2,791 matches
-
îmbrăcase. Cică fusta a verde nu se asorta cu pistruii și cu părul ei roșu. S-a dus acasă și-a tirat rochia a roșie pe hoit și, deodată, 50 DANIEL BĂNULESCU străduiau să ne înfășoare, treptat, în pânza de păianjen a sporovăielilor lor... - Pe al cincilea monarhist - reluă strategia învăluitoare negriciosul - l-a ouat mă-sa cu șmecherezul de-a se găsi, cu hoitul, exact în aceiași vreme, în două locuri complect diferite... Bei, ca exemplu, aici cu el o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe la un ceas pustiu din noapte, Cârmaciul, convoiul, pe când se înturna de la slujbele sale de la Comitetul Central, dă înapoi limuzina, se descalță de ea, așează urechea pe grătarul canalului de scurgere și, concentrîndu-se, deslușește printre borangicul și mileurile pânzelor de păianjen, chiotele îngropaților: ...Mi-am lăsat barbă cu sila Ca să nu-ți rănesc pupila... O dată se făcu fleașcă inimioara Cârmaciului. Domnule, francmasonul nu-i de ici, de colea, dumnealui suferă! Crucea și paștele mă-sii de derbedeu!..." Pune el gura pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei. Moși, babe, slăbănogi, năpăstuiți, legați, cangrenați de neputințe. 131 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI îndeaproape și cu viteză mică, lăsând în urmă, cu cele patru cauciucuri, arcuri constante de apă, semănând, de la oarecare distanță, cu patru piciorușe de păianjen. Băiatul urmărit, Celestin, era profund supărat pe câte șuturi în fund primise de la mama ei de viață. Deși primăvară, frunzele se-ngălbeneau și picau. Valurile se destrămau. Chinurile și năpasta își cunoșteau și ele sfârșitul. În basmele amerindienilor, preafericiților prinți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Într-o singură noapte, vopseaua gri-albăstruie de pe caroserie fusese prăjită ca-ntr-un cuptor. Tăblăria măcinată de furuncurile de rugină. Când își vîrî țurloiul drept în mașină, piciorul îi fu expediat înapoi cu putere de grosimea și elasticitatea pânzelor de păianjen, înflorite între pedale și frâna de mână, mai energice și decât elasticitatea de la niște circari. Pe bancheta din spate, gătit în țoale de pe vremea străbunicului, Ho diábolos, la pălărie de paie, costum ușor de flanel, cravată fluture și ochelar c-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
descolăci dintre cearceafuri și pentru a o rupe la fugă către oraș, Doru Sinistratul se trezi față în față cu doamna Maria C. Nicolici, care descânta deasupra unei cafetiere plină ochi cu măselariță, inimă tocată de șobolan, patru pânze de păianjen 371 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Partidului... și, mai ales, în cinstea dragostei de care se simte învăpăiat față de Secretarul nostru General. - O adevărată aiureală. Exact așa a transmis? Cuvânt cu cuvînt? Bărbatul al cărui bunic se chema Onofrei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
peste alta, o duzină: albastre, albe, verzi, tutunii, în dungi, pestrițe, scorțoase, moi ca mătasea, mai largi la guler, străvezii, cu manșetele făcute din două bucăți, cum îți poftea inima. Așa cămăși purta numai jupânul lui. Erau ca firul de păianjen, calde la pipăit, unduioase și miroseau plăcut. Le-ar fi luat pe toate. Le cântări în mână și începu să se tocmească. Două a cumpărat. Mai târgui o flendură de palton, o cravată și o pereche de ghete. Nugăsi măsura
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cum să nu! Coană Lino, dă-ne cîte-o sticlă de lampă numărul doi, vorba lui nea Fănică... La bortoasa Lumina toamnei aluneca pe gutuile noduroase. Vița-sălbatică era vânătă și rară. Sub streașină caselor scunde luceau pânzele albe și alunecoase ale păianjenilor. Vântul spulbera frunzele corcodușilor și le arunca pe maidan. Copiii băteau turca, scuipând în palmă. Lemnul ascuțit se înfingea în noroiul drumului. La rampă se strângeau lopețile, și gunoierii, băuți, ciupeau muierile, înghioldindu-le spre camioanele deșertate. Făcuseră focuri alături
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un eșec: starea de tensiune a așteptării, chemările acestui univers anchilozat, tînjind timid spre lumină, nu se rezolvă, iar sfîrșitul e o ruptură presimțită În degradarea peisajului, În distanțarea de lumina solară și răcirea atmosferei: „Parcă pe pînzele subțiri de păianjen ale atmosferei, o pojghiță a lunecat; În ogrăzi securile izbesc cioturile de lemn cu un regret vibrînd ca o vîslire de păsări. Am lăsat departe mărgelele galbene ale soarelui. Aici buruienile se rup cu un zgomot sec și cîmpul zbîrcindu-se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
întâmpinăm dificultăți de a o reda în filme sau la televizor, pentru a ne da seama că acest mecanism este departe de a fi banal. Majoritatea animalelor (peștii, țestoasele, șerpii și mamiferele) au doi ochi; însă nu toate: de exemplu, păianjenii au opt ochi. Așadar, de ce doi ochi? Primii experimentaliști, în special Benjamin Bourdon, în cartea sa despre Percepția spațiului (1902), au arătat că vederea monoculară (fără indici exteriori) nu permite o estimare corectă a adâncimii. Dar unele studii în microelectrofiziologie
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
acestor reacții fiziologice. Concluzie Psihologul Lazarus avansează ideea că varietatea sentimentelor apare în urma diversificării unei emoții în funcție de contextul psihologic. Mai întâi, evenimentul este sau nu pertinent pentru individ. În acord cu modelele însușite, emoția este pozitivă sau negativă; de exemplu, păianjenul este deseori obiectul unei repulsii, însă reprezintă o atracție pentru un entomolog. Eveniment PERTINENȚĂ Emoție Neutru CONFORMITATE Emoție pozitivă Emoție negativă IMPLICAȚIE A EGOULUI indiferentă care distruge imaginea de sine Bucurie Mânie cultivând imaginea de sine autodistrugere Mândrie Teamă/anxietate
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ca pe hoții de cai; inimile sângerau, dar toți din sat cine știe ce n-ar fi făcut ca să aibă o rudă în suita sau în slujba episcopului. Pradă tristeții, simțea că se sufocă, drept care se tot perpelea. Ca și cum o groază de păianjeni s-ar fi apucat să țeasă o pânză dar fără să aibă idee de ce va ieși. Se împingeau violent, rodeau, țâșneau iuți pe firele întinse, se rostogoleau amețitor într-o prefăcută încleștare asemenea unui dans. Își duse mâna la stomac
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
încă nu pricepea fraza, miezul ei: ca și cum literele alfabetului i-ar fi dansat în fața ochilor pentru a-l lua în râs, spre a-și bate joc de el. De luni în șir un vis îl bântuia în fiecare noapte; un păianjen gigantic i se înfățișează cu niște lătrături și îl trezește. E un păianjen vorbitor, glasul lui răgușit și rostirea silabelor par să rătăcească într-o lumină lăptoasă fără să-și găsească locul unde să se așeze. Acum, îi strigă mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în fața ochilor pentru a-l lua în râs, spre a-și bate joc de el. De luni în șir un vis îl bântuia în fiecare noapte; un păianjen gigantic i se înfățișează cu niște lătrături și îl trezește. E un păianjen vorbitor, glasul lui răgușit și rostirea silabelor par să rătăcească într-o lumină lăptoasă fără să-și găsească locul unde să se așeze. Acum, îi strigă mai încolo va fi târziu. Sări din culcuș, o luă pe un culoar întunecat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de ce orice lucru are două înfățișări, dintre care una este aparența. Ce se află sub aparență? Au vreun rost dealurile și râurile, munții și ierburile sau furnicile; care este înțelesul unui gest, al nașterii și al morții, sau al acelor păianjeni groaznici care îl chinuie-n somn? Părintelui duhovnic îi împărtășise, după multe șovăieli, prima parte a acelui vis. Duhovnicul se apucase să-i pună o groază de întrebări, despre viața părinților lui mai ales, dacă Geronimo se îmbăta la cârciuma
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vagă doză de mister: Există credința transmisă de grecii din vechime, confirmată de studiile de medicină de azi, că păcatele părinților sunt plătite de fii. De obicei cel ce visează animale spăimoase, vâscoase, ca de pildă șerpi, vipere, porci sau păianjeni, bea prea mult vin sau a fost conceput de indivizi cu năravul beției. Soiul acela de nor neguros deasupra capului lui Tommaso se risipi pe loc; amenințarea simțită în întrebările insistente ale duhovnicului dispăru ca prin farmec. Geronimo avea mereu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
morții. Tommaso a fost transferat la San Giorgio Morgeto. Chilia e și mai mică decât cea de la Placanica și are o masă pe care poate pune călimara, penele, câteva foi de hârtie. Noaptea doarme bine, nu mai e trezit de păianjenul care luni în șir i-a otrăvit somnul. Se trezește cu mintea limpede și ușurată, iar gândurile își găsesc ordinea într-o perfectă armonie. Este perioada în care, înspăimântând și scandalizând întreaga comunitate a confraților, se apucă să recitească poezie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
străvechea limbă a Greciei. În felul ăsta îi întâmpina Tommaso pe temniceri dimineața când aceștia vârau ditamai chei în broasca gratiilor, ca să-i ofere ciorbă călâie. În clipele-alea își amintea de visele pe care le-avusese: nici vorbă de păianjen, acum erau vise aproape vesele: în majoritatea cazurilor se desfășurau în mica piață din Stilo și în câte-o uliță sau la câmp; își revedea, pe rând, tovarășii de joacă, bătrânii, auzea din nou glasurile, discuțiile, retrăia șotiile, simțea din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi binevenit acum să croncăne în toiul nopții. Mereu același, ca și cum aici ai fi întemnițat doar tu. Mai sunt atâția și suntem și noi. Voi dormiți, și tot astfel dorm și conștiințele voastre, putrezind. Trebuie să le țineți treze sau păianjenii vă vor cotropi în întregime. Termină odată, fra' Tommaso, cu predicile astea. Știi foarte bine, suntem constrânși să facem cea ce facem; ai spus-o chiar tu de-atâtea ori, hai, lasă-ne să dormim acuma. Se făcea din nou
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un moment de criză unul din acele rare clipe în care părea să-și piardă răsuflarea și nu vedea nicio nădejde de supraviețuire -, Tommaso îi trimise aceste cuvinte: "Scoate-mă repede de-aici, înainte de a muri, din acest hățiș de păianjeni, beznă și putreziciune; pieptul și capul îmi sunt atât de afectate încât abia de mai trag nădejde să mai viețuiesc, fiind eu ținut patru ani în șir sub pământ cu lanțuri mereu la picioare, dormind pe o saltea leoarcă de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
stare de agitație încât n-a mai reușit să adoarmă. Poate fiindcă renunțase să mai spere în orice schimbare, poate fiindcă transferul subit la Castel Nuovo îl înțelesese ca pe o pedeapsă, începu din nou să aibă vechiul vis cu păianjenul. La Castel Nuovo însă își dădu seama că era tratat mai bine. A trăit acea perioadă cu zbucium și entuziasm, cu neîncetate căderi în halucinații; născocea dialoguri imaginare cu stelele, cu luna, cu esența lucrurilor. Numea lucrurile: "tandră, floare, măduvă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și cu bastonul mereu ridicat, apoi ca delatori și lupi gata să-și sfâșie semenii. Cu toate astea n-am cedat și, cu credință cea mai oarbă, m-am aruncat cu ochii-nchiși în bătălii pentru a înlătura pânzele de păianjen de pe ochii celor ce-mi erau stăpâni. Am greșit, trebuia să am tact, să fiu diplomat, dar în vocabularul meu și în mintea mea nu existau cuvintele diplomație și compromis: eram ca un foc, ardeam și voiam să ardă și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un cerc, făcând din ea un fel de cunună. Alese niște cuie mărișoare, le înfipse în ochiurile împletiturii și strânse bine, ca să păstreze puterea de a înțepa toate deodată. Apoi luă în spinare scara lungă, folosită la ștersul pânzelor de păianjen de la încheieturile zidurilor, și se apropie de statuie. Rezemă scara de șa. Așteptă, de parcă voia să vadă dacă nu cumva calul o să se tragă îndărăt. Călărețul rămase netulburat, privind înainte, încotro arăta brațul lui și, de altfel, tot încotro zburase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eram puști, spuse, cu vocea tremurând și respirația tot mai grăbită. Arătă spre cabina macaralei : De acolo se vede tot orașul, până la castel. E odaia mea secretă, acolo, sus. Hai, să-ți arăt... — Mi-e frică, șopti Aurica, privind spre păianjenul negru al cabinei, înălțat la câteva zeci de metri. O spuse însă atât de aproape de urechea lui, încât măruntaiele lui Petrache se strânseră ghem. — Nu e greu, zise. Eu am făcut asta de zeci de ori. Te uiți în sus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pasărea își luă zborul. Atunci bătrânul se întoarse, zâmbind : — Ce faci ? Nu scrii ? Cosmina se spălă pe mâini îndelung, până când apa din chiuvetă se limpezi. Stropi marginile pe care mai rămăseseră câteva picături de sânge, ele se strânseră ca niște păianjeni, înainte de a se risipi în jetul de apă. — Fascinant, șopti. Sângele care țâșnește din trup se încăpățânează să rămână viu... Ce trudă zadarnică... Așa și părea, dacă te uitai la șorțul plin de sânge al chirurgului. Doctorul se numea Pantelimon
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o fanfară damblagită... Dădu din mână a lehamite și luă un mititel din care molfăi până ce gingiile desprinseră o bucată. Și-o plimbă îndelung prin gură, ca pe o bomboană. Fane Chioru își trecu mâinile cu degete lungi ca doi păianjeni pe masă, până când ajunse la mâncare. — Eu, spuse Coltuc, mulțumindu-se să privească spre cazna tovarășilor lui, unul care bâjbâia, altul care molfăia, ca să mă văd întreg, cum am fost la început, trebuie să fiu, în același timp, și-ntr
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]