1,817 matches
-
că în partea dinspre apus (a Cetățuiei) au fost apărat și prin un zidu de piatră însă astăzi nu se cunoaște decât ca o urmă de șanțu părăsitu și se vorbește că acel locu ar fi servit de apărare contra păgânilor... Se zice că se găseau mai înainte bucăți de fier, hârburi și se vedea sfărâmături de cărămizi și altele, însă acuma s-au răspânditu toate acele semne...". După părerea noastră această „Cetățuie“ este o horodiște prefeudală care a servit ca
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
două părți. În timp, fiind nevoiți să viețuiască în pădure, fiecare grup de fugari au format noi sate, unul dintre acestea fiind satul Sălățig iar celălalt fiind satul Mineu. Aceeași poveste mai spune că, pentru a nu lăsa pe mâna păgânilor clopotele bisericii, acestea au fost aruncate într-o fântână, iar acestea - în noaptea unei anumite sărbători - se pot auzi cum bat. Academicianul Ștefan Păscu, în lucrarea să „"Voievodatul Transilvaniei"”, pomenește de existența unei cetăți țărănești din pământ în localitatea Sălațig
Sălățig, Sălaj () [Corola-website/Science/301830_a_303159]
-
Neagu, Pandelie Toader Neagu. Se zice că pe atunci, fiind preot V. Lazăr cînd se distrusese fostele sate Murgești și Glodeni și abia se înființase satul Bereasa, care avea 13 case, acel preot Vasile venea la slujbă înarmat de frica păgînilor. La început biserica a fost acoperită cu stuh, pe urmă cu șindrilă și abia pe la 1855 cu tablă de fier vopsită cu roș. Ctitorii care au contribuit cu bani, materiale și osteneală sunt următorii:Peot Mihai Lapteș cu soția sa
Bereasa, Vaslui () [Corola-website/Science/301863_a_303192]
-
nu erau fixate. La biserica din bordei a slujit mai întâi popa Dinu din Catane, despre care se spune că avea de obicei să doarmă în gârliciul bisericii, învelit în cojoc și cu bâta sub cap, ca să nu-i fure păgânii icoana și să nu calce vitele peste mormintele din jurul bisericii. Din acest cimitir au fost mutate câteva pietre funerare, din calcar cochilifer, colțuroase și cu inscripții chirilice, cam șterse, în capătul cimitirului cel nou, de la marginea satului. După tradiție, bărbații
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
orice preț, i. e. prin constrângere. Furkânul afirmă: „Nu este silă în credință” (II, 257); (ii) Dar al-Harb (reședința Războiului), restul lumii, care se împarte în două: - Ahl al-Kitab - „Poporul Cărții”, format din Evrei și Creștini; - Mushrikun - politeiștii, idolatrii (sau kafirun - păgânii). Cei dintâi păstrează o revelație adevărată, chiar dacă incompletă sau nedesăvârșită, de aceea beneficiază de toleranță, cu condiția să accepte statutul de subordonați (dhimmi) și să plătească un tribut (jizya). Acesta este sensul în care este interpretat îndeobște versetul: „Luptați-vă
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
Charles al VI-lea a fost informat în ziua de Crăciun de înfrângerea suferită de cruciați. Cavalerii din Europa Occidentală și-au pierdut în scurtă vreme intereseul pentru cruciade. Luptele aveau să mai continue în Spania și în Marea Mediterană, împotriva păgânilor din Europa de Nord, dar Occidentul nu a mai lansat alte expediții militare de amploare după această înfrângere. Anglia și Franța au reluat după puțină vreme luptele lor. Țara Românească a continuat lupta antiotomană, reușind să oprească expediția turcilor de anul următor
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
sibienii nu îl girează cu încrederea lor, acesta încercând în fel și chip să le câștige bunăvoința, așa cum rezultă din mai toate scrisorile adresate acestora afirmând că „[...] nici țara domnului meu, craiul, nu va avea liniște. Fiindcă am stătut contra păgânilor, voi mi-ați scornit vorbă că m-am dat turcilor; dar noi slujim domnului nostru, craiul, și sfintei coroane și cine va minți... [urmează un blestem "n.t."]. Eu m-am dus la turci, dar nu de voia mea și
Alexandru I Aldea () [Corola-website/Science/298662_a_299991]
-
instrumente ale „păcatului”: oglinzi, produse cosmetice, haine elegante, instrumente muzicale, obiecte de artă, cărți considerate imorale și textele în manuscris ale cântecelor laice. Savonarola luptă nu numai împotriva desfrâului și a modului de viață ostentativ opulent, ci și împotriva cultului păgân antic și, ca o consecință, împotriva artei insuficient pătrunsă de spiritualitatea creștină. Călugărul înzestrat cu un talent oratoric de excepție a captivat masele, înspăimântându-le cu viziuni apocaliptice. El impune oamenilor rigoare morală și un ascetism religios radical, fiindcă acestea
Girolamo Savonarola () [Corola-website/Science/299537_a_300866]
-
să vă îndreptați zelul și înverșunarea voastră împotriva evreilor?Ei sunt imaginea vie a patimilor Mântuitorului. Nu ne este deci îngăduit să-i persecutăm și nici chiar să-i alungăm. Nu pe ei trebuie să-i lovească sabia, ci pe păgâni." Deoarece aceste admonestări epistolare au rămas fără efect, în ultimele luni ale anului 1146 Bernard a plecat personal în Flandra, Lorena și Renania. Deși nu vorbea germana, succesul său a fost enorm iar el a reușit să stăpânească mișcarea cruciată
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
Nürenberg de către Sigismund de Luxemburg. La scurt timp însă, în 1436, numele lui a fost șters de pe lista cavalerilor. În anul 1432, la numai un an de la înnobilare, contrar statutului creștin al Ordinului care avea ca scop protejarea creștinătății de păgâni, în speță de amenințarea otomană, Vlad i-a condus personal pe turcii care au asediat și incendiat Cetatea Severinului, fiind uciși toți cavalerii teutoni din cetate. ""Puterea Dragonului"" Patronii spirituali ai Dragonului sunt Sfântul Gheorghe, Sfântul Arhanghel Mihail și Sfânta
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
nord-estul orașului. Roma, după o perioadă lungă de glorie împotriva dușmanilor săi, era acum la mila cuceritorilor săi externi. Scrierile contemporane au înregistrat cu mirare multe cazuri de clemență ale vizigoților: biserici creștine salvate de ravagi, protecția acordată mulțimi, atât păgânilor și creștinilor care au găsit refugiu acolo, vase de aur și de argint, care au fost găsite într-o locuință privată, cruțată pentru că a apărtinut Sfântului Petru. Dar chiar și aceste cazuri excepționale arată că Roma nu a fost scutită
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
începând cu moartea fratelui său Grigore și ruptura cu Grigore Nazianzus. La acestea se adaugă situația generală din Imperiul Roman și atacurile goților. Sf. Vasile moare în anul 379, iar la înmormântarea sa participă un imens număr de creștini, evrei, păgâni, localnici și străini, ca dovadă a marii sale popularități. Scrierile sale au o mare importanță teologică și au fost traduse pe tot globul. Sf. Vasile a scris câteva cărți împotriva lui Eunomius și a arianismului în general, în care apără
Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/299845_a_301174]
-
fals nemaiauzit; pelerinajele la Roma și sărutarea picioarelor papei să înceteze. „Ne-am săturat de cerșetoria și de dezmățul Ordinelor călugărești; preoții să se căsătorească și să nu mai trăiască, mai departe, într-o rușinoasă stare de promiscuitate; afară cu păgânul Aristotel din teologie; Sf. Scriptură să fie pusă în centrul ridicării poporului”, erau unele din tezele lui Luther. Al doilea manifest, a apărut în octombrie, același an, cu titlul: Despre captivitatea babilonică a Bisericii, era redactat în limba latină și
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
o posibilitate, dar și un incendiu accidental. Intervenția divină a fost explicația preferată în rândul istoricilor creștini ai timpului. Sprijinul lui Iulian acordat evreilor, venind după ostilitățile manifestate de împărații dinaintea sa, au făcut ca evreii să-l numească „Iulian Păgânul” (sau Apostatul).
Iulian Apostatul () [Corola-website/Science/299883_a_301212]
-
și misterele, pe de alta. Pentru a frâna răspândirea masivă a creștinismului, scriitorii păgâni recurseseră la vechile mituri platonice, conferindu-le, astfel, un puternic simbolism. Celsus în sec. al III-lea, Porfir în sec. al II-lea, împăratul Iulian, Partidul “păgân” al lui Symmachus și platonicienii Macrobius și Servius, la sfârșitul sec. al IV-lea, vor opune totalitarismului creștin o viziune religioasă pluralistă, străduindu-se să înglobeze și să recupereze toate credințele trecutului, chiar și acelea care, la prima vedere, repugnau
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
8 ani ""Collegium Maroniticum"", pentru credincioșii de confesiune maronită (din Liban). În 1622 lucrarea acestor colegii, încă nu îndeajuns eficientă printre ortodocși, este completată de înființarea organizației „"Sacra Congregatio de Propaganda Fide"”. Rolul ei era aducerea „necredincioșilor schismatici, eretici ori păgâni” în ascultare față de scaunul Romei. Ea a fost întârită în 1627 de "Collegium Urbanum", destinat în mod global pregătirii clerului provenit din teritoriile orientale, dar nu numai. Realizatorul acestora au fost Papa Grigore al XV-lea (1621-1623) și Papa Urban
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
numelui „Rutenia Albă”. O teorie etno-religioasă sugerează că numele utilizat pentru descrierea părții din vechile pământuri rutene aflate în granițele Marelui Ducat al Lituaniei care fusese populată predominant de slavii creștinați, spre deosebire de Rutenia Neagră, care era predominant locuită de baltici păgâni. O explicație alternativă a numelui este pe marginea hainelor albe purtate de slavii autohtoni. O a treia teorie sugerează că vechile pământuri rutene necucerite de tătari (adică Połack, Vicebsk și Moghilău) fuseseră denumite „albe”. Alte surse susțin că înainte de 1267
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
augusta" soției sale Fausta și mamei sale, Helena. În anul 326, Constantin l-a ucis pe fiul său mai mare, Crispus, care a fost acuzat (pe nedrept) de adulter cu Fausta. Trebuie subliniat faptul că Crispus, ca și Fausta, rămăsese păgân, fapt ce ar fi putut crea o dușmănie între el și tatăl său. Execuția a fost săvârșită la Pietas Iulia, în Istria. În același an, dându-și seama de greșeala făcută, la scurt timp după moartea lui Crispus, Constantin a
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
în biserica din Hvalsey. Doar fundațiile bisericii reamintesc și astăzi de viața rurală a vikingilor. Mai târziu Danemarca-Norvegia a revendicat teritoriul și, după mai multe secole de nici un contact dintre vikingii din Groenlanda și scandinavii, s-a răspândit teama că păgânii s-au întors, așa că s-a organizat în 1721 o expediție misionară pentru a restaura creștinismul în insulă. Cu toate acestea, din moment că nu a fost găsit nici un viking în Groenlanda, Danemarca-Norvegia a început să boteze nativii inuiți groenlandezi
Groenlanda () [Corola-website/Science/297954_a_299283]
-
s-au contopit într-o perioadă mai lungă de timp. Astfel, masoneria lucrătoare ar fi putut proveni din colegiile romane prin intermediul breslei zidarilor din Evul Mediu, în timp ce masoneria speculativă ar fi putut proveni din rândurile patriarhilor ebraici și din misteriile păgânilor. Dar sursa de inspirație ce nu poate fi negată este Cabala evreiască... Cert este că, atunci când au fost concepute ritualul și statutele masoneriei în 1717, cu toate că au reținut anumite fragmente ale vechilor doctrine egiptene și pitagoreice, versiunea iudaică a tradițiilor
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
11 iulie 1572, prin trădarea boierului Ieremia Golia, turcii și tătarii au invadat Moldova. La apropierea lor de Mănăstirea Râșca, călugării au coborât clopotele din turn și le-au aruncat în iazul din fața mănăstirii, ca nu cumva să le ia păgânii pentru a face gloanțe din ele. Apoi au fugit prin păduri pentru a se adăposti. Mănăstirea a fost prădată de tătari, ea rămânând în ruină timp de aproape 40 ani. După mai bine de o jumătate de secol de la construirea
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
predat însă în scurtă vreme lui Raymond în schimbul permisiunii de liberă trecere spre Ascalon pentru el și cei câțiva oșteni care-l urmaseră. Gesta Francorum afirmă că în Ierusalim au scăpat cu viață câțiva locuitori. Autorul anonim a scis ""Când păgânii au înfrânți, oamenii noștri au pus mâna pe mulți dintre ei, atât bărbați cât și femei, ori ucigându-i ori ținându-i prizonieri, după cum au dorit."" Același autor mai aduce următoarea mărturie: "["Conducătorii noștri"]" au ordonat de asemenea ca toți
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
timp ce întreg orașul era plin de cadavrele lor; și astfel sarazinii vii au târât morții în fața porților de ieșire și i-au aranjat în stive de parcă erau case. Nimeni nu a văzut sau auzit de un asemenea măcel al păgânilor, pentru rugurile funerare fiind făcute piramide din trupurile lor și nimeni nu știe numărul lor cu excepția lui Dumnezeu."" După masacru, Godfrey de Bouillon a fost numit "Advocatus Sancti Sepulchri" ("Protector al Sfântului Mormânt") pe 22 iulie, el refuzând să fie
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
trăiau în țara noastră și nuexistă ciumă mai periculoasă decât dușmanul care trăiește în sânul familiei. Ei nu numai că omorau pe ai noștri, când aceștia mergeau singuri pe străzi, sau îi prindeau și îi vindeau apoi în robie la păgâni, ci se și împotriveau să lucreze pe câmp pentru a distruge pe ai noștri cu foamea. Preferau să rabde de foame în loc să facă vreun serviciu poporului nostru, considerându-l dușman. Nu numai în afara orașelor drumurile erau nesigure, dar și în
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
germani și slavi durau de ceva vreme și a fost nevoie de puterea de convingere a lui Bernard pentru a se oferi indulgențe germanilor care luptau împotriva slavilor. Expedițiile germanilor nu era de natură tradițională cruciată, de vreme ce se lupta împotriva păgânilor, nu împotriva musulmanilor și nu aveau nicio legătură cu Țara Sfântă. Astfel, a doua cruciadă a avut o caracteristică diferită față de cea dintâi. Pe 6 februarie 1147, cruciații francezi s-au întâlnit la Étampes pentru a discuta despre ruta de
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]