1,764 matches
-
Papa Dominic, își dădu seama că prestigiul pe care îl dobândise în timpul războiului când Nicolae Iorga îl lăudase la începutul conferinței, și, de la Iași, trimitea din timp în timp câte un student să-i ceară cărți, prestigiul acesta începea să pălească. Pe nesimțite, se trezi că în cancelarie sau la cafeneaua Select nu mai era centrul atenției generale, că nu mai scăpăra, ca pe vremuri. Iar de curând, de când îl auzise pe Vaian: S-a ramolit rău de tot Venerabilul!" aproape
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zi și întrebă pe patronul magazinului dacă își amintește cine i-a vândut albumul. Nu știa; îl cumpărase într-un lot de albume vechi, la o licitație, cu câțiva ani în urmă. Când îi arătă timbrele desprinse din cartonaje, negustorul păli. - Asemenea rarități nu s-au mai văzut de mult, spuse, nici în Elveția, nici în altă țară. Dacă le-ar vinde acum, adăugă, ar putea lua cel puțin 100.000 de franci. Dar dacă mai așteaptă, la o licitație internațională
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aceea, a înțeles că un jongleur și un saltimbanc ca el fusese făcut să distreze zeii, să-i amuze prin acrobațiile și prestidigitațiile lui, iar acum el, ca și toți cei ca el, distrau pe oameni... - Nu înțeleg, șopti Maria, pălind ușor. - E greu de înțeles, continuă Antim, făcând semn de departe chelnerului, pentru că asta nu se știa pe atunci, în secolele XIV-XV, și mă întreb cum a descoperit-o el, jongleur-ul. În fond, lucrul acesta nu-l știe nici astăzi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asasinat. Așa cum arăți acum, în uniforma asta de general român, tânăr și zvelt, și, o știi și dumneata, mai frumos decât are dreptul să fie un bărbat, semeni mai degrabă cu un erou romantic, din Byron sau din Pușkin. Ieronim păli ușor și o stranie tristețe îi întunecă deodată privirile. - Vasăzică, numai atâta ați înțeles: că voi apărea pe scenă în rolul fantomei și mă voi plimba în uniforma asta de general, așa cum mă vedeți acum!... Și doar am precizat că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe amândoi, derutat. - Un geniu, o principesă a Spiritului, să se sperie numai de atît? exclamă cu emfază. Când... - Eu știu ce este nenorocul, îl întrerupse calmă Maria. De când mă cunosc, mă urmărește nenorocul. Cum îi spuneam și Maestrului... Tăcu, pălind brusc. În prag, cu uniforma de general atîrnîndu-i până aproape de genunchi, dar cu mânecile mult sumese și părând prea scurte, cu fața mânjită de praf și funingine, o asculta Iconaru. Din câțiva pași, Ieronim fu lângă el și-i cuprinse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
CÎnd coboram ca să ajungem la mașina care avea să ne aducă Înapoi În Madrid, l-am văzut zăcÎnd Întins pe pantă, acoperit În continuare cu pătura. Nimeni nu moare vreodată Tencuiala casei fusese roz, dar acum se scorojise și culoarea pălise din cauza umezelii; de pe verandă se vedea, În capătul străzii, marea de un albastru interns. De-a lungul străzii creșteau dafini, care erau destul de Înalți cît să-și arunce umbra asupra verandei, iar la umbră era răcoare. Într-o colivie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mele!... Numai să apuci să mă întrebi înainte de a o face eu... La această remarcă, mi-a trecut prin minte, așa ca o fulgerare: „Să știi că are dreptate pezevenghiul, fiindcă până să deschid eu gura el m-a și pălit cu întrebarea”. Nu-i bai, însă. M-am pregătit pentru orice bulboană! S-a întâmplat ceva, vere? Te văd dus pe gânduri... Nuuu! Nici vorbă. Tocmai voiam să-ți spun că acest edificiu poartă numele de „Fundația Universitară Ferdinand I
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ochilor. Il știa pe Pâcu arțăgos când venea vorba de luleaua lui și de aceea îl lua peste picior ori de câte ori îi venea la îndemână. Lasă tu luleaua mea în pace și spune ce ai de spus, că așa m-o pălit o foame de nu-mi pot trage sufletul de sete. Stiu, Pâcule, că ție îți este mai mult sete decât foame. Așa ești tu făcut: din fum amestecat cu rachiu... Din ce sunt, din ce nu sunt făcut, asta nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fără să treacă prin prăpăd. Si, ca orice soldat, și nenea Jănel o trebuit să plece la luptă...Si cum se întâmplă că glonțul nu alege și nu iartă, într-o bună zi s-o nimerit că unul l-o pălit taman în coșul pieptului...Nenea Jănel o căzut cum cade un copac falnic doborât de furtună...După un timp, brancardierii au dat de el. Zăcea într-o baltă de sânge. Parcă nici nu mai sufla...Când l-au văzut alb
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
era zi bună de vânătoare ca să nu calc toate coclaurile...Aveam o pușcă cu o singură țeavă, dar sculă bună! Ușoară ca fulgul. Si bătea strașnic! Nu-mi scăpa nimic!... Așa spun toți vânătorii...Eu cred că tu nu poți păli iepurele nici la patru pași - l-a zgândărit moș Dumitru. Eu nu știu ce vânători ai văzut tu la viața ta, dar nu l-ai văzut pe Pâcu cum ochea, trăgea și iepurele se ducea de-a berbeleacul de zece ori! In
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vorbă. Nuuu. Dă-i înainte cu Scaraoțchi! l-a îndemnat mucalit moș Dumitru. Apoi tu nici dacă m-ai vedea lat nu m-ai crede că mor de sete. Ba te cred, Pâcule, pentru că de data asta așa m-o pălit și pe mine o sete, de nu mai văd bine. Intre timp, a apărut și Costache, tăbârcind oala plină cu vin... Uite că mi-o venit și mie apa la moară. Numai să mi răcoresc oleacă gâtlejul și pe urmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Vasile Hliboceanu devenea tot mai vizibilă și a cerut: Drept să vă spun, nu pricep nimic, oameni buni. Dumiriți-mă și pe mine și hai să-l rugăm pe Costache să ne aducă o oală cu vin, că m-o pălit o sete strașnică. Când ulcelele pline și niște plăcinte așteptau pe masă, Vasile Hliboceanu a ridicat ulcica. Urându le sănătate tuturor celor de față, a băut fără grabă. Apoi a lăsat ulcica pe masă și și-a întors fața către
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o mâncărime...așa... cam pe la...” „Pe unde? Pe unde?” o sărit o cumătră curioasă foc. „Ei și tu de colo. Pe unde? Pe la...pe la fluierul piciorului...Dar mă gândeam eu: cum să mă scarpin? Să întind o mână... cine știe cum îl pălesc pe mototol și pozna-i gata!... Ce mi-am zis? Mă scarpin cu celălalt picior...Si... ridic piciorul cu mare băgare de seamă și încep să frec locul cu mâncărimea...Da’ când îi să dai de belea...Dai și gata
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bagdadie...Să fi auzit cum striga ca un apucat: „Cutremur! Cutremur!”... „Măi omule, liniștește-te, că nu-i nici un cutremur”... „Cum nu-i cutremur, că pe mine m-o zgâlțâit de mi-o clănțănit dinții în gură și m-o pălit și ceva în moalele capului? Uite aici ce cucui am”...Eu mi-am tras plapoma pe cap, pentru că abia mă țineam să nu izbucnesc în râs. El de colo... „Eu îs amețit de cap și tu stai lungită în așternut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că au plecat. Acolo, distracție pe cinste. Toată ziua cu sania pe deal...Pe urmă, la restaurante. Intr-una din zile, însă, Georgel - cum îi el mare - se răstoarnă cu sania și dă cu capul de un bolovan. S-o pălit rău de tot. Din ziua aceea, Georgel nu mai mergea cu patronul și Dinuța la sanie. Sedea în cameră la hotel, iar când Dinuța și patronul se întorceau, el îi privea pe geam cum se hârjoneau și se băteau cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dat voie să participe deloc la lansare. Zmeii le-au furat organizatorilor sufletul. Ana s-a văzut silită să-l întrerupă pe Inventator ca să-i povestească întâlnirea cu tatăl lui și să-i explice cum mor arborii și florile, cum pălesc culorile în Țara lui Verde Împărat. L-a rugat, din partea Împăratului să se pregătească, împreună cu oștenii săi, pentru lupta cu zmeii. Inventatorul s-a înviorat și exclamă: Am un singur „oștean” de nădejde: Zâna Inventica. Ea îmi dă sumedenie de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de parcă ai fi în văzduh. M-am grăbit un pic și am ajuns, înaintea lor, în încăperea verde. Aici îmi miroase a pădure, adică mă simt liber, sunt vesel și inspirat. Ana i-a povestit între timp Prințului cum au pălit culorile din Țara lui Verde Împărat, cum zace Împăratul în palatul său, fără putere, iar fiii lui nu prea știu ce se întâmplă nici cu el și nici cu Țara. Acum în Țara lui Verde Împărat, până și Soarele e
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
e tot mai slab și ajunge din ce în ce mai greu la mine. Acum nu mai aud nimic. Îi văd însă. Par veseli. Zmeoaica Lăcomia le-a dat fiecăruia câte ceva și nu știu ce anume. Dar, ia priviți, și imaginea lor pălește. Îi văd din ce în ce mai neclar. Acum nici nu-i mai văd. Nu-i văd, nu-i aud. Au dispărut. S-au făcut invizibili? Nu știu unde s-au dus. Na, că m-au păcălit zmeii! Reținem, deci: Zmeii spun că „Omul e un
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
rămâi tâmpit?. Daaa... Rămâi așa pe toată viața. Nu se mai Înțelege nici dracul cu tine” - a vorbit altul. ― La mini În sat, unu’ alearga nu știu undi șî o calcat pi dințî’ di la greblî. Atuncea, coada l-o pălit drept În frunti. Da’ tari, nu șagî. O chicat gios șî puni-ti pi făcut nani, frati. Când s-o trezât, nu mai cunoște pi nimini șî cât l-am știut umbla zălud pi dealuri - a intervenit un țăran hâtru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dumneata?... SÎ vez’. Avem În sat unu’ cari be’ șî papuci’ Maicii Domnului! Într o noapti o Întrecut măsura șî când o agiuns acasî - așă, mai spri zâu’ - l-o Întâmpinat fimeia cu melesteu’. Da’ așă di tari l-o pălit În numili Tatălui, cî o chicat gios șî o adormit pi loc... Când s-o trezât, a doua zî, așă cam pi la chidii, Îmbla tehui șî ochii Îi fugeu În tăti părțâli, așă cum Îmblî sticlețî primavara. Da’ undi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sî fii doar oleacî mai frumos dicât dracu’. Încolo sî aibî ci-i trebui... ― Da’ di la așă o căzăturî cu cornu’ În ciment bărbățâia lui cred c-o agiuns cum zâce un căpitan di cavalerii, pi cari l-o pălit calu’ tocma’ undi i greu voiniculu’. ― Și ce zicea căpitanul? - a sărit cu Întrebarea vecinul. ― CÎ di când l-o pălit calu’ bărbățâia lui di culcat sî culcî sângurî, da’ di sculat trebui s-o agiuti cu mâna - a răspuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cornu’ În ciment bărbățâia lui cred c-o agiuns cum zâce un căpitan di cavalerii, pi cari l-o pălit calu’ tocma’ undi i greu voiniculu’. ― Și ce zicea căpitanul? - a sărit cu Întrebarea vecinul. ― CÎ di când l-o pălit calu’ bărbățâia lui di culcat sî culcî sângurî, da’ di sculat trebui s-o agiuti cu mâna - a răspuns hâtrul În râsul nestăvilit al pacienților... Pentru a nu pufni și ei În râs, Gruia și doctorul Pas au ieșit repede
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așa fel Încât fiecare să poată dormi cât de cât... Abia ațipisem, când am simțit că cineva mă zgâlțâie: „Petrică, băiete! Fă ochi și hai să organizăm treaba pentru noaptea asta” - m-a trezit Toader, pe când geana roșie a asfințitului pălea Încet-Încet. Păpădie urma să rămână cu cei doi prizonieri. Undiță, Împreună cu mine, deveneam cap de coloană pentru cei trei militari de la divizie. Toader rămânea În punctul unde am fost eu dimineață, pentru a ne asigura retragerea, În caz de nevoie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cu 5 milioane mai puțin decît Stalin. Am speriat-o pe Șichy. "Publicului (ca și femeilor) să nu-i spui decît adevărurile pe care le poate suporta". Așa credea Goethe, e constatarea lui. Năsucul fin s-a subțiat, buzele au pălit. Dar comportamentul pasiv față de tragediile provocate de "dictatura proletariatului" mă înnebunește. Fiecare român, evreu, rus, ungur, ce va fi fiind, trebuie să-și asume trecutul. André Glücksmann scria că a înțelege ce (ni) se întîmplă e o chestiune de cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Arcimboldo, din fructe și legume. Cu vișine pe buze, căței de usturoi în jurul gîtului, sptîncene de sparanghel, ciorchini de struguri acoperind fruntea, două felii de lămîie pe pomeți și codița de la spate vrej de dovleac. Cu toate astea, obrajii îi păleau, bărbia despicată îi era mai moale, degetele i se lungeau și cearcănele deveneau din ce în ce mai pronunțate. Se subția ca trecut prin urechile acului, în timp ce sînii mei forțau capsele bluzelor de la Adolescentul. Erau strîmți și pantalonii de catifea, refuzați la export, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]