de una dintre marile ei opere și, ca la schimb de ostatici, a dat volumele compromisurilor sale. A fost ales pentru asta membru al Academiei Române și când a murit i s-au făcut funeralii naționale. Oare dumneavoastră ce credeți, nu ar fi meritat Arghezi, indiferent de regimul politic de la putere, să devină
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]