1,745 matches
-
putea să împiedice curiozitatea ochiului? Și chiar dacă ochii poți să-i închizi îndată, urechea n-o poți astupa întotdeauna și pot pătrunde în ea, fără să vrei, vorbe spurcate, rușinoase, ademenitoare, bârfitoare, hulitoare. Oare dacă auzi vorbele unui pederast, nu păcătuiești cu auzul, chiar dacă nu faci ce face el? Câte păcate nu face gura, ba chiar dintre acelea pentru care s-ar cuveni oprită de la împărtășanie? Limbuția, clevetirea, calomnia, hula - acestea sunt păcate cu gura. Dar chiar dacă mâna nu face
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sau cu toate, de voie sau de nevoie, cu știință sau cu neștiință, sau din întărâtare sau din deprindere, nebuneșe am alunecat; sau, cu gânduri viclene și cu ușurință deșartă, ne-am întinat; sau, cu orice chip de greșeală, am păcătuit, din aducere aminte și din obiceiul cel rău și cumplit; iartă-ne nouă și lasă toate, întru tot îndurate, Preabunule și Mult-milostive. Și ne dăruiește, Bunule, deșteptare și putere, ca să facem voia Ta cu bună plăcere, în chip desăvârșit. Ca
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
un registru periculos de tranșant și, uneori, poate chiar nedrept, se încheie cu un diagnostic necruțător: „Uriaș cu picioare de lut, islamul nu-și găsește încă personalitatea. Nici ca formă de civilizație, nici ca structură de guvernare. Ca religie, el păcătuiește prin minoritățile sale agitate, și anume cele mai violente. Ca structură de guvernare, el suferă în chip lamentabil de o multitudine a centrelor decizionale, care nu ezită să se urmărească și să se anuleze reciproc”. (Jurnalul Național, 17 septembrie 2004
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Pontificii Romei, și aprobat de Arhiereii noștri. Vă îndemn cu vorbele de foc ale Sf. Petru: „Fraților, cu atât mai vârtos să vă siliți, ca prin fapte bune să faceți sigură chemarea și alegerea voastră, căci făcând astfel nu veți păcătui niciodată. În chipul acesta vă va fi odată cu prisosință intrarea în veșnica împărăție a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos” (Sf. Petru c. 1.10-11). Știți prea bine, fraților, care e chemarea noastră ca și creștini. Ne-o spune apostolul neamurilor
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
origine traumatică", agravată de multiplele "bacterii, viruși și felurite toxine", care proliferaseră în timpul celor "cinci sau șase ore de schimb salivar" cu Leslie. Fără a avea niciun risc de sifilis, suferința tânărului scriitor este așadar legată de felul în care "păcătuise": sărutul, erzaț al relației carnale înfăptuite. De la semi-virgină la semi-emancipată Maladie a flirtului, perversitate a ațâțătoarei, înșelăciune nerușinată, conflict amoros și "mic război între sexe". Regăsim în acest episod din Alegerea Sofiei toate temele dezvoltate cu cincizeci de ani mai
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fiecare din noi, cei micii, aveam cozonacul nostru și așteptam nerăbdători să-l gustăm, dar acest lucru nu se întâmpla decât în ziua de paști, pentru că mama veghea mai ceva decât acel Doamne-doamne care ne putea pedepsi, că am fi păcătuit. În Vinerea mare mergeam la aer, îmbrăcam pentru prima oară ceea ce ne cumpăraseră și pregătiseră părinții pentru noi, îmbrăcăminte nouă de paști, c ă trebuie să știți, ocrotitorii noștri nu lăsau să treacă un paște sau zi de crăciun fără
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Eram mândri, nevoie mare, de îmbrăcămintea, încălțările ori ceea ce puneam proaspăt pe creștetul capului. Trecerea pe sub masa aerului era prilej de duhovnicie, de sfială și bucurie, dar și un fel de joacă pentru unii mai struluibatici, că mai mul t păcătuiam decât ne lepădam de păcate. Sâmbăta era destinată vopsirii ouălor, ritual la care participam și noi copiii, care ni le alegeam pe cele mai „tari”, bune să iasă învingătoare a doua zi la ciocnitul, când ziceam „Hristos a înviat”. După ce
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
morală, dar deocamdată una mai bună nu a fost găsită. Unii spun și cred că pe bună dreptate că acest permis seamănă cu indulgențele din Evul Mediu, când îți cumpărai cu bani iertarea păcatelor adică, de fapt, permisiunea de a păcătui. La Bruxelles s-a decis chiar ca unele țări estice ale UE să-și poată păstra, pentru o vreme, adică până în 2013, industriile poluante chiar și fără a plăti această taxă cu alte cuvinte, să păcătuiască fără niciun fel de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
fapt, permisiunea de a păcătui. La Bruxelles s-a decis chiar ca unele țări estice ale UE să-și poată păstra, pentru o vreme, adică până în 2013, industriile poluante chiar și fără a plăti această taxă cu alte cuvinte, să păcătuiască fără niciun fel de pedeapsă. Desigur că organizațiile ecologiste precum Greenpeace sau WWF au protestat, dar fără efect, pentru că încă o dată s-a dovedit că realitatea efectivă este mai puternică decât cea care ar trebui să fie (Sein este întodeauna
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
prezentăm la Sfântul Altar sau la amvon ca să luăm atitudine, așa cum se cuvine să facem, împotriva păcatelor poporului, imitându-l pe regele David, descumpănit în fața nenorocirilor care s-au abătut asupra Ierusalimului, fiecare dintre noi să exclame: «Eu, eu am păcătuit, eu am săvârșit păcatul; dar aceștia, care sunt turma Ta, ei ce-au făcut? O, Doamne, ridică-Ți mâna împotriva mea și împotriva casei mele» (2Reg 24,17)“. 6. Lecția istoriei Se pune întrebarea: în fața acestei lumi care se reînnoiește
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
slujească trezirii din vrajă, pentru ca principiile greșite ale omului să se arate așa cum sunt în consecințele lor oribile, ca lumea să-și deschidă ochii în fața înfricoșătoarei realități a faptelor, dacă nu se mai învrednicește să creadă vocii lui Dumnezeu. „Am păcătuit de umanism și de suficiență; trebuie să ne întoarcem și să recunoaștem totala noastră dependență de Dumnezeu, fără de Care nu putem face nimic; am fost atât de orgolioși de realizările noastre încât am crezut că l-am depășit pe Dumnezeu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
am fost atât de orgolioși de realizările noastre încât am crezut că l-am depășit pe Dumnezeu și legea Sa, iar acum trebuie să mărturisim cu umilință neputința noastră înnăscută în a rezolva problemele cele mai elementare ale vieții; am păcătuit de rebeliune și de mândrie, iar acum trebuie să ne plecăm înaintea lui Dumnezeu pentru a implora intervenția Sa miraculoasă și salvatoare. Ceasul intervenției divine, în cele omenești, nu poate fi prea departe. Pentru că în aceste timpuri, multe suflete de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
este goală, retorică, în afara timpului nostru, un exercițiu de noțiuni universale, fără înflăcărare și fără viață, fără aderență la publicul căruia îi este adresată. Mai puține cuvinte și mai mult suflet, mai multă gândire simplă și actuală! Chiar și noi păcătuim de un pic de danunțianism, sunet de expresii fără gândire, cuvinte aruncate în vânt”. 47. Arta de a se face înțeleși De altfel, sunt puțini aceia care cunosc arta de a se face înțeleși. Nu este simplu să expui cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Nu le În credința nimic. Du-te repede acasă și așteaptă. Voi căuta să aflu Între timp ce-i cu Bodo. Rotofeiul se trânti la pământ, cu fața În țărână: — Mea culpa! Mea maxima culpa! Am mințit, nobilă domniță, am păcătuit, am mințit, mărturisesc plin de rușine și de căință, dar nădăjduiesc că Preacurata Fecioară și Sfântul nostru patron Trudperd nu mă vor pedepsi prea aspru. Ei citesc În inima mea și știu că intențiile mele sunt cele mai curate. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mii, sute de mii de oameni, milioane de ființe umane își puneau, tremurând și dezorientați, aceeași întrebare: De ce, Doamne? De ce? Tu, care ne-ai făcut, Tu, care le cunoști pe toate, inclusiv gândurile noastre, știi prea bine că n-am păcătuit cu nimic față de Tine, că suntem toți nevinovați. Da, vor fi fiind printre noi și ticăloși, precum sunt eu. Dar de ce permiți o moarte înfiorătoare, planificată prin gazare, la Auschwitz și în toate celelalte lagăre ale morții? De ce gulagurile, pogromurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
atâtea decenii și atâtea cunoștințe și prietenii literare și artistice am trăit o seamă de întâmplări și vesele și triste. Unele sunt prea lungi pentru un interviu, altele prea personale spre a le scrie-n public, iar cu altele aș păcătui dacă le-aș scrie. Deocamdată, rămân în jurnalul meu personal iar cândva le voi da o culoare puțin mai "impersonală" fără a cita nume. Mai interesantă mi s-ar fi părut întrebarea cum i-am cunoscut pe cei începând cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un sentiment firesc de vinovăție și rușine. Preotul P.K., unul dintre cei mai batjocoriți deținuți din Gherla, i s-a confesat printre lacrimi lui Octavian Voinea, care încerca să îl încurajeze: ' Domnule Voinea, am coșmaruri. Nu pot dormi noaptea. Am păcătuit împotriva lui Dumnezeu comparându-mă cu Iisus Hristos. Un glas de diavol îmi sună mereu în ureche că eu am suferit mai mult decât Hristos'. K. i-a povestit că a fost bătut la tălpi și pe tot corpul gol
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Necredinciosul. Ghiciți ideea: minunile trebuiau verificate! Obligatoriu! Îndoiala proprie muritorilor care-și clamează credința în Dumnezeu, în Fiul Său, în minunile Lui, dar dacă i-ar apărea în față - Iată-Mă, Eu sunt, am venit aici special pentru tine! - va păcătui nerecunoscându-L. Cât de evidentă va trebui să fie minunea pentru a-L recunoaște și a-I cădea în genunchi? Constatând, cu regret, netemeinicia credinței oamenilor, mă tem că sunt condamnați să nu-L recunoască niciodată, oricât de evidentă I-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
inimă pe care ați știut să le arătați peste tot locul și întotdeauna.” Cuvinte care se completează cu altele din Ordinul Direcțiunii Generale a Poliției nr.22185 din 28 martie 1935 referitor la cercetările polițienești publicate în revista care, adesea, păcătuise prin lipsă de perspicacitate, de bunăvoință și interes profesional pentru descoperirea adevărului: întrebuințare de mijloace barbare, ca bătaie, schingiuiri etc. nu numai că nu duc la vreun rezultat în descoperirea adevărului, dar dezonorează și pe funcționarul ce le aplică și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai bine să greșim mărturisind, decît să înecăm în iremediabil tăcerea celor care nu pot vorbi dincolo, în Țară, pentru că soarta le-a legat limbile". Constatînd disponibilitatea de a colabora cu regimul comunist a unor personalități culturale, mulți dintre ei păcătuind din frivolitate, "fie cu un miticism solemn ( G.Călinescu), fie cu o condescendență rușinată (T.Vianu), fie cu un cinism mereu așezat (Mihai Ralea), fie cu un neo-ciocoism estet (Al. Rosetti)", autorul volumului Românește consideră că talentul singur nu îndreptățește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
averii, va fi eliberat după 6 ani, în 1964. Aflăm în Antologie... o mărturie cutremurătoare a preotului Papken Keropian, consemnată de Octavian Voinea. O vom reda, în mare parte, fără comentarii: "Domnule Voinea, am coșmaruri. Nu pot dormi noaptea. Am păcătuit împotriva lui Dumnezeu, comparîndu-mă cu Iisus Hristos. Un glas de diavol îmi sună mereu în ureche că eu am suferit mai mult decît Hristos. De ce părinte! Iisus a suferit vreo 24 de ore sau poate ceva mai multe, pe cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
inima, dar nu tîmpiți. Cînd nu cădem în păcat o putem face de frică, ori din dragoste: cum o fac sfinții și caracterele superioare, dar nu mai puțin din rușine: După ce l-ai cunoscut pe Hristos îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine" (N. Steinhardt). Scena Tatălui care îl trimite la închisoare, precum mama lui Ștefan cel Mare pe domnitor la bătălie, e remarcabilă. În 31 decembrie 1959, revenit de la Securitate, după nararea celor petrecute, Tatăl, bătrînul evreu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și ei. Mai departe, Hristos iartă ușor și pe deplin. Șmecherul nu iartă niciodată, ori dacă se înduplecă (fără ca să ierte), o face greu, în silă, cu țîrîita. Pe cînd Domnul: Nici eu nu te osîndesc. Mergi și nu mai păcătui. Nici eu nu te osîndesc..." A fi creștin e totuna cu statutul de aristocrat. Cunoscuta deviză masonică a revoluției franceze: libertate, egalitate, fraternitate este redată integral, așa cum circula în urmă cu mai bine de două veacuri: libertate, egalitate, fraternitate sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
politice!Ă, nu a apreciat textul meu; după doi ani de așteptare și de „lucru pe text” cu inimoasa mea redactoare de carte, Ioana Andreescu, mi-a declarat ritos, în ședință cu secția de proză, că manuscrisul și stilul meu păcătuiesc prin „mari digresiuni inadecvate tramei epice...”. La replica mea că același lucru se întâmpla la Th. Mann și Proust m-a privit senin cu ochii săi albaștri și mi-a declarat că nu-i plac acești autori! (Erau anii în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de limbă în sânul căreia m-am născut (care „m-a făcut posibil”!Ă m-au legat, mai strâns, mai tiranic și mai profund decât, se pare, toate faptele și argumentele ce pledau contra acestei decizii - acestor decizii, deoarece am „păcătuit” în repetate rânduri prin aceste „întoarceri” în țară. (Întoarceri din care unii „corifei” ai emigrației pariziene au făcut un argument contra autorului Breban care era publicat la Paris, colorându-l în ochii presei literare franceze și ai mediilor ca „dubios
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]