2,363 matches
-
ta. Poate fi spre cetățile genovezilor din Crimeea, mai ales Caffa. După ce Mangopul a căzut, Caffa rămâne singura de cucerit. Dar mai degrabă e o expediție de răzbunare, după Vaslui. - E scurt timpul, spuse voievodul. Două luni. La Răsărit de otomani sunt mișcări? - Nu, măria ta. În ținuturile Persiei, Uzun Hassan nu mai are forță să atace imperiul, mai ales după alianța cu Hanul Crimeii. - Hoarda de Aur? - Hoarda de Aur așteaptă. Nu are nici un tratat cu Înalta Poartă. - Bine, vitejilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o forță superioară, trupele de cavalerie care sosiseră În marș forțat În sudul Moldovei aveau să se pună În mișcare, declanșând un atac fulger asupra zonei În care fugarii ar fi fost reperați, indiferent dacă aceasta se afla sub stăpânirea otomanilor sau a tătarilor. Era un act de război pe care Ștefan și-l asuma. Căci, În definitiv, nu era decât replica dată unui act de război care Îl precedase, anume intrarea pe teritoriul Moldovei a unei forțe de comando aliate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
consumului de ghiulele și praf de pușcă pe timpul unui asediu Îndelungat. Asta putea Însemna un singur lucru: pârcălabul știa că asediul nu mai poate dura mult și voia să distrugă cât mai serios materialul de luptă și forțele umane ale otomanilor. Cu o seară Înainte se petrecuse, chiar, un fapt uluitor. Poarta cetății se deschisese și pe pod țâșnise un grup de călăreți care spulberase un regiment Întreg de ieniceri. Înainte ca cineva să-și dea seama ce se Întâmplă, călăreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Înfipse, zbârnâind, În scutul ridicat al Apărătorului care avea misiunea de a aștepta mesaje. Luptătorul o desprinse și fugi spre căpitanul Pietro, care deschise răvașul și Îl Întinse voievodului. Tunurile care lovesc cetatea Sucevei sunt distruse. Depozitul de muniții al otomanilor a explodat. Carele care aduc artilerie și ghiulele spre codrii Ilișeștilor au sărit În aer. Turcii caută, În haos, autorul atentatelor. Nu e nimeni. Voievodul Împături răvașul și i-l Întinse lui Alexandru, când o altă săgeată se Înfipse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
comanda celor o mie de călăreți. Din locul În care se aflau se vedea Întregul luminiș, și, mai jos, dincolo de pădurile Ilișeștilor, se Întrezăreau, vag, dealurile Sucevei. Tânărul privi călăreții, unii din ei plini de sânge de la prima Încleștare cu otomanii, sub comanda comisului Jurj. Aveau În priviri bucuria victoriei și setea de luptă. - Oșteni! le spuse Alexandru, aproape fără să ridice glasul. Suntem pentru prima oară Împreună. Aveți mai multă experiență de luptă decât mine. L-ați văzut, poate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din ceea ce el Însuși crease. Mașinăria de luptă inventată chiar de el funcționa cu totul altfel acum. Într-un fel, era firesc. Aceasta era ultima bătălie a Moldovei. Nici o altă oaste nu se mai putea ridica pentru eliberarea țării de otomani. Prin urmare, tot ceea ce știau deja turcii despre felul de a lupta al Moldovei era schimbat. Și, În sfâșit, sosi și ultimul semnal, care arăta că totul devenea absolut inexplicabil. Apărătorii În avangarda cavaleriei, atac În vârf de lance! Pietro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fără să spună nimic și Îl urmă pe Ștefănel. Avea să vină și timpul vorbelor. Acum era timpul armelor. * Semnalul care anunța moartea lui Amir Baian trecu peste armata lui Mahomed ca un fâlfâit negru. Amir fusese, multă vreme, aliatul otomanilor. Fusese cel mai bun războinic al Cuceritorilor. Apoi se aflase că acel războinic are un frate de sânge, care era chiar Marele Maestru. Mulți dintre spahii făcuseră parte din Ordinul Șarpelui și Săgeții și urmăriseră cu inima strânsă șarja nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Dar asta se va Întâmpla În altă zi și În alt loc. Și iată că, acum, decizia era a lui. Marele Maestru Îngăduise folosirea semnalului. Mongolii intrau În cercul morții. Erau câteva sute doar, În fața a zeci de mii de otomani. Cu toate acestea, intrau În cercul morții. Anunțau sfârșitul. Era un gest suprem. Midhat rămase impasibil, știind că cea mai mică mișcare a lui ar putea dezlănțui infernul. Toate gândurile lui se opriră În fața unei realități peste care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Rămaseră cele clare. Totul se derula pe două niveluri. Primul, o strategie sclipitoare și un curaj nebun. Cinci sute de mongoli și o mie cinci sute de Cuceritori izbeau cu o putere sălbatică un dispozitiv de cincizeci de mii de otomani. Și reușeau să provoace haosul. Al doilea nivel era cel invizibil. Apăruse o comunicare ciudată, din care mai lipseau doar cuvintele. Știa ce are de făcut. Era În armonie cu cineva. Știuse că strategia atacului cu Apărătorii scoși În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În copite trupuri, săbiile retezau capete. Vârful de lance condus de Oană pătrundea adânc În dispozitivul turcesc, căutând celălalt vârf de atac, condus de Ștefănel. Între ei se aflau aproape o mie de pași și peste douăzeci de mii de otomani. Dar cele două atacuri concentrice clătinau centrul armatei imperiului. Erau conduse de luptători care nu puteau fi doborâți. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! Lăncierii lateral! Lărgiți flancurile! ordonă Oană, rotind spada din Încheietură și spintecând umărul unui ienicer care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fi decât Apărătorii. Apoi urmară a doua și a treia. La două sute de pași În fața lor, iarba luă foc. Lipsiți de conducători, spahiii luptau doar ca să Împiedice Înaintarea Cuceritorilor. Dar linia de foc aprinsă de Apărători Îi derută cu totul. Otomanii din fața acelei linii căzură repede sub forța atacului condus de Marele Maestru. Cei aflați În spatele focului Începură retragerea spre flancul stâng, care părea stabil. Dar În câteva clipe, flancul stâng fu izbit de oștenii Scutului și Spadei. În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
semnalul mult așteptat. Retragerea. Pentru prima oară În campania din Moldova, Mahomed ordona retragerea tuturor trupelor. Din culmea luminișului, se vedeau limpede două șuvoaie puternice croindu-și drum spre inima armatei Semilunei. Pentru prima oară de la debarcarea dincoace de Dunăre, otomanii erau loviți cu o putere care Îi paraliza. Ștefan Înțelese ambele strategii și murmură: - Ce nebunie... Riscă să fie Încercuiți, dar lovesc exact În inima lui Mahomed... Pornim atacul pedestrimii! Înaintare la pas, pe tot frontul! Trebuie să sprijinim cavaleria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se retrăgeau deja instinctiv, căci nimeni nu mai avea curajul să-i stea În față. Flancul atacat de Oană se clătina și el sub loviturile Apărătorilor. Încetul cu Încetul, formația Cuceritorilor se afundă În pădurile din josul luminișului, În urmărirea otomanilor cuprinși de panică. Spre Suceava se auzeau semnale de ajutor și ordine de repliere. Răzeșimea condusă de Ștefan cobora și ea, eliminând ultima rezistență a ienicerilor. Căpitanul ajunse și el În pădure, căutându-l cu privirile pe Ștefănel. Dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe Ștefănel. Dar În hățișul codrului nu se puteau vedea decât umbrele hăituite ale turcilor Încercând să-și caute salvarea. Armata Moldovei cobora spre dealurile Sucevei, cucerind pas cu pas prima ei bătălie În fața sultanului. Răzeșii se Împrăștiaseră, În căutarea otomanilor care fugeau. Dispozitivul ordonat de Oană se fărâmița În bucuria victoriei. Și atunci, Într-o străfulgerare, căpitanul Îl văzu. Era un călăreț care Întorcea calul cu o smucire puternică de frâu și care măturase o clipă cu privirea tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a unui regiment de spahii. De departe, tânărul Stefano este extraordinar. Luptă cu o lejeritate nemaivăzută. 25 august. Vești de la corpul de oaste trimis la Răsărit. Cetatea Orhei eliberată. Lupte la Tighina. S-au ridicat satele și au năvălit asupra otomanilor. Dar și vești Îngrijorătoare. Corăbiile chemate de Mahomed au la bord Încă o armată. Iar dispozitivul otoman din jurul Cetății Albe e impenetrabil. Peste o sută de mii de oameni masați În câmpie, unde Ștefan nu poate angaja lupta din cauza diferenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a Îngenuncheat În fața lor. Un moment extraordinar. Oamenii plângeau de bucurie. Femei În zdrențe voiau să-i sărute mâinile. N-am văzut niciodată cum arată o țară eliberată de sub ocupația otomană. Poate fiindcă până acum, nici una din țările ocupate de otomani n-a mai putut fi eliberată. Am mereu senzația că asist la o minune. La un eveniment irepetabil. Pentru prima oară În istoria cuceririlor otomane, o țară a căzut și s-a ridicat. Oamenii care ieșeau din cetățile asediate veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Românești. Am privit frontiera păzită de trupele lui Laiotă Basarab, Întărite de trupe lăsate de Mahomed. Sultanul pierduse Moldova, dar nu putea pierde Țara Românească. Din informațiile la care am avut acces, am aflat că peste cincizeci de mii de otomani au fost lăsați pentru apărarea graniței, muntele, iar alți cincisprezece mii de oșteni munteni așteptau un eventual atac pe dispozitive de apărare amplasate mai jos de Focșani. Și am avut dreptate din nou, deși asta nu contează și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Românii au produs un document de caracter privat din anul 1792, în limba română; ungurii se bazează pe un alt document original în limba turcă, tot din acel an, ce conține o înțelegere a guvernului austriac de atunci cu cel otoman în privința fixării graniței. Ambele documente se contrazic și prin urmare comisiunea s-a decis a lua unul din ele drept bază a dezbaterilor {EminescuOpXII 302} sale. S-a primit documentul ungar, Dar reprezentanții români neavând decât împuterniciri limitate nu s-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
austriaci iau partea românului și-l apără la autoritățile otomane respective. Grecii de altă parte se silesc de a se impune românilor și a-i convinge că soarta li va fi mai bună sub guvernul din Atena decât sub cel otoman. Clasele inferioare ale românilor încep a se înclina încîtva cătră Austria, sânt însă contra Greciei. Clasele mai culte însă resping atât influența austriacă cât și cea elenă. Puținele școli române numără mai fiecare câte 70 de elevi cel puțin și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cetim răspunsul la nota colectivă privitoare la cestiunea fruntariei greco-turce pe care ministrul otoman de esterne Ab[b]edin Pașa, în numele Porții, l-a trimis ambasadorilor marilor puteri, în cuprinsul următor: Exelență, subsemnatul, ministru de esterne al Majestății Sale împăratul otomanilor, a avut onoarea să primească nota pe care i-au adresat-o Exelențele lor ambasadorii Germaniei, Rusiei, Marei Britanie, Italiei, Francei și trimisul Austro-Ungariei, la 15 ale lunei curente, asupra rectificațiunii fruntarielor grece. În această notă Excelențele lor reamintesc negociațiunile directe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
au adresat-o Exelențele lor ambasadorii Germaniei, Rusiei, Marei Britanie, Italiei, Francei și trimisul Austro-Ungariei, la 15 ale lunei curente, asupra rectificațiunii fruntarielor grece. În această notă Excelențele lor reamintesc negociațiunile directe ce s-au încercat de două ori de către plenipotențiarii otomani și heleni spre a aduce o înțelegere în această cestiune. Ei declară că, în fața acestor încercări nefructuoase, puterile semnătoare ale Tratatului din Berlin au crezut de cuviință să-și ofere mediațiunea lor și au însărcinat pe reprezentanții lor, întruniți la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ar fi venit în ajutorul domnului muntean așa cum promisese. Ar fi fost o ocazie strălucită de a-l înfrânge pe Mahomed în Țara Românească. Matei n-a înțeles, așa cum a făcut-o tatăl său, cât de importantă este lupta cu otomanii. A irosit o ocazie cu care Ungaria nu se va mai întâlni până la dezastrul de la Mohaci, din 1526. Abia când a devenit evident că Matei nu-l sprijină pe Vlad, atunci Ștefan cel Mare a încercat să-i vină în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atace cu ușurință Polonia și Ungaria. Prin victoria obținută, Ștefan cel Mare restabilea hotarul cu Imperiul Otoman pe Dunăre. Fără acest succes este greu de prevăzut cât de tragice ar fi fost consecințele pentru europeni, într-un moment în care otomanii le erau superiori din punct de vedere militar. Rezistența Moldovei a oferit europenilor răgazul de care aveau nevoie pentru a realiza un echilibru cu forțele militare otomane, echilibru care se înfăptuiește în următoarele decenii, datorită progresului pe care îl fac
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sunt cunoscute, dar așa cum opina Mustafa A. Mehmet „se poate spune că el nu diferea de ahd-name-ul sultanului Mehmed al II-lea”. Întrucât s-au purtat discuții în legătură cu tratatul de pace, este necesar să se arate natura relațiilor stabilite de otomani cu celelalte neamuri. Țările tributare lor erau împărțite în dar-al-ahd (Casa Profetului, Casa Păcii) și în dar-al-Islam (Casa Războiului). Cu o țară înscrisă în dar-al-ahd se încheia un tratat numit ahd-name (Cărți de jurământ sau Cărți de Pace), pe care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
extraordinare, unor eforturi care uimesc, dacă țineau seama de mărimea țării în comparație cu adversarii cu care s-a confruntat: două regate, unele dintre cele mai mari și mai bogate din Europa, regatul Ungariei și cel al Poloniei, și un imperiu, cel otoman, care reprezenta, în Europa, din punct de vedere militar, cea mai mare forță a timpului. Nu trebuie uitată nici confruntarea cu tătarii cărora moscoviții le plătiseră tribut până în timpul luptelor lui Ștefan cu turcii. Toți cronicarii străini, care se referă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]