12,062 matches
-
cel puțin așa interpretăm noi, acum, propria noastră istorie, și asta este suficient. Când Mircea cel Bătrân, un necunoscut pentru Europa de Vest și situat cu certitudine în afara sferei de interes a acesteia, s-a alăturat expediției occidentale destinate să oprească ofensiva otomană în Europa (Tuchman, 1988) - și care a avut un eșec atât de categoric la Nicopole -, el a declanșat un lung șir de eforturi românești de integrare în lumea occidentală, care străbate ca un fir roșu întreaga istorie cunoscută a societății
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
o prințesă din casa regală a Marii Britanii, regina Maria. Această integrare instituțională a României, prin intermediul clasei politice, este departe de a fi izolată. În aceeași perioadă, un proces similar are loc în întreaga zonă europeană din care se retrage Imperiul Otoman, cu excepția notabilă a Serbiei, care își accentuează particularitățile istorice apelând la o dinastie autohtonă - strâns legată, este adevărat, prin alianțe familiale, cu restul lumii occidentale. Noua economie de piață transformă statutul proprietății asupra pământului, aducându-l la conținutul juridic al
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
capitalul străin a avut cam tot atâta succes tactic și valoare strategică cam cât au avut victoriile lui Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul - pe care le prețuim atât de mult în cultura românească - în opoziția lor față de expansiunea Imperiului Otoman. În orice caz, transferul de resurse între capitalul străin și cel autohton a avut loc. În primul rând, ca rezultat al creșterii spectaculoase a investițiilor străine directe. Pentru deceniul 1992-2002, ele au atins un vârf spectaculos în perioada 1997-1998, când
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
echipamente de comunicații și televizoare - 70%, mijloace de transport rutier - 62% (Anuarul Statistic al României 1995, p. 491). Așa cum, cu secole mai devreme, construiau relații de rudenie cu elitele societăților dominante ale timpului (din Imperiul Bizantin, Ungaria, Polonia sau Imperiul Otoman). Bălcescu, de exemplu, afirmă că Mihai Viteazul era înrudit cu unul dintre cei mai importanți dregători ai Porții - cf. Bălcescu (1998). Cea mai bună dovadă în acest sens este faptul că țările occidentale dezvoltate au, în același timp, și cele
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
numărul din aprilie 1951 apar semnături noi: Nicoară Beldiceanu cu un material intitulat Basarabia - pământ românesc, Virgil Micu cu un portret Constantin Stere sau Theodor Cazaban cu un scurt eseu, Democrația persoanei. Un studiu erudit, intitulat Climatul spiritual al cuceririi otomane, cu numeroase trimiteri spre actualitatea imediată, începe în numărul din mai-iunie 1951 Nicoară Beldiceanu. În același număr Anton Zigmund Cerbu recenzează Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu (Cartea unui blajin îndoctrinat), N. Morcovescu relatează detaliat despre o conferință a lui Mircea
ROMANIA VIITOARE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289339_a_290668]
-
european. Alții Însă spun ca Europa Începe la malul Oceanului Atlantic și se extinde până În Rusia și teritorii din sud-est. Este Rusia parte din Europa sau din Asia? Face parte Turcia din Europa sau din Orientul Mijlociu? Să ne reamintim că Imperiul Otoman a controlat părți din Europa În diverse momente istorice. Așa că este sau nu Europa o parte a Orientului Mijlociu? Mulți pretind că Europa are o moștenire culturală comună, aducând drept argument rădăcinile ei greco-romane, creștinismul și Iluminismul secolului al XVIII
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
LUMINA, publicație apărută la Monastir (Bitolia), lunar, din ianuarie 1903 până în august 1908, având subtitlul „Revista poporana a românilor din Imperiul Otoman”. L. este condusă de N. Batzaria (până în august 1904), apoi de Ion D. Arginteanu (până în decembrie 1905), urmat de Dumitru Cosmulei (până în decembrie 1906) și de C.I. Cosmescu; secretar de redacție este Steriu G. Ciumetti; consilieri de redacție - C. N.
LUMINA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287906_a_289235]
-
Americus și Australianus. Povestiri macedonene (1961) evocă istoria zbuciumată a aromânilor de acum mai bine de două sute de ani. Spațiul străjuit de culmile sălbatice ale Munților Pind, având în centru cetatea Moscopole, devine scena luptelor acestei comunități dârze împotriva stăpânirii otomane. Și în Povestiri (1968) ori în romanele Apele negre (1972), Pribeagul (I-II, 1974-1975) și Cer înstelat (1983) autoarea se va concentra asupra trecutului, având ca model proza istorică sadoveniană. Roman „curtenesc și de aventuri”, după cum remarcă Nicolae Balotă, Pribeagul
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
Mirelor (Istoria celor săvârșite în Ungrovlahia, începând de la Șerban Voievod până la Gavriil Voievod), urmată de poemul lui S. În cele nouă ediții următoare, din 1642 până în 1806, ordinea celor două scrieri consacrate Țării Românești și luptei de eliberare de sub opresiunea otomană a fost inversată. În același timp, poemul a fost citit de cărturarii români care știau grecește, fiind folosit în special la redactarea părții finale din Cronica domniei lui Mihai Viteazul, ce se încheie asemănător. Spre pildă, textul „Ca un copac
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
în limba națională. Biserica ortodoxă a știut să profite de aceste deschideri spre a-și afirma autonomia, autonomie la care o obliga însuși statutul ei de unică Biserică ortodoxă europeană, afară de cea rusă, aflată pe un teritoriu liber de dominația otomană. Impulsul decisiv pentru traducerea integrală a Bibliei în limba română avea să vină tot din Transilvania, unde, sub supravegherea și cu purtarea de grijă a mitropolitului Simion Ștefan, apare în 1648, la Alba Iulia, Noul Testament, în versiune integrală. Cunoscută sub
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
fost tulburată de „niște lotri dă peste Olt cu un domn ce-i zicea Paisie. Iar boiarii, prinzând de véste, trimiseră de i-au prins și i-au omorât cu domn cu tot” - Letopisețul Cantacuzinesc), ci și în capitala Imperiului Otoman, căci turcii aveau obiceiul să cultive prin preajmă (contra unor peșcheșuri consistente) pretendenți la tron, alternative în eventualitatea unor Domni neascultători. Alexandru al II-lea Mircea a avut de înfruntat, către sfârșitul anului 1576, doi asemenea oponenți. Primul a fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Șerban Cantacuzino „n-a murit de moarte bună”, că a fost suprimat de frații săi Constantin stolnicul și Mihai spătarul, ajutați de nepotul Constantin Brâncoveanu. Dimitrie Cantemir (ginere al lui Șerban vodă) va face loc acestei versiuni în Istoria Imperiului Otoman, în Vita Constantini Cantemyrii și în Uimitoarele revoluții ale dreptei răzbunări a lui Dumnezeu asupra familiei Cantacuzinilor, vestiți în Valahia, și a lui Brâncoveanu (în ultima, poate, și convins de Anton Maria del Chiaro, pentru care - în Istoria delle moderne
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pragurile Niprului (cântecele populare ucrainene ne spun că era hatman), dar, neputând să ajungă acolo, s-a repliat în Podolia. Pretextând că vrea să-l primească, regele Ștefan Báthory a pus să fie arestat la Varșovia și întemnițat. Aceeași presiune otomană a făcut să fie judecat și condamnat la moarte. I s-a tăiat capul - după ce asistența l-a ascultat rostind un discurs plin de demnitate - în aceeași piață (și astăzi o piață din Lvov se numește „Ivan Pidkova”) a Lvovului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ofensat, și-a canalizat atacurile spre totala discreditare a veneticei, o „plebere” expulzată de o „Moldovă întunecată”, o persoană aflată departe de canoanele nobilității, o văduvă a unui ins care combătuse asupra Poloniei în calitatea sa de supus al Imperiului Otoman. Prin aceste scrisori, Maximilian Przerembski îi cerea regelui ca Todosia să fie dată morții și, bineînțeles, ca averea ei să fie confiscată. Și sentința tribunalului a venit: Todosia era osândită la „infamie” (expunere în public și biciuire umilitoare) și la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cum scriem istoria, Alba Iulia, Editura Aeternitas, 2003, p. 297-319) 23. Pierre Chaunu, La mort, a Paris aux XVI-e, XVII-e, XVIII-e siécles, Paris, Fayard, 1978, p. 233. 24. Așa procedează, de pildă, Miron Barnovschi în testamentul scris în capitala Imperiului Otoman („Au priceputŭ Barnovschii-vodă cu câteva dzile perirea sa, și amu din chisoare [că-l închisesă cu câteva dzile nainté vizirul cu porunca împărăției] scrisesă o carte aicea în țară la înima sa, care carte pre cuventele lui s-au cunoscut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
declanșată (spun istoricii) de neplata lefurilor făgăduite înaintea luptei de la Finta, au participat slujitorii, în rândul cărora îi aflăm pe dorobanții pedeștri și pe călărași, ca și pe mercenarii străini (seimenii sârbi, numiți astfel după un corp similar din armata otomană, aduși de prin munții Bosniei, prin 1636, unde, zice cronicarul sas G. Kraus, „se țineau cu hoția”) -, pentru care subordonarea era anulată, ca și cei lipsiți temporar de angajament, scăpați adică de rigorile disciplinei ori aflați la „iernatic” sau în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
am obținut prin adoptarea sistemului homeopatic atât În cazul meu, cât și În cel al altor persoane m-au Îndemnat să-mi extind clientela. A doua călătorie la Constantinopoltc "A doua călătorie la Constantinopol" Pentru aceasta am ales capitala Imperiului Otoman, opțiune pe care am considerat-o a fi Întru totul potrivită, din moment ce orașul se afla la o distanță relativ mică de țara mea natală și mai ales pentru că eram familiarizat cu limbile, obiceiurile și manierele orientale. Pe lângă aceasta, situația mea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și inexact pe alocuri, seamănă, prin tonul admirativ, cu ceea ce ar trebui să fie portretul intrepidului Honigberger: „Mehemet Ali a schimbat cu totul fața lucrurilor din această țară. Tot ce face astăzi din Egipt o țară civilizată, pe lângă celelalte provincii otomane, vine de la acest om extraordinar. Mulți scriitori Îl critică ca un mare tiran. Dar când va lua cineva cu nepărtinire În băgare de seamă timpul și locul, când și unde Mehemet Ali se purtă astfel, precum și ținta unde voia să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de studii orientale scotea la lumină o imagine a Asiei și implicit una a culturii românești pe care nici 9 volume din meritoriul ei periodic, Studia et Acta Orientalia, nu o destabilizau de pe axa Orientului de cărți populare și invazii otomane (sau invers). Astfel, la finele anului 1974, grupajul „Orientaliști și orientalistică românească” din Tribuna României, „pornind din lumea feerică a datinilor noastre de iarnă”, invita „În lumea feerică a Orientului”. Traseul era bine organizat: „din Carpați În Tibet, de pe Dâmbovița
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
SCRISOAREA LUI NEACȘU, cel mai vechi text românesc păstrat. Descoperit în arhivele Brașovului, datat 1521 - la care cercetări ulterioare au precizat zilele de 29-30 iunie - și publicat de N. Iorga în lucrarea sa asupra istoriei otomane (scrisă în limba germană și apărută în 1909), textul interesează prin conținutul său cu caracter diplomatic, politic și militar, referitor la expansiunea otomană de la începutul secolului al XVI-lea. Autorul scrisorii, Neacșu, era un negustor din Câmpulung, om umblat și
SCRISOAREA LUI NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289579_a_290908]
-
ulterioare au precizat zilele de 29-30 iunie - și publicat de N. Iorga în lucrarea sa asupra istoriei otomane (scrisă în limba germană și apărută în 1909), textul interesează prin conținutul său cu caracter diplomatic, politic și militar, referitor la expansiunea otomană de la începutul secolului al XVI-lea. Autorul scrisorii, Neacșu, era un negustor din Câmpulung, om umblat și cultivat, cunoscător al slavonei, care avea relații cu Brașovul și cu turcii, de unde primea mărfuri, dar și informații prin agenții săi, unul dintre
SCRISOAREA LUI NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289579_a_290908]
-
dintre ei, Negre, fiindu-i ginere. Neacșu făcea parte dintr-o vastă rețea de legături ce unea Viena de Nicopole, rețea în care se intercalau Brașovul și Sibiul, a căror soartă era influențată, prin vecinătatea cu Țara Românească, de Imperiul Otoman. Informațiile transmise în scrisoare judelui sas al Brașovului, Johannes Benkner, se referă la campania lui Soliman al II-lea contra Ungariei. Textul cuprinde detalii despre mișcarea flotei otomane pe Dunăre, despre dificultatea trecerii prin zona Porților de Fier („locul cela
SCRISOAREA LUI NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289579_a_290908]
-
a căror soartă era influențată, prin vecinătatea cu Țara Românească, de Imperiul Otoman. Informațiile transmise în scrisoare judelui sas al Brașovului, Johannes Benkner, se referă la campania lui Soliman al II-lea contra Ungariei. Textul cuprinde detalii despre mișcarea flotei otomane pe Dunăre, despre dificultatea trecerii prin zona Porților de Fier („locul cela strimtul”) și despre intenția lui Soliman de a cuceri Transilvania trecând prin Valahia. Alte știri se referă la incursiunile de jaf, îngrijorătoare și pentru Neagoe Basarab, proiectate de
SCRISOAREA LUI NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289579_a_290908]
-
la bugetul de 61,17 milioane lei al armatei române din acel an, În România se cheltuia cel mai puțin pentru armată pe cap de locuitor (8,78 franci față de 9,82 franci În Bulgaria, 9,91 franci În Imperiul Otoman, 9,88 franci În Rusia, 13,58 franci În Austro Ungaria) și de asemenea se cheltuia cel mai puțin pentru un soldat - 653,21 franci față de 782,16 franci În Imperiul Otoman, 720 franci În Bulgaria, 1331,3 franci În
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
franci În Bulgaria, 9,91 franci În Imperiul Otoman, 9,88 franci În Rusia, 13,58 franci În Austro Ungaria) și de asemenea se cheltuia cel mai puțin pentru un soldat - 653,21 franci față de 782,16 franci În Imperiul Otoman, 720 franci În Bulgaria, 1331,3 franci În Serbia, 2047 În Austro-Ungaria sau 3028 În Marea Britanie - iar din totalul bugetului general, partea rezervată armatei era de 13,2%, În timp ce În majoritatea celorlalte țări europene această parte reprezenta În jur de
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]