3,713 matches
-
alege, deci, pe al cincilea, care este un om adevărat. În afară de cei patru zei repudiați, mai există încă alte două genii rele care au pierdut ocazia de a fi aleși și care vor să se răzbune din această cauză; ele pîndesc, deci, fiecare pas și fiecare acțiune a soțului iubitei lor cu intenția de a-i face rău dacă acesta ar greși cu ceva. Soțul urmărit nu comite însă nimic ce i s-ar putea imputa, pînă cînd, din neatenție, își
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
la Conferința de la Teheran din 28 noiembrie l decembrie 1943, unde fusese luată hotărîrea de a deschide cel de-al doilea front nu în Balcani, ci în Europa Occidentală". Ștemenko amintește că "guvernanții fasciști ai României, chiar după capitularea Italiei, pîndeau momentul de a se fofila în blocul american". Pe scurt, estimează militarul sovietic, "eliberarea României se prezenta ca o afacere foarte delicată dar și foarte complexă, fiindcă această țară era aliata Reich-ului hitlerist, iar mediile sale conducătoare complicii ticăloșiilor lor
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sa s-ar fi mângâind până una-alta cu părerea că revelațiile cărora ne-am grăbit a le da ospitalitate în coloanele noastre nu vor avea alt efect decât întărirea poziției d-sale ministeriale. O decepție apropiată pare că-l pândește. Se crede că, daca d-sa n-ar voi să se pătrunză de înțelesul acelor povețe, ele i se vor accentua mai bine cu ocazia prezintării noului proiect de lege a instrucțiunii. P. S. - în corespondența noastră din Iași se vorbea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
el o privire "revoltată" aceea ar distruge, ar arde toată schelăria "surelor văi de chaos" din jur. Eminescu nu este un "vânător", ci un pânditor al cerului. Nietzsche dorește întâlnirea cu zeul și-l urmărește ca pe un vânat. Eminescu pândește în "văile de chaos" în așteptarea unui semn scris în astre. Nu gestul individual al zeului este așteptat, ci legea scrisă după care se conduce și zeul și astrele. E o mentalitate de răzeș care crede în înscrisul zapisului. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
plâns, țârâit, urlet" din care se ridică peste tot râsul necruțător, de care se vor teme călugării lui Umberto Eco: "Voi, o umbră ce mi-a plăcut a zugrăvi în aer...". Oglinzile lui Borges sunt o continuă "multiplicare", "cristalul ne pândește", spune un vers al sau, "să simtă omul că e doar reflex / Și vanitate" (Oglinzile). La fel ca și cărțile, oglinzile borgesiene sunt o lume în lume, un labirint în labirint: "Iată locurile / unde se irosește tandrețea / și sufletul e
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nocivă, a efectelor în mai toate compartimentele vieții. Nici perimetrul artei monumentale nu e scutit definitiv de noxele comuniste. Dacă pictura, care și în comunism cu excepțiile ei reprobabile s-a ținut oarecum departe de ingerințele propagandei, nu mai este pîndită acum de jalnicele derapări, sculptura destinată forului încă este contaminată de trecut. Ca și în epoca depășită, veleitarii și interesații merg tandru, mînă în mînă, nas în nas, cu forțele de iz naționalist, urmărind, cu negustorească rapacitate, profituri propagandistice și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
obișnuite; rezultă o pierdere a stăpînirii de sine, remarcă subtilii analiști, un sentiment de panică suscitat de cea mai mică situație neprevăzută și o frică obsesională de străin, considerat "agent al violenței". La noi? Să fim, deocamdată, liniștiți: nu ne pîndește încă această psihoză a super-civilizației. Să ne cultivăm, pînă una-alta, cît mai înțelept posibil, unversul nostru lăuntric, atît de agresat de celelalte universuri, ale semenilor noștri. Picasso, invitat la o acțiune de binefacere. Se sugerează/solicită fiecărui participant suma
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fapt, aceiași compatrioți care ar putea avea capitalism (fie și decăzut) chiar aici, acasă, dacă nu i s-ar opune (mișel-prostește) prin vot. Păi, costurile pentru întreținerea progeniturii n-ar fi astfel mai mici? Un an electoral în care ne pîndește o mare primejdie. Accederea "marii coaliții roșii" (diagnostic Patapievici) la putere ne-ar arunca iarăși în brațele unui Răsărit pe care îl cunoaștem prea bine. Și asta, acum, într-un moment fast al istoriei postbelice, cînd Occidentul nu doar cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
simt oare junii de azi o frustrare? Nici vorbă. Boema lor e una a navigării interesat-dezinvolte pe talazurile agitate dar sclipitoare ale vieții libere în care trăiesc. Nouă, celor din hîrșita și supravegheata boemă de ieri, acești alți boemi, deși pîndiți de fadoare, ne par teribil de interesanți în ingenuitatea lor sobră și eficace. Două lumi. P.S. Dacă totuși vreunul din "boemii" cu mail de azi e curios să știe cum arăta boema de ieri, îi recomand pe ultimul ei mohican
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Apropo de cei care vin din urmă. Chiar dacă unii fete, băieți aderă la stilul nucă de cocos, o fac, sînt convins, din aliniere distrată la moda zilei. E adevărat, n-am surprins încă la nici unul din ei că ar fi pîndiți de morbul "ereditar" al lecturii, dar dialogurile cu acești căutători (și aflători) de nemaivăzut/ nemaifăcut sînt de-a dreptul fascinante. Prin plasarea lor în zona forărilor, adesea șocant-insolite. Nuca lor de cocos e plină de nutritivele sucuri primordiale. Cînd mi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puține șanse să-și mai revină, nu mi-am putut reprima resuscitarea unei amintiri de un comic retro. Defel comic atunci, în îndepărtații ani. Era unu' Fișel, de-o vîrstă cu mine, cam șaisprezece ani, cu care "definitivasem" un scenariu: pîndeam cînd unul intra într-o prăvălie și celălalt, fulgerător, îi ardea, de la spate, una peste ceafă, după care o rupea la fugă. Dacă aș fi extremist ceea ce e de-a dreptul imposibil aș marșa cumva pe rîca interetnică, sugînd din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fericită trebuie să fie o astfel de ființă, netrebuind să facă cu ochiul nimănui! Nici măcar soțului. Parteneriatul mai mult sau mai puțin tacit SUA-Rusia e o ochiadă mai mult sau mai puțin perfectă. Mai mult, pentru că același pericol terorismul îi pîndește în aceeași măsură pe amîndoi coloșii. Mai puțin, pentru că decalajele dintre ei sînt de sistem unul impus demult ca lider capitalist incontestabil, celălalt zbătîndu-se încă să iasă dintr-un comunism pernicios și, iată, atît de remanent (asistență nucleară către Iran
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de institut) știe/ simte că doar cu bruma lui de artă nu-și poate ostoi poftele lui prealumești. Și-atunci își caută coridoare unde ar putea evolua profitabil. Dacă a păstrat (din tată-n fiu) și instinctul adaptării, atunci va pîndi momentul cînd ai lui au nevoie de tovarăși de drum dintre... făuritorii de frumos și își va pune harurile, gospodărește, în serviciul cerut. Va deveni, pur și simplu, tipicul artist-activist de partid, înregimentat pînă-n măduva oaselor, ciupind gras din surse
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum bătrînilor. Aici excelența scenariului, regiei: cu un leitmotiv obsesiv: apa. Amîndoi soții se dedau cînd logodnici, cînd ramoliți plăcerilor apei. Apa, nu-i așa? ca baie amniotică primordială, în stare să-i umple de plăcere, dar a-i și pîndi cu primejdii imprevizibile. Marea, heleșteul, ploaia, umbrela, robinetul. Imperiul apei. În care cei doi își consumă de fapt viața. Ieșind din cînd în cînd la suprafață, dar ce suprafață! și dînd cărți, gîndind unic, oferindu-se ca nestemată comoară celorlalți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
artelor: pe cîmpii mîngîiate de alizeu, în zăvoaie, lîngă șuvița unui pîrîu. Dar și în locante, în dumbravă, grațiile artelor își dau mîna în dans, bucurîndu-se de viață. În tufișuri stau pani ochioși, care beau vin din pocale aurite și pîndesc pofticioși... Edenul e însă Eden. Întîlnirea artelor dincoace e o accepțiune pe cît de pretențioasă, pe atît de specioasă, de înșelătoare. Asistînd la întîlnirea artelor, sîntem frapați de ingeniozitatea cu care artele au fost chemate și confruntate, dezbrăcate și reîmbrăcate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tine...!, e scrisă, sigur, de Dürrenmatt. Referințe critice Măștile absurdului În Regulamentul de bloc, același joc de planuri, cu acea glisare a firescului în absurd care e una din iscusințele de tehnică dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în vileag chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
învățat încă să spună da și nu... Groparul: Ehe, fugarule dragă, cuvintele astea sînt prea mari pentru gura noastră... Pentru că în spatele fiecărui da stă ascuns o jumătate, sau chiar un nu întreg... Și cu nu-ul se-ntîmplă la fel... este pîndit de un oarecare da... Octav: Bine, și-atunci? Groparul: Și-atunci, prietene, lasă întrebările să alunece între două răspunsuri... măcar! Octav: Nu, Socrate, asta-i o șmecherie soioasă și atât. Lunecarea asta "necesară" aruncă în aer toate certitudinile! Groparul: Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
părințelul! Nu te-a iertat că te-ai jucat de-a parastasul! Groparul: Da... Numai că mi-a făcut un bine. Octav: Adică iar l-ai păcălit... Groparul: Păi da... mă cam plictisisem cu îngropatul... cum s-ar spune, mă pîndea rutina... aceleași frînghii... același capac bătut în cuie... aruncatul țărînii... începusem să nu mai am nici o emoție... nici un gînd mai nou... Octav: Plafonarea... Groparul: Da... La dezhumări e cu totul altceva... e mai multă seriozitate... fără lacrimi, fără disperări... doar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe care doar dascălul o are În cap!), care nu trebuie să facă rabat de la valorile individului și situației pentru care este pregătit. Magistrul trebuie să fie stăpân pe sentimentele sale, să fie uneori distant, chiar „dur”, pentru că celălalt Îl pândește permanent, Îi exploatează slăbiciunile și i se „urcă În cap”. Fiecare dintre protagoniști are o anumită experiență de viață sau o maturitate afectivă care nu au cum să se suprapună. Fiecare Îl „judecă” afectiv pe celălalt plecând de la referințe valorice
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
tocmai am vorbit cu marele șef, aveți undă verde. Să faceți treabă bună... Și repede... Hai să trăiești!” E și țepos, dar și blajin; ascultă de alții, dar poruncește și de unul singur; se uită cu Înțelegere la trecut, dar pândește și zorii viitorului; e cu inima la datul mioritic, dar și cu mintea la Europa În facere; respectă trecutul, dar construiește și noul; ascultă de cei bătrâni, dar dă aripi și celor tineri; e și cu unii, și cu alții
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
bătrâni și clasici”), jiletca roșie a lui Théophile Gautier strălucind pe baricadele lui Hernani Împotriva „anticilor”. Iar În adânc, spiritul rebel care le atrage numele de bousingots 1. Totul devine Însă la un moment dat o simplă modă, o exagerare pândită de ridicol. Nu e deloc surprinzător că un fost adept, nimeni altul decât Gautier, se ridică la scurtă vreme Împotriva lor și, În 1833, publică Les Jeunes-France, carte tandră și necruțătoare În același timp. Cei mai mulți dintre ei frecventează „Le Petit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îi datorăm următorul aforism: XXII Spiritul stăpânei poate fi ghicit de cum Îi treci pragul casei. Această vastă și veșnică imagine care este reprezentarea 1 averii de care dispuneți nu trebuie niciodată să fie modelul ei deformator; v-ați afla atunci pândit de două primejdii la fel de mari: avariția sau neputința. Or, fiind prea Înfumurat sau prea modest, nu vă mai conformați acelei unități al cărei principal beneficiu este Înscăunarea unui fericit echilibru Între forțele producătoare pe care vă bazați și forma exterioară
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
deschis celebrele "ferme de partid", unități de producție, export, import și comerț dubioase, care aprovizionau frigiderele "tovarășilor". În rest, populația deținea monedă, dar nu existau mărfuri. Oamenii umblau obosiți și agitați pe străzi, purtând o plasă goală în mână și pândind magazinele alimentare, în speranța că "se bagă ceva". În momentul în care "se băga ceva", se așezau brusc la coadă și așteptau să vadă ce pot cumpăra. O bucată de salam, o gheară de pui, un ou, o bucată de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
n-a ieșit din cuvântul grupului, adică acela care a urmat întotdeauna clopotul turmei"1236. Am creat un cerc vicios, în care opinia și individualismul sănătos, creator de inițiativă, și care poate sparge barierele sunt rapid și grav pedepsite. Ne pândim unii pe alții în speranța că "va face o greșeală", după care urmează reclamația, ancheta, răzbunarea și în sfârșit pedeapsa celui "vinovat". Nu există popor care să trăiască cu mai multă intensitate și cu mai multă preocupare drama celui așezat
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
pe care le crede profitabile. În fine, Rică Venturiano, „student în drept și publicist”, cu logosul lui aiuristic, garnisit cu bombastice, incoerente slogane gazetărești și trădând dubioase lecturi romanțioase, se profilează ca un june de viitor. Sub aparenta lui ingenuitate pândește o ambiție care îi va servi, desigur, în carieră. De altfel, în comedia Titircă, Sotirescu & comp. plănuită de C., ar fi urmat să ajungă deputat. O capodoperă miniaturală este farsa într-un act Conul Leonida față cu reacțiunea (1880). Sunt
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]