1,786 matches
-
remarcă la un interval de aproape un secol caracterul amestecat, exotic, sincretic al practicii religioase în România. Îi impresionează bărbile preoților, vitalitatea lor de traci; critică protestant "obscurantismul" acestora. Simt însă instinctiv credința din spatele bărbilor și sutanelor prea negre și pătate de muncă. Bellesort urmărește cu uimire ceremonia de înmormântare a unui moșnean din Pietroșița, pe care o descrie cu lux de amănunte, punctând sec la final: "cette cérémonie avait un air barbare". Barbară li s-a părut, cred, și înmormântarea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ne lasă nici măcar cu pulover pe noi! La alte clase îi lasă și cu paltoanele, numai noi tre’ să fim regulamentari... Mă și gândeam ce mișto ar fi să mă vadă Șerban cu pijamaua aia oribilă din molton, cu fața pătată de Juvenal și varză în ciorapi... Apropo, încă nu știu cu ce să mă îmbrac diseară la Corina. Mama zice că am destule țoale pentru o fată de vârsta mea și că ea, când era ca mine, avea un pulover
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și care îi făcea inele de plastic, din semnele de carte, sau solnițe și avioane din hîrtie. Teacă era o fată bună, dar îl deranja la ea că se scobea tot timpul în urechi și astfel solnițele sau avioanele erau pătate ici și colo. Inelele, din fericire, nu aveau nimic, și le purta cu plăcere. Dănuț făcea în continuare probleme frumoase - și nu numai probleme -, dar tovarășea nu le mai acorda nici o atenție. Cel mai ciudat se purtase o dată cînd erau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
posibilitatea ca, pe aceeași orbită cu Pămîntul, dar diametral opus față de soare, să mai existe o planetă ; pe domnul Tyler îl apucase un acces subit de tuse exact cînd se pregătea să soarbă din cafea, ceea ce îl făcu să-și păteze puțin cravata ; domnul Herman își smulgea firele de păr din nas ; domnul și doamna Cramer se certau, dar fără să mai spargă nimic de data aceasta. Penisul lui John Wayne Bobbitt trecu prin cadrul ferestrei deschise, ca o navă spațială
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ei dimineți. Nările Afroditei, sărate Încă de apa mării, adulmecă vîntul ca o sălbăticiune ieșită În marginea unui luminiș pe Olimp. Apoi În flacăra necruțătoare a amiezii zeița a devenit femeie, În vreme ce frumosul Paris s-ar teme să nu-l păteze această mare care, orbită de lumină, bîjbîie la țărm, printre stînci, ca Oedip. Dacă trebuie să plătim emoțiile de pe Acropole, măcar să iau din această frumusețe partea neatinsă de amărăciune. Dealtfel, cunoaștem lucruri pe care grecii le ignorau. Sibaris Se nasc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ce au probabil prenadez pe tălpi ; o soluție ar fi fost ca urmăritorii să fie în scaune cu rotile, măcar să știm o chestie. Ruleta propriu-zisă are loc într-un fel de cutie cu pereți de plexiglas, că sângele stropește și pătează. Dar cei mai mulți nu mor acolo, ci, după cum spuneam, deja în cimitir, unde nu e durere și nici suspin, dar nici aritmetică : personajul lui George Mihăiță dă colțul, în fine (deși, la cum joacă, e mort din prima scenă), personajul lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-l formez împreună cu Livia?!... Atunci, în '70, am stat împreună cu Tamara doar o noapte. O singură noapte, după care, cîteva luni, n-am mai vrut să știu de nimeni chiar simpla privire a vreunei fete mă înfuria, de parcă ar fi pătat albul iubirii mele. "Cum, nu știi că eu aparțin Tamarei?!", îmi venea să-i strig. Și, dacă n-aș fi fost un pic mai reținut, aș fi vorbit prietenilor despre Tamara ca despre un lucru ce crezi că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
răsplată că ne faci combinatul de rîs!... Noroc că delegata mi-a fost colegă și-am reușit s-o temperez, altfel ne-ar fi reclamat... Noi ne zbatem pentru prestigiul combinatului, iar unul ca dumneata nu știe cum să-l păteze. Ei bine, află de la mine, tovarășe fizician, că nu putem trece cu vederea chiar orice. Cît de curînd vei fi pus în discuția comitetului de partid. Nu cred că partidul are nevoie, în rîndurile sale, de elemente ca dumneata... "Bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dreptate, surîd eu împăciuitor. Totuși dă-i telefon Brîndușei și spune-i că, judecînd bine, comportarea mea ți se pare obraznică. Spune-i că dorești să nu se mai întîmple cu vreo altă delegată, care ar putea să reclame, să păteze astfel onoarea combinatului... Vrei să mă fac de rîs, Mihai?! Brîndușa, așa cum o știu eu, mi-ar trînti telefonul în nas... ..."așa cum o știu eu" foarte bine te-ai exprimat! Poftim, poftim, îi arăt eu moneda de 25 de bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a început să mă lovească cu palmele peste față. Sub ploaia de palme, boneta mea de ajutor de bucătar asemeni bonetelor de soldat, dar din pînză albă a sărit pe plită și a luat foc, iar șorțul mi s-a pătat tot de la sîngele care a început să-mi curgă din nas. Bucătarul-șef a prins-o de brațe pe bucătăreasă și a scos-o afară, trimițînd-o la baraca unde locuia, să se odihnească. Pe mine, m-a trimis să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acasă. Tu du-te, dacă vrei. Ne vedem mai târziu. În drum spre casă începe să plouă cu picături mari care se adună în șanțuri și se scurg pe burlane. Se lovesc de obrajii mei fierbinți și îmi udă părul, pătându-mi pantofii cei noi, tiviți cu piele de antilopă. Dar aproape că nu le simt. Sunt încă extrem de rănită de tot ce s-a întâmplat; de privirea lui Elinor, ușor aburită de gimlet; de propria mea umilință; de frustrarea față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
umbră (1906) - este descris și el cu „barba roșie” <endnote id="(410, pp. 13 și 280)"/>, iar domnul David - negustorul din romanul Baltagul (1930) - are barba și mustățile ca „o mască de arici roș ; stropituri mărunte de aceeași coloare Îi pătau partea neblănită a obrazului” <endnote id="(437, p. 54)"/>. Scriitorul cernăuțean Gregor von Rezzori (1914- 1998) nu face eco nomie de clișee atunci când descrie În textele sale memorialistice (Memoriile unui antisemit, 1979) un „evreu inconfundabil” din Bucovina : „Fața lui acoperită
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și toate activitățile întreprinderii în care au fost numiți. Însă comisarii de românizare au avut o activitate distructivă. Ministrul finanțelor, Mircea Cancicov a afirmat în Consiliul de miniștri, din 13 decembrie 1940. S-au făcut o mulțime de hoții și pătăm regimul. La 19 ianuarie 1941, Ion Antonescu a desființat comisarii de românizare, ceea ce într un fel, era o recunoaștere a eșecului economic al legionarilor, a incapacității lor de a conduce țara și a necesității de a se pune capăt acaparării
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
se ridică și ia poziție jumătate de apărare, jumătate gata să o ia la fugă. Maria îi liniștește și mă prezintă, la care Chita se întoarce plictisită pe cealaltă parte iar Pancho decide că acum poate acționa fără să-și păteze onoarea și dispare sus, pe acoperiș. Mergem în grădina din spatele casei și dăm de câteva țarcuri unde suntem studiate de câteva lame, doi ponei negri, mititei și sfioși, o căprioară cu ochi mari și urechi alerte și, într-un țarc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
păcat în mod public și care îi lasă pe alții să se simtă confortabil în păcatele lor, nu face decât să-și acopere propriul păcat secret. Undeva în viața lui, zace un cadavru. O lucrare ascunsă a întunericului i-a pătat mesajul, iar el sfârșește prin a predica mesaje liniștitoare, de bine și prosperitate. Păcatele lui mărturisesc împotriva sa, așa cum spune Isaia în capitolul 59,12-13: “Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta, și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
În tăcere ritmul trebuie să fie corect. De exemplu, tăcerea la sfârșitul Medeei era foarte penetrantă, dar era o tăcere perplexă, ca după un mister. Medeea tocmai trecuse ca o nălucă prin sală, plecând spre lumea de dincolo, regina reîncoronată, pătată de sângele omenesc al copiilor, pătată și de umilință, după ce a Încercat să devină umană, dar nu a reușit. Triumf solitar, tragic. Apoi tăcere. Ca după o hipnoză? Ca după un cataclism? Tăcerea din Electra era diferită. Întreruptă sporadic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
măcar dumneavoastră sunteți om cu cap. Cum Îi permiteți snobului ăsta, cum bine i-o zic și ziarele, să vină de pe maidanele alea din Niuiorc, unde și-a făcut faima printre hipii și țiganii portoricani, aici la noi, să ne păteze mândria națională? Ne-am vândut țara să punem texte În cuvinte pe care nimeni nu le Înțelege? Dom’le Măciucă, vă știu ca intelectual care ați crezut În dramaturgia românească, cum să lăsați să iasă o asemenea gogomănie?“. Măciucă, Înarmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
extragi cu grijă din pământ ceva cu adevărat frumos, cum ar fi o familie de pui de edulis cu capișoane sau acea varietate de scaeber asemănătoare cu marmura. În după-amiezile Înnorate, singură În ploaia măruntă, cu un coș pe braț (pătat cu albastru pe dinăuntru de cineva care pusese afine În el), mama pornea Într-un lung tur de cules ciuperci. Spre ora cinei, putea fi văzută ieșind din adâncurile nebuloase ale unei alei din parc, mica ei siluetă, Într-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din termometrul exterior se ridicase În mod miraculos, victorios, până la 24o Réaumur (86o Fahrenheit) la umbră. Privind pe fereastră, vedeai tinere țărănci cu broboade pe cap curățând În patru labe bălăriile de pe o cărare din grădină sau greblând ușor nisipul pătat de soare. (Nu apăruseră Încă la orizont acele zile fericite când vor curăța străzile și vor săpa canale.) Granguri aurii emiteau din frunziș cele patru note sclipitoare ale lor. Ned se Împleticea pe sub geam interpretând cu dăruire rolul ajutorului de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
note sclipitoare ale lor. Ned se Împleticea pe sub geam interpretând cu dăruire rolul ajutorului de grădinar Ivan (care va deveni În 1918 membru În sovietul local). Mai târziu au apărut pe pagini cuvinte mai lungi; iar la sfârșitul volumului maro pătat cu cerneală, o povestire adevărată, logică Își desfășura proporțiile ajunse la maturitate („Într-o zi Ted i-a spus lui Ann: Hai să...“), triumful și recompensa supremă a micului cititor. Eram fericit la gândul că Într-o bună zi s-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
voi întinde Mâna să te ridic la Mine. Te aștept zi de zi, fă măcar un pas către Mine! Eu fac o mie de pași către tine, omule, făptura Mea. Te iubesc așa cum ești, cu răni și haine rupte și pătate de păcate, dar vino și nu deznădăjdui! Vino, vino la Tatăl! Te aștept.” Acesta este ca un mesaj lăuntric ce parcă te-a transformat și nu mai ești omul împovărat care ai urcat muntele cu puțin timp în urmă. Parcă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
le fac. De aceea mă rog uneori și zic: „Domne, Te rog, iartămă și dă-mi lacrimi pe masura păcatelor mele să le plâng cât trăiesc. Să-mi spăl nevrednicia mea și să-mi curățesc haină sufletului pe care am pătat-o cu multe feluri de păcate. Nu mă lipsi nici de smerenie, de care am atâta nevoie ca să mă pot mântui. Te rog, nu Te scârbi de mine, și-mi iartă toate câte am greșit. Îmi înmulțește credință și o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nu mai știm ce am fost, deci și ce (și cine) suntem, de ce, pe ce temei să ne unim ? Unirea cui, unirea cu ce? Și cu cine ? Vine, bunăoară, la noi, ̀ în primăvara 1991, domnul François Mitterrand, strânge mâna pătată de sânge a lui Ion Iliescu și-i răspunde doamnei Doina Cornea, care-i amintise de invazia minerilor : „Eh, asta e o chestie de anul trecut !”. Masacrul Inocenților s-a întâmplat acum două mii de ani, domnule Mitterrand ! Istoria nu ne
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
M-am plictisit așteptând, și așa îmbrăcat ca pentru școală, am plecat la via lui nașu să mănânc struguri și apoi să vin la școală. La vie am uitat de școală și pe la amiază, cînd mă întorceam acasă cu îmbrăcămintea pătată de struguri negri, când treceam prin fața școlii cu gândul să nu mă vadă cei veniți la școală, mi-a ieșit în cale un om care m-a luat în brațe, cu sila, și m-a dus în clasa în care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Toți, au făcut haz când am apărut în fața lor, iar „domnul” Paraschiv Baștiurea, directorul școlii, m-a întrebat ce vreau să fiu când voi fi mare, întrebare la care eu cu părul ciufulit, cu îmbrăcămintea prăfuită, cu mâinile și gura pătate de strugurii negri, am răspuns țanțoș: „Vrau să fiu domn” (domn însemna învățător). Toți au făcut haz, dar eu am priceput abia acasă, după ce mămica mi-a explicat plângând, ce rușine i-am făcut. Tanti Florica a făcut mult haz
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]